Biserica incuviinteaza donarea de organe. Insusi Dumnezeu, din iubire fata de om, ii daruie acestuia Trupul si Sangele Sau. Si noi, urmand Lui, putem sa ne manifestam dragostea de aproapele, daruind ceva din trupul nostru. Urmeaza o pledoarie pentru transplantul de organe.

Spuneam, intr-un text anterior, ce mare si minunata Taina a intregii creatii este faptul ca Dumnezeu se da omului de mancare, spre comuniune vesnica. Nu orice fel de mancare, ci chiar Trupul si Sangele Sau. Neintelegand bine aceasta, unii au acuzat pe crestini de canibalism. Eroarea pleaca de la neputinta intelegerii corecte a iubirii si jertfelniciei Domnului. In fapt, documentele oficiale ale Bisericii Ortodoxe Romane arata clar ca la baza binecuvantarii transplantului de organe stau spiritul de iubire jertfelnica pentru aproapele nostru aflat in suferinta si spiritul de ocrotire si salvare a vietii.

Daca ne gandim bine, cel mai frecvent transplant de organe este donarea de sange spre salvarea de vieti umane, chip si asemanare cu daruirea Sangelui Domnului, spre viata lumii intregi. Dar, desi in marea majoritate, romanii inteleg bine aceste precepte crestine, realitatea arata ca exista inca o mare reticenta in privinta acestui act medical. Asta inseamna ca noi, preotii, impreuna cu medicii, dar si cu presa, trebuie sa fim mai deschisi si mai lamuritori in privinta acestei chestiuni. In principal, motivele reticentilor se pot grupa in doua mari grupe: a) motive religioase - asa cum am vazut mai sus, nu exista motive fundamentate religios care sa se opuna transplantului de organe. Desigur, trebuie respectate cu strictete conditiile morale ale acestui act: sa fie liber, constient, din spirit de iubire jertfelnica, si sa nu intre in zona mercantilismului sau a acordului prezumat (o expunere completa gasiti pe site-ul Patriarhiei, citat mai sus). Din pacate, constatam cu amaraciune ca exista chiar in interiorul crestinismului teorii straine de spiritul lui Hristos, care se opun categoric transplantului de organe, inclusiv donarii de sange. Speram ca, la un moment dat, valul opac al neintelegerii sa cada de pe ochii mintii acestor frati nedesavarsiti, iar inimile lor sa simta mai bine scopul jertfei Domnului. b) motive medicale - discutand cu diverse persoane, am realizat ca un motiv principal pentru refuzul prelevarii de organe, mai ales in cazul mortii cerebrale, il constituie frica.

Familia celui aflat in aceasta stare adeseori considera ca prin prelevarea unor organe, s-ar grabi decesul sau s-ar bloca posibilitatea revenirii pacientului. Multi considera ca, poate, printr-un miracol, pacientul isi poate reveni, motiv pentru care nu accepta prelevarea. Aici intervine rolul specialistului in medicina, care trebuie sa explice familiei ca prelevarea se face, responsabil, doar in cazuri foarte clare, cand procesul degenerativ al trupului devine ireversibil, un fel de drum cu sens unic spre moarte, din care, in mod normal, nimeni nu se mai poate intoarce. Desigur, aici s-ar putea reprosa ca noi nu putem sti vreodata daca Dumnezeu, in marea Sa milostivire, face cumva o minune cu pacientul respectiv si il poate invia chiar din morti. Si daca el inviaza, oare cum ar mai trai fara acele organe? Nimeni nu poate contesta acest lucru, mai cu seama ca Scriptura relateaza numeroase cazuri de invieri din morti, toate culminand cu Insasi Invierea Domnului (vezi la Matei, cap 27, 52-53: Mormintele s-au deschis si multe trupuri ale sfintilor dormiti s-au sculat. Si iesind din morminte, dupa invierea Lui, au intrat in cetatea sfanta si s-au aratat multora.). Dar,   daca nu ne indoim ca Dumnezeu ar putea invia pe cineva, indiferent de gradul medical de descompunere, nu-i asa ca i-ar putea asigura si functiunile trupesti necesare, prin regenerarea organelor respective? Dovada este intr-un alt text care arata puterea lui Dumnezeu, in Inviere, la Iezechiel, cap. 37, text folosit colateral si la argumentarea contra incinerarii umane voite. Prin urmare, totul tine de o raportare corecta la credinta si la datele reale ale pacientului, de reusirea unei legaturi corecte intre inima si mintea noastra. Doar egoismul si mercantilismul nostru pot sta impotriva daruirii vietii aproapelui, prin donarea hristica a ceva din noi, pe cat sta firii in putinta. Inainte era o mare noblete sa-ti dai viata pentru aproapele tau, asemenea sfintilor martiri pentru Hristos.

Astazi, ar fi mare lucru daca am putea jertfi in dar macar o particica din trupul nostru aproapelui. Iar pentru a educa masele in acest sens, un rol decisiv il are, asa cum spuneam, si mass-media. Desi, mai vad ca unii "sectari” din presa ar spune ca ea, presa, nu are nici un rol educativ…

PS.N-ar fi rau ca si legislativul romanesc sa isi limpezeasca gandurile in aceasta privinta, deoarece am inteles ca treburile sunt destul de complicate.

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)

• Morala ortodoxa
  Publicat in : Morala
• Morala sexuala
  Publicat in : Morala
• Constiinta morala
  Publicat in : Morala
• Morala crestina si etica filosofica
  Publicat in : Morala