Muzica psalmilor biblici

Muzica psalmilor biblici Mareste imaginea.

Muzica psalmilor biblici

Conform relatarilor din cartile Vechiului Testament, muzica a fost una dintre artele frumoase cultivate de evrei, alaturi de poezie si arhitectura. Muzica a insotit poporul biblic in toate imprejurarile tulburatei sale istorii, atat in manifestarile particulare, cat si in cele publice. Asa au aparut cantecele de preamarire a lui Dumnezeu, cand poporul evreu a fost izbavit din robia egiptenilor si cand a obtinut victorii impotriva dusmanilor, sau cand mana Domnului i-a ocrotit. Cantecul de jale s-a folosit in vremuri grele de robie, seceta, foamete si alte incercari, in necazuri si suparari, in vreme de doliu si moarte.

Cantecele de bucurie au insotit viata cotidiana a vechilor evrei la sarbatori, la nunti, la culesul roadelor pamantului si la petrecerile publice de la palatele regale. Cantecele acestea erau insotite de dans si erau acompaniate de instrumente muzicale variate. Asa a ajuns sa se dezvolte muzica corala si muzica instrumentala.

Nu cunoastem un anume sistem de note muzicale folosit de vechii evrei, dar din relatarile cartilor Vechiului Testament ajungem la concluzia ca scara folosita "nu era cromatica sau enarmonica, ci diatonica". Muzica vechilor evrei era "respiratia sufletului unui popor a carui religie dadea tonul activitatilor sale cotidiene".

Impresionanta constatare asupra muzicii conform relatarilor Bibliei, reiese dintr-un grupaj de eseuri tiparite intr-o lucrare relativ recenta, de unde retinem: "Muzica, pentru ca sa intre in lumea noastra, se coboara pe scara lui Iacob. Atunci, aceasta scara capata numele de gama muzicala. Pe ea urca si coboara ingeri audibili, aceste prezente infasurate in materie sonora. Aripile lor de aer provoaca o vibratie atat de transcendenta, incat nu se poate propaga, nu se poate face sensibila, decat incifrata in numarul sacru al celor sapte note muzicale.. Comandamentele divine, din zilele creatiei, extinse la extrema lor actualitate, si, in final, concentrate, in chipul si asemanarea lui Dumnezeu din om, alcatuiesc prima coborare in trepte a muzicii.. "Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, argint lamurit in foc, curatat de pamant, curatat de sapte ori" (Psalm 2, 6). Sunetul pur al acestui argint divin s-a facut simtit deplin, in cea mai suava si sintetica suflare de viata, suflata de insasi gura Creatorului, peste fata primului om.. Izvorul muzicii, pare a fi astfel, in insasi iubirea intradivina dinaintea Creatiei, cand "Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor" (Facere 1, 2). Aceasta obarsie suverana reiese si din exclamatia Cuvantului intrupat: "Si acum preaslaveste-Ma Tu, Parinte, la Tine Insuti, in slava pe care am avut-o la Tine mai inainte de a fi lumea" (Ioan 17, 5). Muzica poarta, astfel, in ea, permanent, pe de o parte vibratia care coboara din tensiunea intradivina si pe de alta parte, simtirea creaturii "miscate" de Duhul care se entuziasmeaza ("Dumnezeu in noi"), ascendent".

Muzica Vechiului Testament se concentreaza insa asupra a ceea ce este cunoscut sub numele de cantarile psalmilor. In felul lor psalmii constituie un grup aparte de cantece religioase si rugaciuni cuprinse in Vechiul Testament si atribuite de traditia religioasa Regelui David, care ii recita acompaniindu-se la un instrument cu coarde ciupite.

Conform cercetarilor mai atente s-a constatat de fapt ca nu toti psalmii au drept autor pe David, dar in majoritate poarta semnatura lui. Demn de luat in seama este faptul ca psalmii erau cititi intr-un fel anumit, o recitare apropiata de cant, deci cu un ritm si o anume melodie, "de unde s-a dezvoltat principiul psalmodiei, al psalmodierii".

In cultul vechi evreiesc existau cateva genuri de psalmodiere:

1. Cantatul solistic al cantorului (cantaretul care conduce serviciul religios);
2. Cantatul solistic al cantorului cu raspunsuri ale comunitatii, executate coral;
3. Cantatul coral al comunitatii.

Priviti din punct de vedere muzical "psalmii reprezinta una din cele mai vechi varietati de cantece lirice". Psalmii "exprima intreaga gama a starilor sufletesti, fiind strabatuti de o profunda credinta si dragoste fata de Dumnezeu.. Gama sentimentelor este foarte vasta, de la cea mai deplina bucurie, pana la cea mai profunda disperare.. Cel mai scrutator realism vizand experienta umana este dublat de o credinta de nezdruncinat in iubirea lui Dumnezeu".

Continutul psalmilor este dominat de un caracter muzical, mai multe genuri muzicale; o muzicalitate specifica, o cantare de lauda si rugaciune, o cantare de multumire lui Dumnezeu si un permanent indemn catre manifestarea sentimentului religios prin cantare. Redam mai jos in mod selectiv:

"Canta-voi Domnului in viata mea, canta-voi Dumnezeului meu cat voi fi" (Psalm 103, 34); "Bine este a lauda pe Domnul si a canta numele Tau, Preainalte, a vesti dimineata mila ta si adevarul Tau in toata noaptea" (Psalm 91, 1-2); "Cantati Dumnezeului nostru, cantati, cantati Imparatului nostru cantati"; "Cantati numele Lui ca este bun" (Psalm 134, 3); "Tie se cuvine cantare Dumnezeule" (Psalm 64, 1); "Asa voi canta numele Tau in veacul veacului" (Psalm 66-8); "Cantati Domnului cantare noua, cantati Domnului tot pamantul, cantati Domnului, binecuvantati numele Lui, binevestiti din zi in zi mantuirea Lui" (Psalm 95, 1-2); "Cantati lui Dumnezeu, cantati numele Lui, gatiti calea Celui ce strabate pustia, Domnul este numele Lui" (Psalm 67, 4); "Lauda-voi numele Dumnezeului meu si-L voi preamari pe El cu lauda" (Psalm 68, 34); "Cantati numele Lui! Ca bun este Domnul; in veac este mila Lui si din neam in neam adevarul Lui" (Psalm 99, 4); "Canta-voi Domnului Celui ce mi-a facut bine si voi canta numele Domnului Celui Preainalt" (Psalm 12, 6); "Cantati, cantati in cinstea Lui" (Psalm 104, 2); "Canta-voi si voi lauda slava Ta" (Psalm 56, 10); "Canta-voi si voi lauda intru inima mea.. Lauda-Te-voi intre popoare, Doamne, canta-voi Tie intre neamuri" (Psalm 107, 2-3); "Cantare noua iti voi canta Tie; in psaltire cu zece strune iti voi canta Tie" (Psalm 143, 9).

Psalmii erau cantati cu acompaniamentul de instrumente: "Laudati pe Domnul in alauta si in psaltire cu zece strune" (Psalm 32, 2); "Cantati psalmi si bateti din timpane, cantati dulce din psaltire si din alauta" (Psalm 80, 2); "Laudati-L pe El in glas de trambita; laudati-L pe El in psaltire si in alauta. Laudati-L pe El in timpane si in hora; laudati-L pe El in strune si in organe. Laudati-L pe El in chimvale bine rasunatoare; laudati-L pe El in chimvale de strigare" (Psalm 150, 3-5).

Cuvantul "psalm" deriva din cuvantul grecesc "psalmos" care traduce cuvantul ebraic "mizmor" (de la "zamar" = a canta cu acompaniament), cuvant intalnit de 57 de ori in Cartea Psalmilor. Alti psalmi sunt numiti "si" = cantare, "maschil" = poem, "miktam" = cantec, "si-gaion" = cantec, ditirambic, "thehiiah" = cantare de lauda, "thefila" = rugaciune.

In limba greaca "psaltirion" era denumirea unui instrument cu coarde, astfel incat psalmul era un poem care trebuie recitat sau cantat cu acompaniamentul unui instrument cu coarde. De fapt melodiile psalmilor si instrumentele cu care acestia sunt acompaniati sunt indicate in mod clar intr-un fel de introducere pe care o gasim la inceputul fiecarui psalm, introducere numita si suprascriere. Aceste introduceri dupa felul lor sunt de ordin: liturgic, muzical, poetic, istoric si personal.

Indrumarile cu privire la muzica apar cu titlul de "lamnateah" (de la verbul "natach" = a supraveghea) si ar insemna "catre mai marele cantaretilor", "maestru de cantare" sau "dirijorului corului".

Un numar de 7 psalmi au in titlul lor cuvantul "bineghinot", de la "neghina" care in Psalmul 77, 7 si Plangerile lui Ieremia 5, 14 inseamna un instrument cu coarde de la verbul "naghen" = a canta cu instrument. Spre deosebire de aceasta insemnare, cuvintele "sir" si "mizmor" insemneaza a canta din gura.

O alta indicatie de la inceputul psalmilor este "lelamed" (Psalm 60) care inseamna "a invata" adica "a face un exercitiu cu vocile si cu instrumentele inainte de executare". In introducerea de la Psalmul 5 intalnim lamurirea "el hanechilot" = "pentru cea mostenitoare", care ar indica melodia dupa care urma sa se cante psalmul, desi expresia nu este tocmai clara.

Existau si lamuriri muzicale in supra-scrierile sau introducerile psalmilor care se refereau la melodii ce se cantau la culesul viilor, cum gasim la Psalmii 8, 81 si 84. De altfel, sunt cunoscute cantari la culesul viilor si in alte carti ale Vechiului Testament (Judecatori 9, 27; Isaia 16, 10; Ieremia 25, 30).

Avem unele precizari care indica anumite modele, care trebuie avute in vedere la executarea cantarilor (Psalmii 53 si 88), cum ar fi: "al ionath alem rechonim" si "al aieleth hasachar". Unele expresii indica tonul vocii in executarea cantarii. "Vocea inalta (sopran) se exprima prin "alarnot" = vocea fecioarelor (Psalm 9 si 45). Vocea joasa (bas) s-ar exprima prin cuvintele "alhaseminit" dupa octava, adica cea inferioara. Se mai poate presupune ca "al-alamot" inseamna octava de sus, in opozitie cu "al-hasemit" (octava de jos). Cuvantul "al-haseminit" se afla in Psalmii 6 si 12 23.

In afara de aceste expresii pe care le intalnim in supra-scrierile psalmilor, supra-scrieri care lipsesc din majoritatea traducerilor romanesti, se mai intalneste un termen, de data aceasta in cuprinsul psalmilor, nu in supra-scrieri Este vorba de termenul "sela", intalnit de 71 de ori in 39 de psalmi si de trei ori in Avacum (cap. 3) si ar deriva de la "salah" = a ridica, si ar putea fi vorba de "o pauza intre doua strofe sau un moment de intensificare a cantarii, cu instrumente, in momentul alternarii celor doua strofe, sau la inaltarea vocii, un fel de ecfonis din partea unei persoane, dupa o strofa cantata sau la sfarsitul psalmilor".

Un alt termen este si "sir hama' loth" = "cantare de urcare" sau "cantarea treptelor", termen intalnit in titlul unui numar de 15 psalmi (120-134), avand in vedere un ritm gradat, acesti psalmi cantandu-se pe cele 15 trepte de la Templu.

Deoarece aceste lamuriri muzicale se refereau la folosirea psalmilor in cultul Vechiului Testament, care insotea ritualul aducerii jertfelor dupa prescriptiile legii mozaice, odata cu incetarea aducerii acestora si cu pierderea stralucirii ceremoniilor de tot felul la poporul biblic rostit acestor indicatii nu mai este justificat. Acesta este unul din motivele pentru care unele editii ale Bibliei nici nu mai traduc suprascrierile sau introducerile psalmilor. Psalmii au continuat sa fie folositi in rugaciunea zilnica, particulara si publica, in cultul crestin.

Muzica psalmilor biblici a continuat sa straluceasca si sa joace un rol deosebit in cultul crestin, ca urmare a faptului ca aproape nu exista randuiala de slujba, care sa nu contina in cuprinsul sau si psalmi.

Muzica psalmilor biblici are efecte deosebite asupra interpretilor si ascultatorilor, generand virtuti si generand nelinisti. Vorbind despre frumusetea psalmilor si efectul muzicii lor, un Sfant Parinte, in chip inspirat, a scris urmatoarele aprecieri:

"Psalmul este liniste a sufletelor, conducator al pacii; potoleste tulburarea si valvataia gandurilor, inmoaie mania sufletului si infraneaza pe cel desfranat. Psalmul leaga prietenii, uneste pe cei de departe, impaca pe cei invrajbiti.. Cantatul psalmilor aduce, deci, cel mai mare bun: dragostea. Cantatul impreuna este ca un lant care duce la unire; uneste poporul in simfonia unui singur cor. Psalmul pune pe fuga pe demoni si aduce pe ingeri intr-ajutor; este arma pentru frica de noapte, odihna pentru ostenelile zilei, este intarire pruncilor, podoaba celor in floarea varstei, mangaierea batranilor, gateala foarte potrivita femeilor.. Psalmul inveseleste sarbatorile; psalmul creeaza tristetea cea dupa Dumnezeu; psalmul scoate lacrima si din inima de piatra; psalmul este lucrul ingerilor, vietuire cereasca, parfum duhovnicesc. Ce descoperire inteleapta a invatatorului, Care a mestesugit ca odata cu cantarea sa invatam si cele ce ne folosesc! In psalmi este cu putinta sa gasesti invatatura desavarsita despre Dumnezeu, descoperirile tainelor.. in Cartea Psalmilor, pe care profetul a armonizat-o cu instrumentul muzical numit psaltire, desi sunt multe instrumente muzicale. Dupa parerea mea, profetul, inspirat de Duhul, a aratat harul cel de sus care rasuna in psaltire, pentru ca dintre toate instrumentele muzicale numai psaltirea isi are cauza sunetelor in partile de sus ale ei. La chitara si la lira arama rasuna de dedesubtul locului unde pana atinge coardele; psaltira, insa, are cauzele ritmurilor armonioase in partea de sus, ca si noi sa cautam a cugeta cele de sus si sa nu ne pogoram la patimile trupului din pricina dulcetii melodiei. Socot insa ca profetul, prin constructia acestui instrument muzical, ne-a aratat in chip adanc si intelept, si aceea ca oamenii care au suflete bine constituite si armonioase, se urca usor la cele de sus".

In psalmi aflam "aproape exclusiv expresiunea poetica" a sentimentelor ce imboldesc sufletul datorita contemplarii lui Dumnezeu, minunile implinite de El fata de lume, providenta cu privire la om in general, lucrarea Lui tainica peste suflet si peste destinele fiecaruia in parte sunt gandurile de capetenie intalnite in psalmi.

Sfantul Niceta de Remesiana a scris o lucrare - "Despre folosul cantarii de psalmi" - in care, printre altele, sublinia urmatoarele: "Sa cantam cu simtul si cu mintea treaza, ca sa nu displacem lui Dumnezeu. Caci psalmistul ne indeamna zicand: "Ca Dumnezeu este imparatul a tot pamantul; cantati Lui toti cu intelepciune" (Psalm 46, 7) adica cu pricepere, ca sa cantam nu numai cu suflarea, adica cu sunetul vocii, dar si cu mintea, si sa meditam ceea ce cantam, ca nu cumva mintea fiind robita de cuvinte si cugetari straine, sa lucreze fara nici un folos. Intr-adevar, sunetul sau melodia sa se cante in armonie cu Sfanta religie, nu sa declame in stilul tragedienilor, ci prin insasi modelarea vocii sa exprime adevaratul duh crestin; cantarea sa nu aduca a ceva teatral, ci sa provoace pocainta pentru pacate, in sufletele ascultatorilor. Dar si vocea voastra a tuturor, nu trebuie sa fie discordanta, ci armonioasa. Nu unul sa o ia inainte in chip prostesc si altul sa ramana in urma, sau unul sa coboare vocea si altul sa o ridice, ci fiecare este invitat sa-si incadreze vocea sa, cu multa umilinta, intre glasurile corului care canta laolalta, nu ca cei ce ridica glasul, sau o iau inainte, sa iasa ei in evidenta in mod necuviincios ca spre o ostentatie prosteasca, din dorinta de a placea oamenilor.. Cu privire la uniformitatea vocilor avem exemplu pe sei trei tineri fericiti despre care spune Daniil: "Atunci acesti trei tineri cantau imne ca dintr-o singura gura si slaveau pe Dumnezeu, zicand: Binecuvantat esti Doamne, Dumnezeul parintilor nostri" (Daniil 3, 21) si celelalte. Iar cel care nu poate sa fie la fel cu ceilalti, sau sa se integreze, este mai bine pentru el sa psalmodieze cu voce inceata, decat sa tulbure pe ceilalti printr-o voce tipatoare. In felul acesta isi indeplineste datoria slujirii si nu. tulbura comunitatea care canta.. Daca si vocea noastra sa fie imbietoare si armonioasa cu "chimvale bine rasunatoare" ale buzelor, ne va desfata si pe noi ii va intari pe ascultatori si toata lauda va fi placuta lui Dumnezeu."

Muzica psalmilor biblici a constituit in toate timpurile un element important in modul de exprimare a starilor sufletesti ale omului in relatia sa cu Dumnezeu. Psalmii sunt in acelasi timp cantece religioase si rugaciuni care au impodobit atat cultul Vechiului Testament, cat si cultul crestin. Ei au fost cantati fie singur, solistic, fie acompaniati de diferite instrumente muzicale, instructiunile in acest sens fiind date de lamuririle date in introducerile sau suprascrierile psalmilor, in cazul nostru de cele cu caracter muzical.

Modelele muzicale ale psalmilor s-au transmis si asupra altor cantari componente ale cultului crestin. Atat fondul cat si forma poetica a psalmilor isi au muzicalitatea lor usurand exprimarea unor adevaruri adanci printr-o sensibilizare binefacatoare in aspiratia catre Dumnezeu.

Preot Lector Alexandru Isvoranu

20 Iunie 2012

Vizualizari: 8461

Voteaza:

Muzica psalmilor biblici 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.