Sfantul Altar este cea mai sfanta parte a unei biserici. Precum, in Vechiul Testament, evreii aveau in Templu acea parte numita "Sfanta Sfintelor", unde avea voie sa intre doar arhiereul, tot asa, crestinii au acum "Sfantul Altar", unde pot intra doar cei hirotoniti si cei care au binecuvantare.
Urmand indemnurilor Sfintilor Parinti, in Sfantul Altar nu trebuie sa se introduca si sa se pastreze nici un lucru lipsit de rost. Pentru aceasta, aproape tot ceea ce exista in Sfantul Altar este sfintit si ajuta preotului slujitor in savarsirea sfintelor slujbe: Sfanta Masa ajuta la savarsirea Sfintei Liturghii; Proscomidiarul este folosit la pregatirea Darurilor de paine si vin; Diaconiconul serveste la pastrarea in ordine a vestmintelor preotesti. La randul ei, Sfanta Masa pastreaza pe ea urmatoarele obiecte sfinte: Sfantul Chivot, unde sunt pastrate Sfintele Taine (pentru impartasirea bolnavilor, peste an) si Sfantul si Marele Mir; Antimisul, o panza imprimata cu scena punerii in mormant a Mantuitorului, fara de care nu se poate sluji Sfanta Liturghie; Sfanta Evanghelie, care inchipuie Cuvantul lui Dumnezeu; Sfanta Cruce; un sfestnic cu lumanari, o candela si un clopotel.
Deoarece acest loc sfant trebuie pastrat cat mai curat si lipsit de lucruri nefolositoare, preotul este dator sa cunoasca si sa respecte hotararile Sfintilor Parinti privind lucrurile din Sfantul Altar. In aceasta privinta, preotul este dator sa ii invete si pe credinciosi sa aiba evlavie fata de Sfantul Altar, aducand ca jertfa numai daruri cuviincioase.
Jertfe materiale aduse lui Dumnezeu in biserica
Credinciosii au inapoiat intotdeauna lui Dumnezeu daruri din darurile primite de la El. Acest lucru este marturisit de fiecare data in Sfanta Liturghie, cand preotul spune: "Ale Tale dintru ale Tale, Tie iti aducem de toate si pentru toate!" Desi jertfa dorita de Dumnezeu este, precum spunem in Psalmul 50, "duhul umiliat, inima infranta si smerita", aceasta nu inseamna ca nu ii putem aduce si unele daruri materiale, in chip cuviincios, din rodul muncii mainilor noastre.
In cadrul sfintelor slujbe, credinciosii aduc in biserica, impreuna cu pomelnicul, si unele jertfe materiale, numite "daruri". Astfel, impreuna cu pomelnicul se pot aduce daruri de paine curata (prescura) si de vin, dar si lumanari de ceara curata, tamaie sau untdelemen pentru candele. Daca pe masa pentru prinoase, asezata in pronaos, credinciosii pot aduce daruri de mancare mai diverse, in Sfantul Altar ei nu au voie sa aduce orice, urmand sfintelor Canoane.
Canonul 3 Apostolic: "Daca vreun episcop sau preot, afara de randuiala Domnului pentru Jertfa, aduce altceva la Altarul lui Dumnezeu, ori miere, ori lapte, ori - in loc de vin - bauturi mestesugite, ori pasari, ori oarecare animale, ori legume, in afara de randuiala, sa se cateriseasca. Afara de spice noi sau de struguri, la vremea potrivita, sa nu fie ingaduit a se aduce altceva la Altar, decat untedelemn pentru candela si tamaie, la vremea dumnezeiestei jertfe." Drept aceea nu este iertat a se aduce altceva in Sfantul Altar, afara de untdelemn pentru candele si tamaie pentru tamaiere. Canonul 4 Apostolic: "Orice alte fructe, sa se trimita ca parga episcopului si preotilor acasa, iar nu la Altar, si se intelege ca episcopul si preotii le vor imparti si diaconilor si celorlalti clerici." Orice alte daruri s-ar aduce parintelui, afara de cele binecuvantate, nu trebuie introduse in Sfantul Altar, ci date acestuia dupa sfintele slujbe, spre a le folosi dupa trebuinta.
Banii sunt si ei o jertfa, un rod al muncii mainilor noastre, insa din mai multe motive, acestia nu ar trebui sa fie dati la Sfantul Alar. Banii pot sa-i sminteasca usor pe cei slabi, precum si pe parinte, care poate lua aminte la o suma sau alta. Unii credinciosi mai saraci, rusinandu-se ca nu au bani, nu mai dau pomelnic la Sfantul Altar. Consider ca banii ar trebui introdusi intr-o cutie speciala, asezata in afara Altarului, aproape de catapeteasma, ori in alt loc din biserica, atat de retras incat nimeni sa nu vada cine si cat daruieste.
Jertfe materiale aduse lui Dumnezeu in afara bisericii
Trebuie sa intelegem ca nu numai in Sfanta Biserica suntem datori a aduce lui Dumnezeu jertfele noastre, la sfintele slujbe, ci in orice timp si in orice loc. Astfel, in casele noastre suntem datori sa aprindem neincetat candela si sa aprindem tamaie; acestea sunt jertfe curate pe care le putem aduce oricand si in orice loc.
De asemenea, postul este o alta jertfa materiala pe care o putem aduce lui Dumnezeu. Refuzarea darurilor de mancare nu inseamna respingerea lor, ci pretuirea mai mult a Celui care ni le daruieste, decat a darurilor in sine. Renuntand la mancarurile cele mai alese, ii aratam lui Dumnezeu dragostea pe care i-o purtam, dragoste mai puternica decat poftele trupesti. Postind trupeste, jertfim pentru Dumnezeu poftele netrupesti. De asemenea, postind, consumam mai putin, lasand celorlalti mai mult. Aceasta forma de milostenie este tot o jertfa materiala adusa lui Dumnezeu si aproapelui.
Milostenia este o jertfa materiala adusa lui Dumnezeu. Daca luam aminte la urmatorul cuvant despre milostenie, "cine da celui sarac, imprumuta pe Dumnezeu", putem spune ca orice lucru dat unui om aflat in lipsuri este o jertfa materiala adusa lui Dumnezeu. Astfel, daca la Sfantul Altar nu putem aduce decat darurile ingaduite de Sfintele Canoane, in mana saracului putem pune orice dar, atata timp cat darul este unul de trebuinta aceluia.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Milostenia care nu Il bucura pe Dumnezeu
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.