Vremea postului este vesela

In vremea postului nu trebuie sa ne intristam. "Vremea postului este vesela". Acesta este mesajul pe care il transmite Biserica prin cantarile sale. Exista credinta ca prin post slabim fiinta. Iar pierderea vitalitatii nu poate fi motiv de bucurie.

In realitate insa, postul intareste fiinta noastra. Se pierde din vedere ca nu suntem doar trup. De aceea postul nu este infometare. El doar schimba hrana. Da prioritate celei duhovnicesti fata de cea materiala. Cu ajutorul acestei mancari duhovnicesti, omul ajunge sa traiasca in lumina. Iar trairea in lumina te face sa te simti fericit, nu trist. Postul iti deschide o lume a carei existenta abia de-o banuiai. Toate amanuntele vietii tale, tot ceea ce se petrece inauntru si in jurul tau iti apar intr-o lumina noua.

Existenta luminata este o anticipare a existentei noastre viitoare. Prin post fiinta noastra se acomodeaza inca de aici intr-un chip tainic cu forma de existenta fericita a lumii ce va sa vina. Cel care nu a fost fericit in aceasta lume, nu poate fi fericit nici in existenta de dincolo de acest veac. Iar la fericire nu se poate ajunge fara post.

Omul pacatos are tendinta de a crede ca patimile ii dau adevarata veselie. De aceea nu doreste sa se dezlipeasca de ele. Dar patima intuneca privirea omului, il face pe om sa vada numai din perspectiva interesului sau. Din acest motiv se scuza pe sine si acuza pe altii. Acuzand pe altii omoara capacitatea de a se impartasi de viata. Iar cine este lipsit de pofta de viata nu mai primeste nici viata vesnica fericita.

A fi trist in vremea postului inseamna a nu tine post. Daca postul te uneste cu Dumnezeu, Cel care este izvorul bucuriei, atunci si omul trebuie sa devina mai plin de viata si deci mai vesel. Sigur ca nu trebuie sa avem o veselie de fatada. Trebuie sa fie un acord intre ceea ce suntem in realitate si imaginea pe care o facem semenilor. Altfel ne asemanam fariseilor care au fost numiti de Mantuitorul "morminte varuite". Daca ne asemanam fariseilor ajungem sa ne dorim sa fim tristi, ca prin tristete sa aratam ca postim. Sa nu cautam sa aratam in afara noastra mai mult decat suntem in realitate.

Daca nu avem veselia postului, atunci sa inmultim rugaciunea si vom vedea ca postul ne va da si veselie. Sa nu fim falsi. Sa nu dorim sa ne facem o imagine in afara noastra care sa fie in dezacord cu interiorul nostru. Caci acest lucru nu este placut Domnului. Aveti curajul de a va arata semenilor asa cum va aratati lui Hristos in scaunul de spovedanie, ca imaginea voastra sa fie reala. Sa nu cautati niciodata sa fiti in ochii semenilor mai mult decat sunteti.

Post cu veselie!

Adrian Cocosila
 

.

Pe aceeaşi temă

• Bucuria crestinului
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Bucuria Invierii din fiecare duminica
  Publicat in : Religie
• Bucuria in Ortodoxie
  Publicat in : Morala
• Bucuria si sensul credintei
  Publicat in : Religie

Publica un articol

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine:

08 Aprilie 2013

Vizualizari: 29888

Voteaza:

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Vremea postului este vesela 4.70 / 5 din 10 voturi. 6 review utilizatori.

Cuvinte cheie:

postul bucuria veselia fericirea

Comentarii (6)

• dan georgescuPostat la 2014-11-20 22:11

  da asa e.

• Constanta SzlavicsPostat la 2013-08-10 14:12

  Aveti dreptate domnule Costel Popescu,"nu toti cei cu boli grave sunt nefericiti. Multi din acestia sunt mai fericiti decat noi cei sanatosi trupesti" de aceea o sa va povestesc un fapt ce m-a marcat. Bunul Dumnezeu, m-a ajutat sa merg din nou in pelerinaj. Am vizitat Manastirile din Neamt. La Agapia si Sihastria am ramas peste noapte si m-am putut infrupta mai mult din bogatiile pe care le-am gasit in acele locuri binecuvantate. De fapt, nu faptul ca am mers in pelerinaj vreau sa evidentiez, sunt multi care merg,dar, din pacate, de multe ori, ne oprim doar la," ce frumoasa Manastire si ce de flori avea!" si nu vedem, si nu simtim, prezenta lui Dumnezeu. In fiecare an, in prima sambata din luna iulie, la manastirea Agapia, se tine slujba de pomenire a parintelui Nicodim Mandita, mare duhovnic si scriitor, care ne-a lasat multe comori si a salvat mii de suflete. Iubitorii de Dumnezeu, vin cu familiile si dorm in corturi, sau la maicute si participa la Sfanta Slujba, care se tine in mijlocul unui peisaj mirific, inconjurat de munti si brazi, dupa care, merg la praznic, pregatit pentru vreo 600 de suflete. E o feerie. In spatele a ceea ce se vede, este multa munca, rugaciune si dragoste. Acolo, in fata Sfantului Altar, amenajat, m-a marcat prezenta unei fete, intr-un carucior.Nu avea picioare. Avea in jur de 20 de ani. M-a fascinat bucuria cu care il slavea pe Dumnezeu, daruind-o si celor din jur. Nu puteam sa-mi dezlipesc privirea si ma gandeam la noi, cei care nu ne putem bucura. Suntem intregi la trup, dar putintei la suflet, vesnic nemultumiti. Am plecat de la Agapia si am ajuns la Sihastria, unde, am fost uimita sa o vad din nou. Am indraznit sa merg la ea, sa-i multumesc ca am intalnit-o, dar cu smerenie, mi-a spus, ca nu avem de ce sa-i multumesc. I-am raspuns, aproape in lacrimi,ca ii multumesc pentru bucuria care-o daruieste cu atata drag, celor din jur si mi-a raspuns, "de ce sa fim suparati, nu avem de ce, ca doar in orice loc si oricum am fi, Dumnezeu este in noi si de la EL, vine bucuria." Am inceput sa plang, fata m-a tras la pieptul ei, m-a imbratisat. Ea era, cea care ma alina… in rest, fara cuvinte. Nimic nu este intamplator. Dumnezeu a mijlocit aceasta intalnire, ca sa pot vedea darurile cu care am fost binecuvantata, iar tristetea din suflet, care de multe ori ne-o aducem singuri, sa o pot alunga, prin multumire catre Dumnezeu, cerand iertare, ca nu sunt in stare sa ma pot bucura ca-L am langa mine, mereu, mereu, mereu....si sa ma straduiesc, sa nu-L alung prin stari de manie, si fapte demne de dispret. Dumnezeu nu sta niciodata intr-un suflet mic, plin de rautate si sa stim, ca atunci cand nu suntem in stare sa ne bucuram de ce avem, de ce suntem, inseamna ca L-am alungat, ca am ramas doar noi... cu noi, si-un suflet pustiit.

• costel popescu Postat la 2013-04-08 16:23

  Pentru Bogdan Petrescu - nu toti cei cu boli grave sunt nefericiti. Multi din acestia sunt mai fericiti decat noi cei sanatosi trupesti. Si au ajuns la fericire pentru ca au primit suferinta ca venind de la Dumnezeu, nu s-au revoltat impotriva Lui. Autorul are dreptate spunand ca cei ce au fost nefericiti aici vor fi si dincolo.

• anca faurPostat la 2013-04-08 14:41

  este bine ca in post sa dansezi si sa canti? (nu ma refer la melodii sau dansuri 'indecente')

• Constantin Bogdan Petrescu Postat la 2013-04-08 11:51

  Citat din articol: ,,Cel care nu a fost fericit in aceasta lume, nu poate fi fericit nici in existenta de dincolo de acest veac.'' Nu știu dacă am inteles bine, poate se referă la fericirea duhovniceasca atât cât se poate întrezări în viata aceasta, însă ce ne facem cu ,, nefericiții soartei''? Acei sarmani care sunt vai de capul lor in aceasta viata si care nu au cunoscut NICI O forma de fericire, oare li se ia acestora orice speranta de la Rai? Ar fi corect acest lucru, in viziunea autorului? Dar copiii care se nasc paralizati, orbi, handicapati etc.? Eu zic ca mai intelept ar fi sa-L lasam pe Dumnezeu sa hotarasca cine ajunge si cine nu in Rai. Poate prin nefericire autorul a vrut sa faca referire, de fapt, la nemultumire, si atunci vorbim despre altceva. Caci, ce este fericirea adevarata decat insasi starea din Rai? Doar cei induhovniciti si sfintiti gusta asa ceva, asta inseamna ca restul miliardelor de oameni au iadul asigurat?! Nu sunt convins..., ci mai degraba cred ca permanent Creatorul doreste pe toti la El, si mai ales cei nefericiti in viata aceasta pot ajunge mai degraba, cum ar Lazar vs. bogatul nemilostiv.

• constantin gheorghiesPostat la 2013-04-08 11:17

  Vremea postului este si minunata. Este sfanta, ne curateste de toate lucrurile rele si ne aduce bucurie nemasurata in suflet. Dar toate aceste simtaminte sunt doar pentru cei cerdinciosi in Domnul nostru IISUS HRISTOS, in ajutorul lui in toate cele de folos sufletului nostru. Doamne ajuta!

Adauga comentariu