Omul despartit de Hristos vrea sa stapaneasca lumea, in vreme ce omul care vietuieste in Hristos doreste sa-i slujeasca. Cel dintai crede ca prin slujirea lumii ramane neimplinit, in timp ce crestinul vede in stapanirea lumii, ratarea asemanarii cu Hristos.
Sluga e un cuvant din ce in ce mai incomod pentru gandirea omului modern. Te face sa te gandesti la un instrument, la o unealta. Sluga inseamna a fi la dispozitia cuiva. Avem alergie fata de acest cuvant, nu suportam ca cineva sa fie mai presus de noi.
Stapan e un cuvant care ispiteste. De cate ori nu ni s-a spus ca e mai important sa ne ingrijim de noi, sa ne dorim o viata confortabila si o cariera implinita. Ca este esential sa nu uitam de noi. Ca trebuie sa profitam cat mai mult de ceilalti, iar daca observam ca ceilalti nu sunt interesati de propriile noastre impliniri, e bine sa vestim: "trebuie sa poti, stiu ca poti, sa nu zici ca nu poti", ca si cand ne-ar interesa traseul lor. Fura-le timpul, joaca-te cu zilele lor, fa-le agenda, acesta este mesajul reusitei in viata.
Adeseori se spune ca nu poti aplica in viata ceea ce se vesteste in biserica: slujirea. Pentru a razbate in viata, ti se spune ca e nevoie de agresivitate, individualism, competitie, in niciun caz slujire.
Pentru a descoperi lumii cat de importanta este slujirea, voi aminti de episodul in care doi ucenici ai Mantuitorului, Iacov si Ioan, Ii cer sa le daruiasca locuri de cinste in Imparatia Sa, unul de-a dreapta si altul de-a stanga Sa. Hristos le raspunde: "nu stiti ce cereti". Prin acest raspuns, Mantuitorul a dorit sa le arate ca in Imparatia Cerurilor cel mai mare nu este purtat de ceilalti, ci ii poarta pe toti.
Plecand de la avertismentul dat de Mantuitorul, mi-ar placea ca fiecare credincios sa treaca mai intai pe pomelnic numele celorlalti si la final sa mentioneze si numele sau, sa se roage mai intai pentru ceilalti si in cele din urma sa se roage si pentru sine. In Biserica sa fie pomeniti mai intai cei de pe treapta de jos si pomenirea sa fie incheiata cu cei din fruntea ierarhiei. Poate asa vom invata ca in aceasta viata lupta trebuie data pe ultimul loc, caci acesta este primul in Imparatia Cerurilor.
Biserica nu este impotriva stapanirii, chiar ne cere sa luptam pentru ea, dar ea trebuie indreptata catre propria persoana. Ne cere sa fim stapani pe propria fire, sa nu fim infranti si robiti de niciun pacat.
Daca se intampla sa fim promovati, trebuie sa stim ca suntem pusi nu spre stapanire, ci spre mai multa slujire. S-a spus ca sub un singur chip ne este permis sa privim de sus, numai atunci cand intindem mana spre a da ajutor.
Obiceiul ca in unele manastiri, staretul sa spele picioarele a doisprezece din vietuitorii manastirii pe care o conduce in Joia Patimilor, este de neinteles pentru omul din zilele noastre. Este un gest care naste din nefericire doar curiozitate si nu indemn la a trai altfel viata. Si asta pentru ca nu mai cunoastem slujirea, ci doar stapanirea.
Adrian Cocosila
-
Stapanirea gandurilor
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Stapanirea de sine
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.