Inainte de marea sarbatoare a invierii Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica a randuit o perioada specifica de pregatire, numita Triod si care consta din 10 saptamani de o treptata pocainta.

Incepem cu trei saptamani premergatoare Postului Pastelui: in prima este dezlegare la orice fel de mancare pentru intarirea trupului neputincios ca sa poata rezista postului mai aspru din aceasta perioada, urmand ca apoi sa lasam sec de carne, iar saptamana urmatoare de branza.

In a patra saptamana din Triod incepe Postul Pastelui, cu primele doua zile de ajunare, zile in care se pun bazele urcusului duhovnicesc spre inviere. Ajunarea se combina cu rugaciunea. Daca nu se oficiaza Sfanta Liturghie in aceste zile de ajunare, aratand ca noi nu suntem vrednici de a gusta din cina euharistica, cultul Bisericii nostre ne-a pregatit un program sustinut de pocainta prin citirea Canonului celui Mare al Sfantului Andrei Criteanul.

Randuiala manastireasca si a crestinilor ravnitori este ca in acest post sa nu se manance cu ulei decat sambata si duminica si cu prilejul altor sarbatori. De asemenea, dezlegarile la pesste sunt mai rare, putandu-se manca peste doar de Bunavestire si de Florii.

Cea mai aspra perioada a postului este in ultima saptamana, cea premergatoare Sfintei invieri, cunoscuta si sub numele de Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor. in acea saptamana, vineri il vom vedea pe Hristos rastignit pe cruce dandu-si viata pentru pacatele omenirii. De aceea este din nou zi de ajunare si nu se face Sfanta Liturghie, pentru ca cei care nu mananca nimic, nu pot nici sa consume Sfanta impartasanie. Postul este total acum, rugaciunea mai intensa, iar pocainta cat se poate de sustinuta pentru ca in ziua mortii Domnului, noi, cei cu sufletul omorat de pacate, ne rugam la Dumnezeu ca sa nu cadem in aceleasi ispite ca vamesii si fariseii din vremea Mantuitorului si sa nu-L mai rastignim pentru a doua oara pe Hristos prin pacatele ce isi gasesc mereu gazda buna in sufletele noastre.

Cat timp Iisus este in groapa si se pregateste de inviere, ne pregatim si noi sa murim pacatului ca sa inviem impreuna cu El in noapte de Pasti, si sa-i ramanem slujitori vrednici tot timpul anului, luminati de harul invierii, care poate sterge orice urma de pacat din noi, daca-l primim cu inima buna si cu gand la impartia lui Dumnezeu.

Am mers pe drumul Triodului, raportandu-ne mai mult la mancare, stiind ca a manca este o necesitate biologica a omului, deci, cel mai simplu act al fiintei noastre. in prima saptamana mancam de toate, dar constiinta ne e incarcata de pacat. Apoi urmeaza restrictiile, iar la finalul Triodului ajungem sa mancam din ce in ce mai putin si mai saracacios, aratand prin aceasta randuiala, ca dorinta de a pacatui care creste in noi asemenea pantecelui imbuibat cu hrana, trebuie sa fie taiata prin post si rugaciune, ajungand la starea omului desavarsit, curatit de orice lucru al rautatii. Numai curatati de orice patima suntem chemati la o noua masa cereasca, masa bucuriei pregatita fiilor lui Dumnezeu, care nu mai simbolizeaza acum starea de pacat, ci starea de sfintenie, bogatia de slava impartiei Ceresti.

Daca tot ne este cea mai mare grija pe lumea asta mancarea, sa ne fie aceasta invatator si oridecateori ne apare in fata multa mancare sa stim ca la fel de multe sunt si pacatele noastre, iar atunci cand vine vremea postului, sa stim ca prin mancare mai saracaciosa ne cheama Dumnezeu spre o vietuire saraca in pacate, iar prin mancare putina, ne indeamna sa imputinam si pacatele noastre, lasand grijile lumesti pentru cea mai mare grija a nostra: mantuirea.

Sebastian Marin