Cum sa mostenim viata vesnica

Cum sa mostenim viata vesnica Mareste imaginea.

Evanghelia duminicii a XII-a dupa Rusalii (Matei 19, 16-26) ne prezinta un tanar bogat care doreste sa mosteneasca viata vesnica. Il intalneste pe Hristos si Acesta ii spune ca pentru a mosteni aceasta viata, trebuie sa-si vanda averea, sa o imparta saracilor si sa-I urmeze.

Tanarul se intristeaza la auzul acestor cuvinte si pleaca.

La prima vedere am fi tentati sa credem ca este o Evanghelie care se adreseaza doar celor bogati. In realitate nu este asa. Cuvintele acestei Evanghelii se adreseaza tuturor oamenilor, chiar si celor saraci. Si am sa ma explic.

Tanarul bogat era atat de atasat de averea sa, incat nu raspunde chemarii Mantuitorului. Faptul ca nu se desparte de ea cand Il intalneste pe Hristos, denota ca interesul sau pentru viata vesnica era mai mic decat cel pentru propria avutie. De ce am spus ca aceasta Evanghelie este pentru toate categoriile de oameni? Pentru ca fiecare dintre noi este stapanit de o patima sau de patimi, care nu ne dau posibilitatea unirii cu Hristos.

Sa nu credem ca bogatia in sine este rea. Daca ar fi fost asa, atunci Mantuitorul ar fi cerut tuturor bogatilor pe care i-a intalnit sa-si vanda averea. Asadar, atitudinea lui Hristos nu este nedreapta fata de acest tanar. Acestuia i-a cerut sa-si vanda averea, pentru a se lepada de ceea ce-l stapanea, de ceea ce-i devenise obstacol in dobandirea fericirii vesnice.

Uitam ca ne putem bucura de darurile lui Dumnezeu fara a ne atasa pacatos de ele. Sa ne aducem aminte de Avraam, om bogat, cand Dumnezeu ii cere sa-si jertfeasca fiul, el nu sta pe ganduri, nu pune intrebari, nu cauta justificari, merge sa-l sacrifice. De ce? Din dragoste pentru Dumnezeu. Stim ca aceasta chemare era doar spre cresterea in iubire, caci Dumnezeu vazand raspunsul sau, il opreste de la aceasta jertfa. Asa cum pe Avraam nu l-a oprit bogatia din unirea cu Dumnezeu, la fel trebuie sa se intample cu noi. Indiferent de ce daruri primim, nu trebuie sa facem din ele un "concurent" in inima noastra pentru Dumnezeu.

Ca ne asemanam cu tanarul cel bogat din Evanghelie, nu incape indoiala. Suntem tinuti mai mult de patimi, decat de dragostea pentru Hristos. Dar desi ii suntem asemanatori, ne si deosebim de el. Nu stiu cati dintre noi au implinit din tinerete poruncile: sa nu savarsesti adulter, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, sa-i cinstesti pe parinti, porunci pe care tanarul le implinise. Nu stiu in cati dintre noi este prezenta intrebarea: ce sa fac pentru a mosteni viata vesnica? Si minunat a spus "Sa mostenesc", caci asa cum nu ne suntem inceputul acestei vieti, nu ne suntem inceputul nici celei vesnice, ele ne sunt daruite. Suntem mostenitori, nu creatori de vieti.

Sa fim cu luare aminte, nu devenim mostenitori ai raiului daca suntem stapaniti de vreo patima. Si sa nu cadem in deznadejde ca este imposibil de a ne elibera de patimi, caci Mantuitorul a spus: "cele ce nu sunt cu putinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu". Sa-I cerem ajutorul si vom avea parte de o viata vesnica fericita.

Adrian Cocosila

.

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 6037

Voteaza:

5.00 / 5 din 2 voturi.

Comentarii (3)

  • CORINA GEORGIUPostat la 2011-09-04 17:11

    Din pacate, traim intr-o lume materiala in care cu totii suntem legati de ceva! O lume in care imoralul a devenit firesc & logic iar principiile cu care am crezut, frica de D-zeu...sunt de ras, ceea ce e normal a devenit anormal! Asadar, ducem o lupta grea dar, daca cerem ajutorul Domnului in tot ceea ce facem, Il cautam, nadajduim la mila & bunatatea Lui, ne rugam... cred ca putem (macar) spera la "VIATA VESNICA"! Felicitari ptr. articol!

  • Postat la 2011-09-04 14:24

    nu perfect TUDOR,si eu cunosc oameni in topul miliardarilor,cu credinta in dzeu si smerenie de crestin autentic,milostenia este la loc de cinste in casa lui,,dzeu sa ne ajute sa fin crestinii placuti lui,,

  • Tudor StefanPostat la 2011-09-04 02:04

    Un articol foarte interesant, la care aş adăuga faptul că chemarea Mântuitorului este condiţionată de vinderea averii şi donarea acesteia săracilor doar în cazul acelui om. Apostolilor Domnul Iisus Hristos nu le-a cerut aşa ceva. În final concluzia este oricum defavorabilă celor bogaţi pentru care este mai greu să intre în împărăţia cerurilor decât cămilei să treacă prin urechile acului. Ca atare bogăţia în sine nu este rea, dar ataşamentul faţă de stilul de viaţă conferit de bogăţie face aproape imposibilă intrarea în împărăţia cerurilor. Şi acum putem înţelege şi ce înseamnă "daca suntem stapaniti de vreo patima" respectiv dacă există un ataşament mai puternic decât cel faţă de Dumnezeu. La limită, mucenicii renunţă la dorinţa de a trăi. Mai bine mor decât să se despartă de Dumnezeu. Cred că aceasta ar trebui să fie şi atitudinea noastră în orice situaţie.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE