Eutanasia

Eutanasia Mareste imaginea.

Eutanasia desemneaza actiunea de "moarte usoara", "moarte blanda" sau "moarte din mila". Indiferent de cum este definita, eutanasia inseamna intreruperea vietii inainte de momentul hotarat de Dumnezeu.

Iar acest lucru echivaleaza cu o suprimare a sanselor de mantuire ale celui eutanasiat. Se pierde din vedere sau nu se mai doreste sa se stie de rostul mantuitor al suferintei. Pentru cei mai multi oameni, suferinta nu are nicio motivatie spirituala si de aceea omul nu-i gaseste niciun sens. Si pentru acest lucru cauta sa nu mai treaca prin ea, ci peste ea.

Asa s-a ajuns ca bolnavul sa ceara moartea, iar cei apropiati lui sa creada ca eutanasia este cea mai buna metoda de a-l ingriji. Rudele ajung sa creada ca a lasa pe cineva sa moara firesc din cauza unei boli sau traume, inseamna a da dovada de lipsa de simtire in fata suferintei. Mai mult, sunt persoane care nu pot accepta sa-l vada pe cel drag intr-o stare foarte slabita si cer moartea acestuia sau depun efortul sa-l convinga pe bolnav sa o ceara pentru a ramane cu o amintire frumoasa despre el.

Dar dovada dragostei nu se descopera in a omori pe cel drag, ci in a participa la suferinta acestuia, in a-l intari in trairea ei. Poate mi se va spune ca este usor sa afirmi aceste lucruri in momentul in care nu treci prin suferinta sau nu ai pe cineva apropiat partas ei. Dar eu nu fac aceste afirmatii de dragul speculatiei, ci al adevarului. Daca Dumnezeu cheama pe cineva spre trecerea la cele vesnice prin suferinta, atunci trebuie sa-l ajut pe cel bolnav sa-si rabde suferinta in Hristos si nu sa-i pun capat vietii.

Se uita prea usor ca aceasta viata este trecatoare, ca exista o viata vesnica. Asadar, preocuparea noastra fata de cel bolnav nu trebuie sa se rezume in a-i intrerupe viata, ci in a-l ajuta sa nu moara in pacat.

In concluzie, indiferent de boala, nu putem spune niciodata ca cineva trebuie sa moara mai devreme decat ar trebui. Dupa cum originea vietii se reduce la voia lui Dumnezeu, la fel trebuie sa fie si continuarea ei. Deci, sa nu doriti niciodata moartea celui aflat in suferinta. Raspundeti numai cererilor de a trai, nu si celor de a muri. Iar atunci cand veti avea parte de un gand necurat, sa va amintiti de cuvintele Mantuitorului: "In lume necazuri veti avea; dar indrazniti, Eu am biruit lumea" (Ioan 16, 37).

Adrian Cocosila
 

.

16 Noiembrie 2011

Vizualizari: 8305

Voteaza:

Eutanasia 3.50 / 5 din 4 voturi. 13 review utilizatori.

Comentarii (13)

  • bonas NiculaePostat la 2013-06-07 04:50

    Citind acest articol despre "eutanasiere",imi pun o intrebare,la care sincer astept un raspuns de la o persoana de incredere si profund documentata, Rugaciunea pe care familia o cere a fi rostita langa cel in grea suferinta,de catre preot poate fi sau nu considerata "eutanasiere"? Multumesc pentru raspuns.

  • nadia-lacramioara alexandruPostat la 2013-01-29 16:18

    Raspuns pt. Gina: draga Gina, cel mai bine este sa cauti un parinte duhovnic si sa faci intru totul ceea ce te va invata el. Dumnezeu este iubire iar puterea rugaciunii curate si din inima face minuni. Mereu. Inca il mai poti ajuta pe sotul tau. Nu inceta sa te rogi pentru el. Nu inceta sa dai liturghie pentru el cat mai des, dar repet: un duhovnic va sti sa te indrume cel mai eficient. Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa il ierte pe sotul tau. Amin.

  • Ioan Alexandru AlexandriPostat la 2011-11-23 18:31

    Pentru domnul Mihai Pascu: Îmi permit să vă răspund neavând pretenția că este răspunsul pe care îl așteptați și nici măcar că ne încadrăm cu el în viziunea teologiei creștine. E dureros să îi vedem pe cei apropiați suferind, mai ales dacă sunt într-o stare avansată a unei boli. Eu m-am întrebat de multe ori ce mai putem face pentru cei pe care numai aparatele îi mai țin în viață.. De ce să fim noi cei care cu puterea medicinei noastre să le prelungim suferința? Oare nu e abuzivă imixtiunea noastră - prin medicina și tehnica medicală de care dispunem - în rânduiala pe care Dumnezeu o pune în viața și în moartea fiecăruia? Și întrebările au continuat. Și n-aș vrea să insist aici cu alte perspective ale acestei probleme pentru că ar fi mult de citit. Răspunsul pe care mi l-am dat până acum și pe care îl consider încă valabil este legat puțin de ceea ce au făcut prietenii paraliticului din Evanghelie. Cei care au spart acoperișul unei case și l-au adus în fața lui Hristos pe un prieten al lor care era mai mult mort decât viu, a cărui viață nu era viață normală. Sigur, nu a fost de ajuns nici pentru mine exemplul acesta, dar m-am pus în locul paraliticului mai întâi. Și apoi în locul oricărui om din zilele noastre care crede sau nu crede în Dumnezeu. Mă aflu poate în comă profundă, probabil cu paralizie, poate susținut doar de câteva aparate medicale. Să zicem că aș avea pentru un moment mintea limpede, însă nu aș putea nicicum să arăt acest lucru celor din jur, iar aparatele și senzorii „montați” pe mine nu ar „simți” acest lucru. Există vreo posibilitate să vreau să mai trăiesc? Există vreo posibilitate să cred că Dumnezeu poate face o minune cu mine? Și am zis că dacă răspunsul la acest tip de întrebare poate să fie „da!” măcar și la un singur bolnav dintr-un miliard, eu nu îmi pot asuma riscul de a euthanasia pe cineva, chiar și dacă omul respectiv m-ar ruga să fac acest lucru. Mintea omului are acest dar de a se schimba într-o clipă. Eu, aflându-mă în locul celui ce are trebui euthanasiat, nu cred că ar trebui să mor în acest fel. Nu știu planul lui Dumnezeu cu mine. Iar dacă voia Lui este să mor, nu cred că Îl pot împiedica niște aparate să îmi despartă sufletul de trup. Nu e vorba doar despre suferință și înțelegerea ei, ci și despre felul cum înțelegem și apreciem viața. O suferință cumplită face un lucru extraordinar cu noi, ne transformă înapoi în copii, în oameni care își văd neputința, în oameni care pot plânge din nou, în oameni care - fără să vrea chiar - redevin curați cu sufletul și mintea. E un dar suferința, un dar pe care dacă nu-l înțelegem, nici nu-l dorim; nici nouă și nici celor dragi. Și poate nu-l dorim nici după ce-l înțelegem. Însă noi creștinii avem o chemare extraordinară spre a înțelege și vedea realitatea într-un mod dumnezeiesc, eliberat de toate condiționările materialității noastre. Și e important măcar să încercăm să pășim spre o astfel de înțelegere. Sigur, se mai pot spune și alte lucruri care poate v-ar fi de mult mai mult folos, însă eu doar atât am găsit de cuviință să vă transmit, cu cea mai aleasă prețuire.

  • Petrache ChibzuituPostat la 2011-11-19 12:54

    Raspund Ginei Hurdubaie, Draga Gina, treci prin momente grele si nu vreau sa sustin ca as cunoaste aceste trairi, Iti spun insa ca sotul tau a plecat pentru totdeauna, discutabil cum a plecat dar a plecat. Tu trebuie sa supravetuiesti. Nu trebuie sa te gandesti daca el se va odihni acolo bine. Gandestete cum te vei odihni si cum vei trai tu de acum inainte. Cum crezi tu ca-l poti ajuta mai mult decat dumnezeu. Are grija Dumnezeu de el. Este fiul lui. Gandestete la fetita ta care nu are nici o vina, pastreaza-i o amintire frumoasa sotului tau, imprimai o imagine frumoasa in constiinta ficei tale si mergi inainte. De odihna celor adormiti se ocupa creatorul, noi ce le mai putem face?

  • Ioan Daniel ReisingerPostat la 2011-11-16 13:11

    Iubiti frati, nu doresc decit sa ma atasez comunitatii celor care respecta si sustin dreptul unic al lui Dumnezeu, de a hotari ceasul venirii si parasirii vietii noastre de pe pamint. Mintuitorul nostru, Domnul Isus Hristos ne-a aratat ca doar drumul suferintei este cel al mintuirii. A fost insa singurul caz de sfintenie paminteasca care nu a avut de platit pacate proprii. Pilda Sa ar trebui sa fie invatatura destul. Greselile de interpretare si intelegere a semenilor nostrii, vin doar din nestiinta sau din ignoranta mindriei. Doresc sa folosesc acest prilej, pentru a multumi din suflet fratelui Adrian Cocosila, pentru lumina ce o aduce neincetat, noua celor mici si nestiutori in ale Credintei si Ortodoxiei, cu rindurile adresate. Donmul sa va binecuvinteze si sa va lumineze trupeste si sufleteste in continuare pentru ca sa ne fiti sprijin inca multa vreme. Doamne Ajuta-ne.

  • gina hurdubaiePostat la 2011-11-16 12:18

    Buna,am 40 de ani si o fetita de 5 ani sotul meu s-a sinucis pe 11 10 2011.Intrebarea mea este cum il pot ajuta sa-i ajunga sufletul acolo unde dreptii se odihnesc? doresc sa stiu cit mai multe despre suicid (am deviat tema dar daca ma puteti ajuta va multumesc)

  • Constantin PerteaPostat la 2011-11-16 10:42

    Buna seara. Exceptional subiect, insa parerea mea este ca atunci cind omul pica in deznadejde si diavolul isi face lucrarea la sufletul omului atunci omul...isi pierde si speranta in viata de dincolo. Viata aici, pe pamint este doar o punte de trecere spre viata de dincolo . De aceea omul sufera datorita pacatelor pe care le face si fiindu-i rusine sa le marturiseasca in loc sa isi mintuiasca sufletul, pacatele le sint indoite. Plata pacatului este moartea insa darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica . Dumneaeu nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca la el si sa fie viu. Amin,!

  • Vasa NastaPostat la 2011-11-16 10:19

    VIATA, suferinta cat si incercarile mai mici sau mai mari pe care le traim sunt de la Dumnezeu in raport de ceea ce meritam ! Cred Doamne ajuta necredintei mele a pacatoasei! Amin.

  • aura buzeaPostat la 2011-11-16 08:27

    nu numai ca este odios dar este dupa mine o crima, si nu numaia tit este unul dintre porcedeele de a face sa dispara oamenii batrini la curentul EUGENIST... ASTA AU FACUT NAZISTII... AU FACUT CAMERELE DE GAZARE SI AU MAI FACUT SI CRIME PRIN EXPERIENTE MEDICALE... AU UMPLUT MUSCHII OMULUI CU GUNOI CA SA VADA CIT TIMP REZISTA UN OM CU INFECTII IN EL... AU FACUT GREFE DIN PIELE DINC ARE FACEAU ABAJURURI pentru LAMPI DE BIROU... IAR IN EUROPA ESTE UN CURENT CE SE BATE PENTRU A DA LEGE A EUTANAZIEI SPUNIND CA ""BATRINII CE ALEG SA MOARA SA MOARA IN DEMNITATE""" ca si cum demnitate este aceasta sa mori cind EI DORESC... ATENTIE ASTA VA VENII ODATA CU GERMANIA LA PUTEREA EUROPEI SI HEGEMONIE EUROPEANA... CEEA CE NU AU PUTUT PRIN DOUA RAZBOAIE FAC ACUM PE PACE SI PE SEST... ASTA ESTE EUROPA SI CIND VAD OAMENI CE SINT DE ACORD CU GERMANIA CA CAP DE DIRIJARE A EUROPEI... SINT CUPRINSA DE VOMA... AM UITAT CA NU AU TRECUT NICI 70DE ANI DE LA PROCESUL DE LA NURENBERG UNDE ACEIA CE PROPUNEAU CEEA CE PROPUN SI ASTAZI... ADICA EUTANAZIA AU FSOT JUDECATI PENTRU ACESTE IDEI SI ACTE...CUM SE FACE CA POPOARELE EUROPEI AU UITAT DE TOATE ASTEA??? SINTEM DEGENERATI SAU SCLAVI LA ASA UN GRAD PUTERNIC DE MANIPULARE ATIT PRIN CUVINTE+COMUNICATIE... PRIN ALIMNETATIE+TOATE ALIMENTELE SINT CU DROG IN ELE CA SI APA CUMPARATA DE ALTFEL SI CHIAR SI CEA DE LA ROBINET...SI CHIAR SI DE LA RELATIILE DE MUNCA SI DE TOATE FELURILE... ASTA ESTE SOCIATATEA SI CIVILIZATIA NOASTRA DE ASTAZI...

  • margareta bogmanPostat la 2011-11-16 05:38

    O..doamne acest procedeu este odios ,nu am cuvinte sa spun ce simt ,ce as pute face atunci cind trebuie sa iau decizii extrema ,NU...NU cu siguranta nu as putea sa accept acest lucru sa fiu de acord ,doar nu sunt de acord nici cu cuvintul in sine ,nici nu-mi vine sa-l pronunt .Atunci cind veterinarii iau aceasta decizie si atunci sunt mihnita .Parerea mea este ca d-zeu ne-a dat viata EL trebuie sa decida acest lucru ,nimeni altcinrva nu are dreptul sa ia viata cuiva Decizia suprema revine MINTUIRORULUI ,NUMAI LUI.

  • gabriel zahariaPostat la 2011-11-16 04:52

    Articolul aduce in discutie ,,rostul mantuitor al suferintei" dar mai ales ca ,,Pentru cei mai multi oameni, suferinta nu are nicio motivatie spirituala si de aceea omul nu-i gaseste niciun sens". Forumul acestui site a inregistrat de multe ori pareri bizare sau chiar contrare , emise inclusiv de persoane licentiate in teologie ori masteri sau doctoranzi, privitor la rolul mintuitor al suferintei . Cele mai aprinse discutii au fost in jurul evitarii durerilor din timpul nasterii prin practicarea cezarienei sau a anesteziei peridurale , prin evitarea durerilor de la primele semne a oricarei boli (incercindu-se subterfugiul arhicunoscut al ,,educatiei pt. sanatate") sau, si mai marcant, prin practicarea avortului atunci cind existenta mamei este pusa in pericol de evolutia sarcinii sau a nasterii propriuzise. Privind cu multa seriozitate discutiile de pe forum pe temele interesante si importante ale mintuirii omului, considerind si acceptind la valoarea declarata gradul de eruditie si instructie teoretica a participantilor la aceste discutii dar avind in vedere ideile vehiculate cu multa usurinta impotriva acestei puteri mintuitoare a suferintei tocmai de catre cei autorizati (teologi cu diploma !) pot sa afirm ca mai de fiecare data discutiile despre acest subiect au esuat si au aratat ca subiectul este mult prea departe de interesul personal al crestinilor si mai ales de dorinta lor de viata in duh si adevar . Asadar, acest articol despre eutanasie/eutanasiere si pozitia pe care o sustine despre rostul acceptarii suferintei in viata omului il consider mai mult decit bine venit . Este scurt dar la obiect si are la baza invataturile parintilor si sfintilor bisericii. Sper astfel, ca va fi spre multul folos a nenumarati crestini , deja avansati in trairea ortodoxa. Sa nu uitam ca Hristos nu a fugit de cruce si nici de toate cele de batjocura aruncate in fata , nici nu a cautat asemenea situatii ,,cu luminarea", este drept,, dar trebuie sa vedem ca s-a supus voi si poruncilor Tatalui Ceresc pina la sfirsit !

  • Desanca TismanarPostat la 2011-11-16 04:31

    Suferinta ne face mai puternici!Ne arata de ce suntem capabili!

  • costel popescu Postat la 2011-11-16 04:00

    Exista un principiu in etica: poti sa sacrifici partea pentru a salva intregul. Dar in cazul eutanasiei, sacrificam intregul si nu salvam nimic.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE