Să nu ne îngrijim să avem bani, ci pace, ca să ne bucurăm de mulţumire. De aceea este nunta, nu ca să ne umplem casele cu război şi luptă, nu ca să avem neînţelegeri şi certuri, nu ca să ne ciocnim între noi şi să ne facem viaţa cu neputinţă de trăit, ci ca să ne bucurăm de ajutor, să avem liman şi refugiu şi mângâiere în relele care vin, să discutăm cu mulţumire cu femeia noastră.

Câţi bogaţi, care au luat femei bogate şi şi-au înmulţit averea n-au pierdut plăcerea şi înţelegerea, având în fiecare zi neînţelegeri la masă şi certuri? Câţi săraci, care au luat femei mai sărace, se bucură de pace şi privesc cu multă bucurie acest soare, în timp ce bogaţii, deşi sunt înconjuraţi de pretutindeni de desfătări de multe ori, din pricina femeilor, şi-ar dori să moara şi să scape de prezenta viaţă? Prin urmare, nu exista niciun folos din bani când nu dobândim un suflet bun. Şi de ce trebuie să vorbesc despre pace şi înţelegere? Pentru că şi în dobândirea banilor de multe ori ne-a vătămat faptul că am luat o femeie mai bogată, fiindcă atunci când cineva cheltuieşte toată averea pentru dobândirea zestrei, şi după aceea se întâmplă moartea înainte de vreme a soţiei lui, este silit de rudenii să întoarcă toată zestrea. Adică aşa cum cei care pătimesc naufragiul în mare îşi salvează doar trupul lor, întocmai şi acesta, după multe certuri şi neînţelegeri, şi ocări şi tribunale, iese având liber doar trupul lui. Şi aşa cum negustorii lacomi, pentru că au umplut corabia peste măsură cu încărcătură, mai mult decât rezistă ea, au scufundat-o şi au pierdut toate, la fel şi aceştia care au făcut căsătorii peste nivelul lor, deoarece de multe ori au crezut că vor dobândi prin femeie mare moştenire, au pierdut-o şi pe cea pe care au avut-o. Şi precum atunci când cade la puţin timp un val năvalnic şi scufundă corabia, la fel şi aici, când apare moartea timpuriu, l-a lipsit împreună cu femeia de toate bunurile lui.

Deci, având în mintea noastră toate acestea, să nu ne gândim la bani, ci la purtări bune şi la cuviinţă şi la inţelepdune. Pentru că o femeie chibzuită şi măsurată şi nobilă în purtări, chiar dacă este săracă, va putea să rânduiască sărăcia mai bine decât bogăţia, aşa cum cea destrabălată şi desfrânată şi certăreaţă, chiar dacă găseşte nenumărate comori în casă, după ce le risipeşte mai repede decât orice vânt, îl înconjoară pe bărbatul ei cu săracie şi cu nenumărate suferinţe. Astfel, să nu căutăm bogţia, ci pe cea care va rândui bine bunurile noastre.

Pricina şi scopul căsătoriei
Mai întâi învaţă care este cauza nunţii şi din ce pricină a intrat în viaţa noastră, şi să nu cauţi nimic mai mult. Deci, care este pricina căsătoriei, şi cu ce scop a dat-o Dumnezeu? Ascultă-l pe Pavel, care zice-„Din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său" (1 Corinteni 7,2). N-a spus: „pentru scăparea de sărăcie sau pentru dobândirea bogăţiei", dar ce? Ca să scăpăm de desfrânări, ca să ne înfrânăm pofta, ca să vieţuim cu înţelepciune, ca să ne arătăm bineplăcuţi lui Dumnezeu, mulţumindu-ne cu propria noastră soţie.

Acesta este darul, acesta este câştigul, acesta este rodul căsătoriei. Deci, nelăsându-le pe cele mai mari să le cauţi pe cele mai mici, pentru că bogăţia este mult mai mică decât înţelepciunea. Prin urmare, pentru un lucru trebuie să ne căsătorim, ca să scăpăm de păcat, ca să ne izbăvim de orice desfrânare. De aceea trebuie să se facă orice nuntă, ca să ne ajute în lucrarea înţelepciunii. Şi aceasta se va întâmpla dacă luăm astfel de femei care pot să ne ofere multă evlavie, multă înţelepciune, ca şi nobleţe în purtare.

Sfantul Ioan Gura de Aur
Cuvinte de aur, Vol III, Editura Egumenita

Cumpara cartea Cuvinte de aur, Nunta familia si problemele lor

• Casatoria e o minune pe pamant
  Publicat in : Nunta
• Rugaciunea parintilor pentru casatoria fiului lor
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
• Cununia si casatoria civila
  Publicat in : Drept bisericesc
• Casatoria de levirat
  Publicat in : Iudaism