Impotriva lumii

Pentru lume, a fi impotriva ei reprezinta o crima de neiertat. Si la fel ni se poate parea si noua, daca nu intelegem mai intai ce este lumea. Ce intelegem noi, ca si crestini, prin “lume”, de ajungem sa ne raportam deseori la ea ca la ceva rau, nociv, de care trebuie sa ne lepadam ca sa ne mantuim?

In Epistola sa catre corinteni, Sfantul Apostol Pavel arata ca Dumnezeu “a dovedit nebuna intelepciunea lumii acesteia”; “intru intelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin intelepciune pe Dumnezeu”. De aceea “Dumnezeu Si-a ales pe cele nebune ale lumii, ca sa rusineze pe cei intelepti; Dumnezeu Si-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa le rusineze pe cele tari”. “Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu”. “Caci intelepciunea lumii acesteia este nebunie inaintea lui Dumnezeu”.

Sfantul Apostol Pavel nu face aici decat sa urmeze si sa teologhiseasca ceea ce primisera toti Apostolii de la Mantuitorul Insusi. Acesta le zicea, cu inima intristata “pana la moarte”, in cuvantarea de despartire: “Daca va uraste pe voi lumea, sa stiti ca pe Mine mai inainte decat pe voi M-a urat. Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau; dar pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea va uraste”.

Este firesc deci ca lumea sa-i urasca pe cei care o vadesc de pacat si de nebunie. Si este la fel de firesc ca noi, ca si crestini, sa fim fundamental impotriva lumii, cum si Mantuitorul si Apostolii au fost. Dar ei, trebuie sa remarcam, nu au fost niciodata impotriva omului, a carui mantuire au cautat-o si pentru care S-a jertfit Mantuitorul. Despre oameni – semenii lui – scria Apostolul Pavel ca ar fi dorit sa fie el insusi anatema de la Hristos pentru ca sa se mantuiasca ei, de s-ar fi putut.

Deci vedem cum, inca dintru inceput, dragostea de oameni a Mantuitorului si a celor mai mari Apostoli s-a impletit cu impotrivirea viscerala fata de lume. Sute de ani mai tarziu, Sfantul Isaac Sirul lamurea acest aspect, explicand aceasta opozitie duhovniceasca prin faptul ca “«lumea» este un nume cuprinzator care imbratiseaza si patimile... Caci cand voim sa numim patimile in intregime, le numim lume... Unde acestea se opresc din mers, acolo a murit lumea”.

De aceea este firesc sa dorim “moartea lumii” (expresie draga ucenicilor parintelui Serafim Rose), adica moartea laturii pacatoase a omenirii, moartea acelei parti a existentei care este robita patimilor si care aduce omului si omenirii tirania mortii. Dorim “moartea lumii” mai ales din noi, caci stim care este “stapanitorul acestei lumi” si dorim, ca si in cazul Mantuitorului, ca acesta sa nu aiba “nimic in noi”. Neafland el lumea in noi, nu va avea ce stapani. Caci acolo se va fi aflat Duhul Sfant, curatind acest templu al fiintei noastre.

Si desi este necesar sa ne impotrivim lumii mai ales inauntrul nostru, suntem datori sa ne impotrivim ei si in afara, acolo unde se duce batalia nu doar pentru sufletul propriu, ci pentru sufletele tuturor semenilor nostri. Impotriva lumii ducem o lupta apriga (iarasi, nu impotriva oamenilor, ci pentru ei), intrucat nu luptam impotriva “trupului si sangelui”, “ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh”. Cu acest “razboi nevazut” suntem toti datori, nu ne putem eschiva fara a cadea noi insine in stapanirea lumii.

Sa nu ezitam deci sa spunem lucrurilor pe nume, doar de frica unor “repercusiuni” sau de teama de a fi batjocoriti, umiliti, marginalizati. Pe acestea toate Mantuitorul si toti sfintii le-au imbratisat si le-au privit ca mijloace pentru mantuire.

Deci, cu toata dragostea pentru om: “Moarte lumii!”

Paul Cocei

• Despre lume si lepadarea de lume
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Lepadarea de lume
  Publicat in : Pilda zilei
• Lepadarea de lume
  Publicat in : Pilda zilei
• Lepadarea totala de lume
  Publicat in : Pilda zilei