Ouale de Pasti - Din martea Saptamanii Mari, dar mai ales in zilele de joi, vineri si sambata, in toate gospodariile bucovinene se vopsesc ouale rosii de Pasti.

Obiceiul folosirii oualor colorate in practicile de renovare a timpului primavara, cand se serba, odinioara, Anul Nou, tine de mitul cosmogonic al oului primordial, pe care il gasim si in unele legende bucovinene.

Preluate de crestinism, ouale rosii simbolizeaza sangele varsat de Fiul Domnului intru mantuirea omenirii si miracolul renasterii Sale, devenind elementul definitoriu al sarbatorii pascale.

In Bucovina ouale de Pasti sunt numite cu un termen generic "merisoare" si erau, la inceput, colorate numai in rosu ("rosete") pentru ca mai tarziu sa se raspandeasca si practica vopsirii in galben ("galbinete"), in verde ("verdete"), in albastru ("albastrele") si in negru ("negrete"). Alta data, culorile se obtineau numai din plante ce erau puse la macerat in Duminica Floriilor. Astazi acest obicei este in mare parte pierdut, femeile folosind culori acrilice pentru vopsirea tuturor oualor de Pasti.

Cele mai frumoase oua de Pasti, care fac si acum faima Bucovinei, sunt ouale inchistrite, numite impropriu oua incondeiate. Tehnica uzitata este aceea a pastrarii culorii de fond si consta in trasarea pe ou a unor desene, cu ajutorul cerii de albine topita, si scufundarea succesiva in bai de culoare (galbena, rosie si neagra). Unealta folosita se numeste chisita si este un betisor de lemn ce are fixata la unul din capete o palnie minuscula confectionata din alama, prin care este petrecut un fir de par de porc. La sfarsit, dupa "scriere" si "imbaiere", oul se incalzeste putin si, cu ajutorul unei carpe, de asemenea usor incalzita, se indeparteaza straturile de ceara, punandu-se in evidenta desenul. Cele mai raspandite motive folosite la inchistrirea oualor sunt crucea Pastelui, floarea Pastelui, cararea ciobanului sau cararea ratacita, braul si desagii popii, bradutul, frunza de stejar, albina, pestele, coarnele berbecului, carja ciobanului, steaua ciobanului, inelul ciobanului, fluierul ciobanului, "patruzeci de clinisori", vartelnita, creasta cocosului, broasca, fierul plugului, ulita satului, grebla, sapa etc.

In trecut culorile utilizate se obtineau din plante, fierbandu-se frunzele, florile, coaja sau tulpina acestora.
Culori (vegetale):
rosu: coaja de mar dulce, frunze si flori de mar dulce, roiba, flori de sovarf, coaja de macies, etc.
albastru: flori de viorele.
verde: frunze de nuc, coaja de arin, coaja si mugur de mar paduret, floarea-soarelui, etc.
galben: coji de ceapa, coaja de lemn paduret, coaja de lemnul cainelui, coaja de malin, etc.
negru (ouale negre simbolizează durerea lui Iisus): coaja verde a nucilor, coaja si fructe de arin, etc.

Vechimea obiceiului poate fi doar banuita. Exista batrani care isi amintesc ca strabunii lor vorbeau de practici de fertilizare savarsite de tinere perechi care ingropau "oua desenate" la marginea campului, in noaptea de Inviere, ceea ce plaseaza obiceiul in vremuri precrestine. Aceeasi vechime pare a fi demonstrata si de perpetuarea unui model numit "ciresica"- ce este aproape identic cu "vartelnita" intalnita pe ceramica de tip Cucuteni - sau a motivului numit "cararea ratacita", cel mai greu de realizat (el se desfasoara pe intreaga suprafata a oului sub forma unei spirale cu volute), motiv ce este o forma originala de reprezentare a Caii Lactee, numita Cararea Ciobanului in comunitatile de oieri.

                                   

Ouale inchistrite incepeau a fi "muncite" de pe la mijlocul Postului Mare. De regula, ele nu se mancau. Dupa ce erau sfintite in noaptea de Inviere, erau daruite rudelor si celor dragi si erau pastrate in apropierea icoanelor pana la Pastele urmator.

Incondeierea oualor de Pasti se incepe cu impartirea campurilor ornamentale de-a lungul si de-a latul oului. Asa se ajunge la doua, patru, sase, opt sau chiar mai multe suprafete, cu ajutorul liniilor trasate. Aceste linii cat si primele motive trasate cu ceara incalzita ce se scurge din varful condeiului, acopera unele parti din suprafata alba a oului. Oul este introdus apoi intr-o baie de culoare galbena, dupa care se scoate si se usuca. Acum incepe "scrisul" altor motive de culoare galbena; apoi se continua cu rosu si, de obicei, se termina cu negru sau alta culoare inchisa. La sfarsit, oul se usuca prin incalzire usoara si se sterg liniile de ceara.

Astazi, inchistrirea oualor a devenit o afacere prospera. Ea este ocupatia predilecta a locuitorilor din satele Paltinu, Moldovita, Vatra Moldovitei, Ciumarna, Izvoarele Sucevei, Brodina, Ulma, Moldova Sulita, Fundu Moldovei etc. Ouale sunt golite de continut si apoi sunt inchistrite cu modele mai ales geometrice si doar arareori cu motive "batranesti". Acestea din urma sunt in mare masura uitate sau, atunci cand amintirea lor se mai pastreaza, mesterii ezita a le folosi considerand "ouale batranesti" o marfa greu vandabila. Exista, insa, din fericire, persoane care cunosc vechile modele, uneori si semnificatia acestora, persoane care isi "asuma riscul" folosirii lor intr-o societate ce tinde a deveni tot mai comerciala.

• Obiceiuri din Saptamana Mare
  Publicat in : Obiceiuri si traditii de Paste
• Denie Vineri
  Publicat in : Saptamana Patimilor
• Saptamana Patimilor
  Publicat in : Saptamana Patimilor
• Invitatie la a fi lumina, in Saptamana Patimilor
  Publicat in : Saptamana Patimilor

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: