Parintele Serafim Rose

Parintele Serafim Rose Mareste imaginea.

Pe 2 septembrie 2019 s-au implinit 37 de ani de la trecerea la cele vesnice a parintelui Serafim Rose.

Parintele Serafim Rose ramane unul dintre marii apologeti ai Ortodoxiei, nu numai ai Americii, ci ai intregii lumi. Lucrarea sa a rasunat nu doar in SUA, ci si in Europa, din Marea Britanie in Romania si Grecia, ba chiar si in Rusia si alte parti ale lumii. El s-a aratat un teolog desavarsit, unul din marii marturisitori ai Ortodoxiei.

Parintele Serafim Rose - viata

Serafim Rose, pe numele de mirean Eugene Dennis Rose, s-a nascut in San Diego, in vara anului 1934, in sanul unei familii protestante. Numele de Eugene, dat la nastere, care inseamna „nobil“ sau „nascut intr-o familie buna“, marturiseste nobletea acestui suflet avea sa devina un simbol al Ortodoxiei americane. Ca elev, atat in cadrul studiilor primare si medii cat si mai tarziu, a dovedit o seriozitate exceptionala, impresionandu-si deopotriva colegii si profesorii. Era deosebit de talentat in matematica, dar si in filosofie si limbi straine, in biologie si alte domenii.

Parintele Serafim Rose

Studiaza o vreme filosofia occidentala, dar descopera in ea o noua cale infundata. Mult mai esentiala se dovedeste intalnirea cu vechea intelepciune a Orientului, invata atat chineza veche, cat si chineza moderna; licentiat in limbi orientale, isi continua pregatirea la Academia de Studii Asiatice din San Francisco, in acest mediu academic il cunoaste pe filosoful taoist Giming Shien, cu care face munca de cercetare si traducere pe vechi texte chinezesti (Tao Te King). Obtine titlul de master la Berkeley - California si pare destinat unei stralucite cariere de orientalist.

Lipsa unei traditii autentice, vii, care sa dea sens existentei, filosofia lui Nietzsche, generatia beat, practicile zen si yoga l-au condus treptat pe Serafim Rose, dupa cum avea s-o marturisesca el insusi, la marginea prabusirii. A trecut prin diferite experimente si experiente pe care le-a considerat cumplite. In aceasta perioada cauta cu disperare Adevarul, nu un adevar oarecare, ci Adevarul absolut. Despre aceasta perioada cumplita si plina de pacat din viata sa insusi Serafim Rose avea sa spuna: „Am fost in iad. Stiu cum este iadul.”

Intre timp, o influenta puternica exercita asupra sa si opera lui Rene Guenon, de la care retine mai ales, dincolo de ideea unitatii polimorfice a Traditiei, valoarea aderarii la forma ortodoxa a unei religii, oricare ar fi acea religie. Astfel ajunge sa-si puna problema Ortodoxiei crestine (pe care, in mod destul de curios, Guenon insusi mai degraba o ignorase) si traieste revelatia unica a miracolului rasaritean. In acest sens, el marturisea "Cand am vizitat o biserica ortodoxa, a fost doar ca sa vad o alta traditie. Insa, cand am intrat pentru prima data intr-o biserica ortodoxa (una ruseasca, in San Francisco), ceva mi s-a intamplat, ceva ce nu mai traisem intr-un templu budist sau in alt templu oriental; ceva imi rostea in inima ca sunt acasa, ca intreaga mea cautare luase sfarsit."

Parintele Serafim Rose

A fost primit in Biserica Ortodoxa in luna februarie a anului 1962, cand inca nu implinise 28 de ani. Va marturisi mai tarziu ca, la prima impartasanie, Sfintele Taine i-au lasat in gura o dulceata dumnezeiasca, pe care a simtit-o vreme de o saptamana. Sub purtarea de grija a Sfantului Ioan Maximovici, Serafim este tuns in monahism, in 1970.

Legand prietenie cu un tanar rus, Gleb Podmosenski, intemeiara impreuna o fratie misionara pusa sub obladuirea celui dintai sfant ortodox al lumii americane, Herman din Alaska. Deschisera o librarie la San Francisco si scoasera - cu mijloace putine si cu osteneala multa - revista The Orthodox Word ("Cuvantul Ortodox").  Trei ani dupa moartea Arhiepiscopului Ioan, cei doi se retrasera intr-un loc pustiu si izolat din zona muntoasa a Californiei, Noble Ridge, unde traira in aspra sihastrie, refacand experienta anahoretilor de odinioara. Dupa un an fura tunsi in monahism: Eugene sub numele Sfantului Serafim din Sarov, iar Gleb sub cel al Sfantului Herman din Alaska.

Monahul Serafim isi construi de unul singur o chilie in inima padurii, cufundandu-se in rugaciune si in studiul Sfintilor Parinti. Lucrarea pe care a dus-o la Sfanta Manastire Platina, din Muntii Stancosi, este exemplara. In conditii de o rara asprime, autoimpuse, Serafim Rose, parintele Herman Podmosenski si alti cativa ortodocsi americani au creat din nimic o manastire tipica, asemanatoare celor din primele veacuri.

A fost hirotonit preot in anul 1977. Desi iubea pustnicia si avea o fire mai degraba retrasa, inclinata spre meditatie si reculegere rugatoare, si-a petrecut ultimii cinci ani ai vietii intr-o sustinuta si chiar istovitoare activitate pastorala, dupa pilda mereu vie a fericitului parinte Ioan Maximovici.

O boala pe cat de neasteptata, pe atat de fulgeratoatre puse capat vietii Parintelui Serafim, in ziua de 2 septembrie 1982.

Parintele Serafim Rose - scrierile

Parintele Seraphim Rose a scris, a talmacit, a cules, a multiplicat, a tiparit si a raspandit prin cei binevoitori reviste si mai ales carti a caror insemnatate si actualitate apar tot mai pregnante in constiinta posteritatii: o opera teologica si mistica de o inalta tinuta intelectuala, dar si de o mare forta marturisitoare, deschizand zarile de lumina ale Traditiei crestine si ortodoxe ratacitei si sfasiatei modernitati, fara a-i ignora problematica si provocarile, in vorbirea si in scrisul lui Seraphim Rose se intalneau religia si cultura, spiritul si stiinta, intr-o mare sinteza apologetica, de limpezimi si avanturi hrisostomice.

Parintele Serafim Rose

Cartile sale au fost traduse, intr-o perioada scurta in mai multe limbi de circulatie mondiala avand un viu ecou in toata lumea crestina. Concepute in limba engleza, ele au fost traduse si in ale limbi, precum rusa, greaca, romana.Ele au preschimbat nenumarate vieti si destine, aducandu-le pe fagasul adevarului dumnezeiesc, in Uniunea Sovietica, chiar si pe vremea cand comunismul agonic mai interzicea inca difuzarea literaturii religioase, unele dintre scrierile sale de referinta - precum Ortodoxia si religia viitorului , sau Sufletul dupa moarte, sau Descoperirea lui Dumnezeu in inima omului - circulau pe ascuns, in copii dactilografiate, ajungand sub ochii a sute de mii (si poate chiar a milioane) de oameni.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Pe aceeaşi temă

03 Septembrie 2019

Vizualizari: 17797

Voteaza:

Parintele Serafim Rose 5.00 / 5 din 5 voturi. 3 review utilizatori.

Comentarii (3)

  • Andrei PanaitPostat la 2015-09-03 10:33

    Cuvintele unui fiu duhovnicesc: „Nu voi uita niciodată cum m-am dus să mă spovedesc la Părintele Serafim. Pe vremea aceea eram proaspăt convertit la Ortodoxie şi eram foarte plin de mine însumi. Socoteam că am sporit enorm în viaţa mea duhovnicească. Când Părintele Serafim m-a întrebat ce am de mărturisit, am menţionat câteva păcate despre care eu credeam că sunt «minore», iar apoi am încercat să mă îndreptăţesc chiar şi pentru acelea, arătând câteva din «virtuţile» mele care ar contrabalansa păcatele. Atitudinea mea nerostită era următoarea: Desigur, sunt păcătos, la fel ca toată lumea, dar, în definitiv, nu sunt băiat chiar aşa de rău-de fapt sunt chiar mai bun decât mulţi alţii. Când mi-am terminat «mărturisirea», Părintele Serafim m-a întrebat «Asta-i tot?» «Da», am răspuns eu. «O, frate», a suspinat el. La care eu m-am gândit: «Ia uite, sunt într-adevăr bun – zice că sunt fratele lui!» Dar el a continuat: «Mult mai ai de mers». Cuvintele acestea m-au lovit drept în inimă, cu mai multă putere decât orice predică sau mustrare aspră. În anii ce au urmat, prin toate căderile mele, aveam să dau o dureroasă mărturie despre adevărul cuvintelor lui. Chiar şi acum, ori de câte ori încep să gândesc lucruri înalte despre mine, când vreau să stau deoparte şi «să mă bucur de viaţa duhovnicească», îmi amintesc aproape involuntar spusele lui: «O, frate, mult mai ai de mers». A fost o neuitată lecţie de smerenie şi totodată o îmbărbătare de a-mi continua nevoinţa”.

  • Octavia GrozeaPostat la 2012-05-29 11:21

    Parintele Serafim, este dovada pura ca ortodoxia nu are granite si limite, fiind necesar doar ca sufletul sa fie dispus sa primeasca dreapta credinta. Dumnezeu sa-l odihneasca!

  • carmen serghiPostat la 2010-02-18 11:49

    MINUNAT ESTE DUMNEZEU INTRE LUCRURILE LUI!SI EU CARE CREDEAM CA LUMEA NOUA (AMERICA) E UITATA DE EL.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE