Chiril de Schitopolis a fost un ieromonah care a vietuit secolul al VI-lea in Palestina. Este cunoscut ca autor al unei istorii a vietii monastice din Palestina in secolele V-VI. Putine sunt scrierile de demult, mai ales printre Vietile de Sfinti, care ne fac asupra monahismului o imagine atat de vie, detaliata si plina de precizie istorica, dogmatica si filocalica precum Vietile lasate de Chiril de Schitopolis.

Chiril s-a nascut pe la anul 525 la Schitopolis, in Palestina, intr-o familie instarita si evlavioasa. Tatal sau, Ioan, era avocat si unul dintre colaboratorii de nadejde ai episcopului cetatii Schitopolis. Copilaria sa, precum si viata intregului oras in acea vreme a fost marcata de influenta monahilor din pustia Palestinei. In anul 531, il intalneste pe Sfantul Sava cel Sfintit, care a prevestit ca micul Chiril avea sa-i devina ulterior ucenic. Sub povatuirea ierarhului si a tatalui sau, Chiril isi urmeaza educatia religioasa si laica si este hirotesit citet la o varsta timpurie. Marcat de intalnirea cu Sfantul Sava cel Sfintit si de atmosfera evlavioasa in care a fost crescut, Chiril se simte atras de viata monahala. In 543 a primit tunderea in monahism la Manastirea Beella. La scurt timp, a plecat la Ierusalim, la Sfintele Locuri, apoi s-a dus la Marea Lavra a Sfantului Sava, unde s-a pus sub ascultarea Sfantului Ioan Isihastul. Acesta il va trimite pentru inceput la manastirea Sfantului Eftimie cel Mare, unde se ducea viata de obste.

Insa Chiril nu urmeaza indrumarile parintelui sau duhovnicesc, mergand la manastirea Qalamon, una din cele mai vechi manastiri de tip lavriot, cu viata sihastreasca. Nu dupa multa vreme se imbolnaveste grav si zace vreme de sase luni la Qalamon. Aratandu-i-se in vis Sfantul Ioan Sihastrul, intelege ca s-a imbolnavit din cauza faptului ca a nesocotit indemnurile parintelui duhovnicesc si pocaindu-se, se hotaraste sa faca ascultare de acesta.

Chiril va ajunge in Manastirea Sfantului Eftimie in 544, unde ajunge sa cunoasca si incepe sa adune informatii despre viata Sfantului Eftimie si despre vietile cuviosilor Parinti care se nevoisera sau se nevoiau acolo. In acest asezamant monahal a scris Viata Sfantului Eftimie si cea mai mare parte a Vietii Sfantului Sava.

In anul 555, se muta la manastirea Noua Lavra, in contextul recolonizarii acesteia cu monahi ortodocsi, dupa expulzarea gruparii origeniste. In aceasta perioada, continua sa stranga informatiii pentru scrierea altor vieti ale Cuviosilor Parinti din Palestina.

In anul 557 se muta la Marea Lavra a Sfantului Sava. A trecut la cele vesnice in anul 559.

Toate scrierile care ni s-au pastrat de la Chiril de Schitopolis sunt de natura aghiografica. Acestea sunt reunite de obicei sub titlul “Vietile pustnicilor Palestinei” si raman una din principalele surse de informatii despre viata monahala din Palestina in perioada bizantina. In aceasta colectie sunt reunite sapte vieti ale Parintilor din Palestina, in care principala lucrare este Scrierea despre Marele Eftimie, urmata de Viata Sf. Sava si Viata Sf. Ioan Isihastul. De altfel, acesta a fost contemporan cu sase dintre cei sapte cuviosi despre care a scris.

Chiril de Schitopolis se bucura de cele mai elogioase aprecieri din partea savantilor, istorici si patrologi, fiind recunoscut drept “una dintre gloriile monahismului palestinian si ale aghiografiei bizantine”.

Radu Alexandru

 

• Vietile Sfintilor, cartea neterminata a Bisericii
  Publicat in : Religie
• Marturii din Vietile Sfintilor si Pateric
  Publicat in : Religie
• Sunt vrednice de crezare vietile sfintilor?
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Proloagele, un rezumat la Cartea Vietii
  Publicat in : Editoriale