Fa ce spune popa, nu ce face popa!

Fa ce spune popa, nu ce face popa! Mareste imaginea.

Aceste vorbe pline de ironie si neadevar, in cele mai multe dintre cazuri, le auzim rostite foarte des de catre exponentii luptei anticlericale si antieclesiale de pe la noi.

Ce-i cu aceasta zicere, totusi? De ce a devenit ea, o expresie de care nu se mai feresc sa o foloseasca pana si unii credinciosi care, totusi, mai trec pragul bisericii?

Sa incercam sa o despicam in doua, pe propozitii pentru a intelege talcul ei; sa facem, cu smerenie, o analiza pe text!

Bineinteles ca, in acest demers critic, e bine sa tragem cu ochiul si la realitate pentru a nu fi contrazisi de evidente, Doamne fereste!

"Fa ce spune popa" este o propozitie corecta, un indemn bun, un sfat folositor.

Ceea ce deranjeaza este acest cuvant "popa", care apare si in a II-a propozitie, iar aceasta a doua parte este cu totul ireverentioasa, jignitoare, nedreapta!

Desigur, ca nu toti preotii sunt popi si nu toti popii sunt niste sfinti de pus in calendar. Daca din aceasta tagma ar face parte doar fiinte perfecte coborate din cer, nascute supranatural, imaculati in viata lor pamanteasca, atunci probabil ca acestia nu s-ar mai numi oameni; apoi nici rai, nici iad n-ar mai fi, nici cer, nici pamant, ci toate ar fi una si toti la fel, o singura specie; ar fi toti - dumnezei.

Pe planeta Pamant locuiesc oamenii, care fiind fiinte evoluate in raport cu celelalte creaturi au menirea de a se desavarsi si de a ajunge la sfintenie, in cele din urma.

Numai ca, acest drum este lung si anevoios, cu urcusuri si coborasuri, alteori intortocheat, chiar si pentru preoti, care sunt si ei oameni, cu aceeasi fire ca si a celorlalti semeni de-ai lor. Preotii nu sunt din alta specie. Si ei intampina aceleasi dificultati in lupta cu pacatele, cu necazurile vietii, ba as zice ca sunt supusi permanent unui asediu cumplit din partea duhurilor rele, intrucat lupta lor cu acestea este deschisa, directa, permanenta.

Nu au mai putine ispite, nu sunt acestea mai mici, iar rigorile vietii sunt mult mai mari, ca si pretentiile, dealtfel, care vin de la oameni; de asemenea si asteptarile din partea lui Dumnezeu sunt pe masura, deopotriva si exigentele morale.

Deci nu este usor sa fii "popa", asa cum isi imagineaza unii, iar preot este cu mult mai greu. Iar, sa fii sfant, adica ireprosabil in cuvant, in fapta si in gand este un lucru cu totul dumnezeiesc, de care se invrednicesc foarte putini.

Si apoi, bine ar fi sa fie si judecatorii "popilor", mai intai ei niste crestini adevarati, pe urma ar fi indreptatiti, catusi de putin, sa le ceara acestora socoteala.

Deci, daca nu este usor sa fii ca simplu credincios un om desavarsit sau cel putin exemplar, cum poti tu sa ceri altuia perfectiune!?

Perfectiunea este o stare de continuu progres a carei finalitate dinamica se regaseste in acest progres al fiintelor de a tinde la infinit spre Fiinta absolut perfecta, care este Dumnezeu.

Asadar, desavarsirea nu este un punct terminus, o stare finala, ci este o miscare ascendenta in si spre indumnezeirea creaturilor, deci si a omului. Nici ingerii nu se opresc in cunoasterea lui Dumnezeu, nu s-au asezat static in contemplare, ci sunt mai aproape sau mai departe de Domnul, in asemanare si nu in sensul unei pozitii identificabila in coordonate de spatiu si timp.

Diferenta dintre oameni si ingeri este ca oamenii au pacate, iar ingerii nu, iar diferenta intre sfinti si oamenii obisnuiti este ca, cei dintai nu mai pacatuiesc prin caderea in patimi, desi sunt supusi greselilor si ei, iar cei de pe urma savarsesc pacate fara oprelisti, desi ar putea si ei sa nu mai pacatuiasca.

Diferentele dintre ingerii buni si cei rai sunt multe, insa una este evidenta anume ca, unii au ramas in ascultare deplina fata de Dumnezeu, iar ceilalti nu, chiar daca si demonii "se tem, cred si se cutremura"; primii Il iubesc pe Stapanul lor si Ii slujesc cu credinta, iar cei rai il dispretuiesc si lupta impotriva Lui.

Ceea ce au in comun toate duhurile este aceasta libertate morala, insa cei buni o interpreteaza in sensul unei ascultari statornice, a unei slujiri cu dragoste si smerenie, spre sfintire si desavarsire. Aceasta lucrare se poate realiza printr-o miscare continua spre Izvor ori dimpotriva, se poate "intelege" aceasta libertate in sensul eliberarii de "jugul" Stapanului in avalul pacatului.

Preotii fiind oameni cu aceleasi trebuinte ca toti ceilalti oameni, atat in plan spiritual, cat si in plan material, isi doresc si ei, pentru ei insisi si pentru familiile lor aceleasi certitudini pentru ziua de maine. Majoritatea preotilor au o credinta mai mare decat a celorlalti, se roaga mai mult, postesc, slujesc lui Dumnezeu mai tot timpul, insa pe langa toate virtutile pe care le-au dobandit, mai au si ei cate o slabiciune prin care ii smereste Dumnezeu.

Daca ar fi perfecti asa cum isi inchipuie unii ca trebuie sa fie, probabil s-ar semeti cu o slava desarta greu de suportat pentru cei din jur, apoi ar privi de sus pe muritori cu sentimentul ca ei sunt niste zei infailibili. In felul acesta se pot smeri si ei si se pot apropia de oameni cu mai multa ingaduinta si cu mai multa dragoste, "fiind intru toate asemenea lor afara de har", ca sa parafrazez. Fara pacat a fost doar Hristos; chiar si sfintii au avut pacate, unii dintre ei au fost si "popi" in Biserica lui Hristos; stim ca "sfintii vor judeca lumea", tot asa cum si lumea judeca pe "popi", iar pe preoti ii va judeca Hristos.

Harul preotiei nu-l are nimeni altcineva decat numai "unsii Domnului", asa ca doar ei pot boteza, cununa, sfinti ape, case, oameni, pot alunga duhurile rele si tot raul din vietile oamenilor. Lucrarea Bisericii si lucrarea preotiei este, de fapt, lucrarea lui Dumnezeu in lume.

"Cine nu va cinsteste pe voi, nu cinsteste pe Cel care va trimis pe voi, adica pe Fiul, zice Hristos, iar cine nu va primeste pe voi, nu primeste pe Cel care L-a trimis pe Fiul Sau in lume, adica pe Tatal. "(Matei, cap.10)

Deci, ce face popa? Pai face si el ceea ce i-a poruncit Mantuitorul sa faca: sa propovaduiasca Evanghelia la neamuri si sa invete pe oameni a trai cu credinta si dragoste. Asadar, face si el ce poate sa faca in conditiile date: daca poporul este cum este, tot asa si conducatorii si "popii".

Slava Domnului ca sunt si foarte multi preoti, prin care, daca am face si noi ceea ce spun si ceea ce fac ei, ne-am mantui si unii si altii.

Pr. Alin-Cristian Preotu

.

Despre autor

Alin-Cristian Preotu Pr Alin-Cristian Preotu

Senior editor
69 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2012

27 Septembrie 2012

Vizualizari: 11499

Voteaza:

Fa ce spune popa, nu ce face popa! 4.20 / 5 din 15 voturi. 24 review utilizatori.

Comentarii (24)

  • viorel petcuPostat la 2013-01-19 13:57

    De judecat nu ne este de folos sa judecam pe nimeni, pe preoti cu atat mai mult, ei sunt slujitorii lui Dumnezeu si numai cu Dumnezeu se vor judeca. Avem totusi ca inzestrare de la Dumnezeu discernamantul prin care ne putem alege duhovnicul. Nu ne obliga nimeni sa acceptam un duhovnic pe care nu il putem iubi sau nu avem incredere in el. Relatia de duhovnicie este intemeiata pe dragosre si incredere, fara aceste doua simtaminte nu este duhovnicie, poate fi cateheza sau dascalie, dar duhovnicie nu. In rest nu ne este de folos sa iscodim pe fratii nostrii sau pe preoti sa judecam pe cineva in afara de noi insine.

  • Vali YoshoPostat la 2013-01-19 07:22

    Nu Sfintii Parinti sunt de vina ca noua celorlalti ne merge cum ne merge, ca ne este dat sa traim ce traim, cu multe necazuri si foarte putine bucurii si nici alea durabile. De tot ce e in Univers doar Creatorul insusi este vinovat. In rest Doamne ajuta!...

  • vasilica stancuPostat la 2013-01-19 06:51

    Pt Alexandra Ionescu (pt. pr. anonim) Este adevarat ce spuneti.Sa ne vedem pe noi si doar atat. Doamne ajuta!

  • vasilica stancuPostat la 2013-01-19 06:46

    Pentru D-na Victoria Binea. Tot cautand un duhovnic ,vedeti ca trece timpul in defavoarea d-voastra. Daca tot cautand ,s-ar putea ca problema sa fie in noi. Va recomand un bun duhovnic: Pr.Vasile de la biserica Podeanu . Biserica se afla la metrou la 1 Mai Mult tineret si multa lume il cauta,nu veti regreta.Stie sa asculte si este iubit de noi toti.Doamne Ajuta!Nu mai trageti de timp.Vin persoane din alte parti si-l cauta.Un sfat .

  • victoria bindea Postat la 2012-10-14 04:49

    Am citit cu acelasi interes articolul si comentariile.Evident subiectul este de mare interes.Sunt medic;in acceptiunea majoritatii,medicii nu pot fi bolnavi,asa cum preotul nu poate pacatui.Cei ce judeca asa au in mare masura dreptate.Medicul,daca nu poate avea grija de sine,cum ar putea sa o faca cu cel bolnav?Cat este fals si cat adevar?Ce autoritate are un medic cu tigara in mana cand recomanda pacientului sa nu mai fumeze?Acelasi lucru este valabil pentru preot; daca cenzura pacatului nu functioneaza in propria viata nu are cum sa fie impusa celorlali.Imi lipseste mult prezenta unui duhovnic; am cautat fara sa-l fi gasit pana acum. Pacate mari umbresc pe cei ce am sperat ca-i pot investi cu incredere duhovniceasca. Domnul sa ne aiba in paza Lui.

  • ciprian teoPostat la 2012-10-11 08:53

    In cea mai mare parte sunt de acord cu ce au spus antevorbitorii mei.Stiti cum este cu popii:vor si closca grasa si puii mari.Tot respectul si admiratia pentru preotii adevarati care fac cu adevarat osteneala si misiune crestina in adevaratul sens al cuvantului.Toti avem pacate si pt. toti este greu,dar sunt unii care nu merita haina preoteasca,dupa parerea mea de pacatos ce sunt si ce ma aflu. Si in Biserica trebuie ordine si disciplina,dar mai ales ASCULTARE. Nu putem nega evidentele,trebuie sa punem osul cu totii si sa refacem ce nu e bun.Cum poti sa ceri cuiva sa faca ceva ,daca tu insuti nu esti in stare sa faci.Nu vreau sa dau in Biserica,dar nu cred ca este o solutie sa stam toti cu mana la gura si sa se intample asa cum s-o intampla.Dumnezeu sa ma ierte ,si sa ne ierte pe toti!

  • Vasa NastaPostat la 2012-10-05 15:12

    Doamne Isuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu ajuta-ma si ma lumineaza sa-mi vad faradelegile mele sa nu mai am timp sa vad pacatele fratilor mei si in general ale oamenilor ! Amin.

  • alexandra ionescuPostat la 2012-09-29 05:25

    ,,Adevarat va spun,zice Domnul,ca pentru orice cuvant desert pe care-l vor rosti oamenii,vor dea seama...'' Un indemn duhovnicesc as vrea sa le fac celor care se ,,ocupa'' cu vederea paiului din ochiul fratilor lor-preotii: -fiti nelipsiti de la sf.Liturghie, -spovediti-va si impartasiti-va cat mai des,cu vrednicie, -lasati rationamentele de doi lei si parasiti cursele vrasmasului care va sunt intinse spre a judeca pacatele aproapelui, -sttind ca nu veti da voi socoteala pt.pacatele preotilor,ci pentru ale voastre,ingrijiti-va sa va curatiti de ele inainte de a veni moartea. Facand toate astea cu credinta si cu buna constiinta,veti ,,beneficia'' si de preoti sfinti si adevarati. semneaza: un preot oarecare...

  • peter pannPostat la 2012-09-28 17:09

    Expresia „Fă ce zice popa nu ce face el!” a apărut din pricină că unii dintre cei care se numesc slujitori ai bisericii nu trăiesc diferit de oamenii din jurul lor. Iar tonul general al articolului „popii sunt și ei oameni” nu face decât să dea apă la moară. Este adevărat că preoții sunt și ei oameni dar noi, laicii, avem de la ei așteptări mai mari decât de la oamenii de rând. Și cred că aceste așteptări sunt îndreptățite. Ei sunt slujitori ai lui Dumnezeu, nu-s mecanici. Mecanicului nu-i pup mana dar preotului, da. El îl reprezintă pe Dumnezeu. Cred că decât să fie scuzate faptele preoților care, prin faptele lor, hrănesc dictonul din titlu, mai bine am ține standardele ridicate și am cere rigurozitate corpului clerical.

  • Maria AndreeaPostat la 2012-09-28 16:32

    preotul trebuie sa fie un exemplu de buna purtare si smerenie! nu va mai gasiti scuze

  • Marcu AdrianPostat la 2012-09-28 08:38

    Multumim !

  • Liviu BeganPostat la 2012-09-28 07:54

    file:///C:/Documents%20and%20Settings/Administrator/Desktop/pop%C4%83.htm astfel cum se observa SI DIN DEX, termenul de "popa" nu are o conotatie negativa decat in cazurile in care este spus cu o anumita "intonatie". Acest termen provine din limba slavona, limba in care, in perioada sec XIV - XIX, se slujeau sfintele slujbe. In sintagma de mai sus este vorba de o alta abordare, in opinia mea, a mesajului in sensul de a face ascultare la ceea ce spun preotii sau popa la scaunul sfantei spovedanii si nu a urma modalitatile de abordare a vietii personale de catre acelasi popa, in viata de zi cu zi, popa care si el este om deci : SORTIT PACATELOR ca toti dintre noi. Ideea mesajului este aceea de a urma si de a asculta povetele si eventualele canoane pe care popa ni le da in functie de gravitatea pacatelor marturisite, su NU de a-l urma pe popa in cazul in care acesta s-a imbatat sau a facut o fapta nedemna cu statutul acestuia, ca si OM !

  • Postat la 2012-09-28 05:51

    Cu toata bunavointa pe care o am nu pot sa spun decat un singur lucru. Dumneavoastra va aprindeti prea repede la vorba lumii. Omul este om si liber de la Domnul sa spuna ce-l doare cand il doare. Daca omul este suparat pe fete bisericesti, inseamna ca are un motiv, de aceia trebuie lasat sa vorbeasca. Am vazut ca in multe cazuri vorba omului este cenzurata chiar daca nu ataca o persoana, ci pentru simplul fapt ca isi spune proria opinie. Cand asa cum au spus si altii o sa fie mai multa implicare o sa fie alta apreciere. Vorba invocata de dumneavoastra are alte intelesuri, dar pentru simplul fapt ca nu intelegeti expresia, nu inseamna ca trebuie sa atacati omul de rand. Smerenia trebuie aratata de sus in jos nu de jos in sus. cand smerenia se propaga de jos in sus nu mai este smerenie, ci supunere.

  • ion mirosanuPostat la 2012-09-28 05:50

    Nu v-ţi lămurit încă ? Dacă spuneţi odată , că preoţii sunt oameni , nu vă mai întrebaţi apoi , de ce procedează aşa , preoţi fiind ? Procedează la fel ca oamenii doar că ţelul lor este diferit de al tuturor şi nu mă refer la adunarea de bogăţii , ci la contextul în care-şi trăiesc , desăvârşesc viaţa . Ei (peroţii ) se trezesc , orice-ar fi , cu Dumnezeu în gând , în fapte doar noi îl aşezăm pe Dumnezeu alături de el şi acţiunile lui căci de-i vom solicita , cu credinţa noastră , toată atenţia , ne-o va acorda nemijlocit şi-atunci faptele noastre vor fi cele socotite de el şi altarul vieţii lui . Referitor la bârna din ochi : Călăuziţivă-n fapte cu ajutorul păcatelor celor pe care-i vedeţi în păcat şi nu îndreptaţi ci lăsaţi-vă îndreptaţi , fiţi ascultătorii cugetului vostru lăuntric , care strigă ...............

  • babici davidPostat la 2012-09-28 05:45

    Pentru cei care nu stiu le spunem ca primul inteles al acestor cuvinte este acela de a nu te incumeta sa faci lucrarea preotului,care este sfanta si sfintitoare(cum am prins eu intr-o seara de Craciun un enorias beat si imbracat in vestminte preotesti furate de la o manastire). De aici,fiindca uneori suntem neatenti si neglijenti cu viata noastra de preoti,uitand ca trebuie sa fim sare si lumina,exemplu in fapta mai intai si apoi in cuvant,unii preiau sintagma de mai sus si o intorc impotriva noastra,peiorizand si luand peste picior ceea ce de fapt ar trebui sa plangem cu totii .Insa lucrarea preotului este eminamente duhovniceasca,pentru si in folosul Bisericii(care din greceste se traduce adunare,adica adunare de oameni).Deci preotul este preot pentru oameni si numai dupa aceea pentru sine si familia lui.El se roaga si se jertfeste pentru enoriasii sai.De aceea vrajmasul incearca sa bata pastorul,ca sa risipeasca oile.Dar eu am credinta de la Dumnezeu si de la parinti si nici un om,preot sau mirean, nu ma poate face sa o pierd sau sa renunt la ea.Si pentru ca e o lucrare duhovniceasca,doar oameni duhovnicesti pot intelege ceea ce este si ceea ce face preotul.Oamenii trupesti sesizeaza doar ceea ce ii intereseaza(averea si banii preotului).Intotdeauna intr-o lupta sunt infranti si invingatori.Daca in lupta corp la corp iti vezi si simti vrajmasul,stii cu cine te pui si poti cantari daca esti sau nu in stare sa-l birui,in lupta spirituala vrajmasul e nevazut si de multe ori sunt mai multi si mai tari ca noi.Daca mai avem si nebunia de a crede ca noi,fara putere si ajutor de sus,putem birui,suntem victime sigure.Domnul ne spune ca postul si rugaciunea sunt armele impotriva demonilor.Dar parca astazi vrajmasul s-a smecherit,s-a subtilizat si are tehnici de lupta dupa zilele si tehnica actuala.Iuda este maestru al crimei perfecte, ne spune vrednicul de pomenire ,vladica Bartolomeu,deci si noi sa ne inmultim armele si sa-l rugam pe Domnul sa fie cu noi.Dar El chiar este,noi nu suntem cu El si de aceea uneori ne poticnim,ne inpotmolim,dar niciodata sa nu deznadajduim.Sa strigam ca Petru:"Doamne scapa-ne ca pierim".Domnul ne va scapa dar ne va mustra pentu necredinta noastra.Cei care judecati preotul si viata lui sa va ganditi ca mai multe valuri bantuie viata preotului decat bantuie marea si cel ce vrea sa ia crucea aceasta a preotiei sa fie pregatit de suferinta.Cine vrea doar partea dulce a acestui pahar si se eschiveaza de cealalta,ne spune parintele Staniloaie ca acela esueaza pe aceasta cale.Sa ne rugam mai mult unii pentru altii si sa ne judecam mai putin.Domnul sa ne binecuvinteze si sa fie cu noi si in necredinta noastra sau in slaba noastra credinta,Amin!

  • Mihail-COSMIN TUTUIANUPostat la 2012-09-28 05:09

    Preotii sunt totusi slujitorii domnului si sunt si ei oamenii la fel ca noi!

  • romulus ionitaPostat la 2012-09-28 04:45

    Ar fi trebuit probabil autorul textului sa spuna ca termenul "popa" inseamna o jignire pentru preoti, ca popii erau persoanele care se ocupau in vremea Vechiului Testament de jupuirea animalelor vii care erau aduse spre jertfa la Templu. Astazi termenul "popa" este folosit ca o jignire la adresa anumitor preoti care nu isi fac datoria si care "jupoaie" oamenii prin taxe contra servicii spirituale. Termenul corect de adresare catre o persoana care a primit Harul Preotiei este "preot" sau "parinte" pentru ca toti au Harul Preotiei si nu pot fi judecati decat de Dumnezeu. Mantuire la toti!

  • constantin gheorghiesPostat la 2012-09-28 03:31

    Un articol foarte bun si binevenit pentru toti (atat pentru cei necredinciosi cat si pentru cei credinciosi). Mai asteptam asemenea talcuiri si dezbateri. Doamne ajuta!!!

  • COSTICA MALAIPostat la 2012-09-28 02:44

    Foarte bun articolul poate un pic partinitor.Este adevarat ca sint preoti mai rivnitori si altii care se limiteaza la strictul necesar pentru aceasta “functie,, dar cu certitudine au acelasi HAR. Necazul este altul si nu judec Doamne fereste ci fac o constatare :nevoile personale asa cum scria in articol sint cam prea mari am fost la o sfintire de biserica unde au participat peste 100 de preoti si nu am vazut unul cu Dacia 1300 in afara preotului paroh care sfintea biserica. Ca peste tot si in cazul preotiei sint multi chemati putin alesi. Superiorii preotilor ar trebui sa fie mai exigenti avind in vedere ca acuma sint oameni cu studii teologice mult mai multi decit in trecut. Aceia din categoria celor ce zic ca popa dar nu fac ca si popa ar trebui aspru sanctionati pentru ca preotii in primul rind ca si credinciosii in al doilea rind sint oglinda bisericii lucratore. Este adevarat ca credinciosii rivnitori isi cauta preoti rivnitori. Dar ce facem cu cei ‘’caldicei,, care ajung chiar sa se raceasca cind vad ce zice si ce face popa ;exemplu personal al preotului fiind si exemplul de urmat al enoriasilor Iertati-ma.Doamne ajuta.

  • Stefan PopaPostat la 2012-09-28 02:08

    Preotul nu este om, ci înger în trup. (aşa ar trebui)Preoţia nu este o meserie ca toate celelalte, ci o misiune specială. Din păcate, sunt şi preoţicare nu conştientizează marea respoonsabilitate pe care o au. Iar cei care nu pot duce jugul preoţiei să nu râvnească la acesta. Nu-i obligă nimeni.

  • florenta florentaPostat la 2012-09-28 01:52

    Mi-ar placea sa fie totul asa in roz, cum prezentati domnia voastra insa, as vrea sa vad mai multa credinta din partea preotilor care vad mai mult partea materiala a vietii din toate punctele de vedere si mai multa piosenie. Mi-ar placea sa vad ca ajuta mai mult oamenii sarmai. Am vazut cum trec preotii pe langa oamenii sarmani, nici macar nu intorc capul ce sa mai vorbesc de mila...

  • oana trifPostat la 2012-09-28 01:42

    sa fim seriosi... cati studenti teologi, viitori preoti ce ies de pe bancile facultatii de teologie au cu adevarat harul preotiei? poate ca nici 1%dintre ei, se gandesc ca se castiga bine, cati dintre ei ar fi instare sa ingroape sau sa boteze pe cineva nevoias care nu are bani? f putini,cei care cu adevarat au har; in zilele noastre nu mai sunt preotii de altadata si cu parere de rau tin sa precizez ca o parte din crestinii care s-au trecut pe la diverse secte, s-au trecut vazand comportamentul popilor din ziua de azi, cei care se raporteaza la dumnezeu prin prisma religiei si a conducatorilor acesteia.

  • M SPostat la 2012-09-28 01:40

    Solutia ar fi o mai mare atentie din partea superiorilor atunci cand hirotonesc preoti. Tocmai pentru ca e foarte greu sa fii preot, ar trebui alesi oameni care cat de cat pot duce aceasta cruce. Numai ca, din pacate, si in biserica banul primeaza. Oameni competenti care ar putea indruma foarte frumos pe altii nu ajung preoti, ca nu au bani sa cotizeze la superior, iar oameni incompetenti care nu sunt capabili sa aiba grija nici de sufletele lor, deci nici de ale altora, ajung preoti pentru ca au de unde sa cotizeze. Altfel, chiar si pentru un preot e omeneste sa greseasca. Nu putem pretinde nimanui perfectiunea si da, nu avem dreptul sa judecam pe preotii care vedem ca VOR sa faca ceva pentru sufletele pe care le pastoresc. Eu, personal, sunt suparata nu pe cei care vor si din nestiinta mai gresesc (cum spunea autorul articolului, e vorba de un proces de induhovnicire si pana ajungi pe culmi e omeneste sa gresesti). In schimb sunt suparata pe preotii care si-au ales acest destin pentru a castiga bani si nu fac nimic pentru oamenii de care ar trebui sa aiba grija.

  • ionescu nicolaiePostat la 2012-09-28 01:37

    Onorate fete bisericesti, Bunilor crestini, In contextul in care discrepantele sociale sunt nu doar vizibile,adanci ci alarmante,deviza invocata este pe departe de a mai fi inteleasa si tratata ca atare.Si daca imi permiteti ,as merge si mai departe,afirmand ca este un indemn ca "popii"sa faca "acestea si mai mari decat acestea",sfidand bunul simt si credinta crestina.Sunt un adept al credintei,sunt crestin eu insumi,dar realitatea"democratia prost inteleasa"ma determina ca pe multi,foarte multi altii,sa ma inchistez in sufletul meu si sa nu mai cred o iota din cele ce religia sustine,cu privire la moralitate.De ce nu vedeti in perspectiva,semnalul luminos de avertisment ca este timpul ca "mai marii Bisericii Ortodoxe sa se trezeasca din betia fericirii si credulitatii populare si sa trateze supusii credinciosi altfel decat ca pe niste prosti.Reversul va fi devastator.Atentie deci!Ceea ce se intampla pe arena politica romaneasca in acest moment,dar de fapt de doua decenii si ceva,ar fi fost de evitat daca si Biserica intervenea in momentele de cumpana,judecand real lucrurile.Nu mai avem coloana vertebrala,nu mai avem avut national,nu mai avem viitor...si nimeni nu e vinovat si daca daca este asa,unul din vinovati este Biserica,institutie,care se da mereu de partea celor de la putere si,indemnand la supunere fara conditii din partea"prostilor",gandeste subiectiv. Dar,cate ar mai fi de spus!...

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE