"Pe 9 septembrie, multimile dadeau buzna in catedrala pentru adapost in vremea in care Hrisostomos, palid din cauza postului si a lipsei somnului, savarsea ultima sa slujba. Sfanta Liturghie s-a savarsit in vreme ce politia turca a venit in biserica si l-a luat pe Hrisostomos. Generalul turc Nouredin Pasa, cunoscut ca “macelarul din Ionia”, intai l-a scuipat pe Mitroplit si apoi l-a informat ca un tribunal din Angora (acum Ankara) l-a condamnat deja la moarte. O multime a sarit pe Hrisostomos si i-a scos ochii. Sangerand profund, a fost tarat pe strazi apucat de barba.

A fost batut si lovit si i-au fost taiate parti din trup. In acest timp Hrisostomos, cu fata acoperita de sange, se ruga: “Parinte Sfinte, iarta-le lor, pentru ca nu stiu ce fac”. Din cand in cand, atunci cand avea puterea, ridica mana si isi binecuvanta persecutorii; un turc, dandu-si seama de ceea ce facea Mitropolitul, i-a taiat mana cu o sabie. Mitropolitul Hrisostomos a fost apoi rupt in bucati de catre multimea furioasa".

Astfel trecea la Domnul, pe 9 septembrie 1922, Sfantul Mucenic Hrisostomos, Mitropolitul Smirnei (astazi Izmir), ucis de turci, in orasul lipsit de aparare si pe care a refuzat sa-l abandoneze, zicand: "Este traditia Bisericii Grecesti si datoria preotului sa ramana cu parohia lui". Este insa doar unul dintre cei peste 3,5 milioane de crestini exterminati de turci intre anii 1894 si 1922.

Masacrele au inceput in 1894, atunci cand sultanul Abdul Hamid a initiat politica sa de genocid impotriva armenilor din Imperiul Otoman. Ulterior, in momentul izbucnirii Primului Razboi Mondial, guvernul turc a decis sa elimine intreaga populatie crestina, formata din crestini greci, armeni, sirieni si nestorieni. Epurarea a continuat si s-a intensificat spre finalul razboiului. Faptul ca aceasta operatiune criminala a fost indreptata impotriva crestinilor mai ales datorita credintei lor, reiese cu usurinta din faptul ca episcopii, si clericii in general, au fost tintele predilecte ale persecutiei.

Eliminarea prezentei crestinilor din actuala Turcie a culminat cu ocuparea de catre turci a orasului Smirna, atunci cand Mitropolitul Hrisostomos a fost martirizat. Odata cu el, populatia crestina din oras (rezidenti dar si refugiati) a fost masacrata. Multi au fost ucisi direct de soldatii turci care au mers din casa in casa omorand, jefuind si violand. In cele din urma, soldatii turci, condusi de ofiterii lor, au turnat cherosen pe cladirile si casele din sectoarele grecesti si armenesti, dandu-le foc. Astfel au pierit 100.000 de crestini greci si 30.000 de crestini armeni intr-un moment mult mai cutremurator decat sacrificarea de catre debilul Nero a cetelor de crestini din Roma.

Trebuie subliniat ca toate aceste masacre au fost supervizate, cu ingaduinta, de puterile vestului asa-zis "crestin". In largul Smirnei au asistat la evenimente vasele de razboi ale armatelor Frantei, Marii Britanii si Americane.

Astfel a disparut din istorie populatia crestina din Anatolia, populatie crestina ale carei radacini mergeau pana la inceputul crestinismului. Inca o data, crestinii au castigat cu sangele jertfei lor cununile de martiri, precum au facut-o inainte in Ierusalim, in Roma, in Constantinopol si in toata lumea.

Se cuvine sa ne rugam, precum Sfantul Hrisostomos al Smirnei, Parintelui ceresc sa ierte pacatele ucigasilor turci, care nu realizau ce faceau, si probabil nu realizeaza nici astazi. Dar se cuvine de asemenea sa nu uitam jerfa martirilor nostri, pe care bine este sa-i laudam in veci, ca pe unii care au urmat Mantuitorului pana la moarte, aratandu-ne astfel ca trebuie sa fim pregatiti pentru chemarea lui Hristos in orice moment.

Paul Cocei
 

.