Parintele Serafim Rose - Despre conceptia de viata ortodoxa

Parintele Serafim Rose - Despre conceptia de viata ortodoxa Mareste imaginea.

 

Conferinta tinuta de ieromonahul Serafim Rose in anul 1982 in manastirea intemeiata de el la Platina, in muntii Californiei, in care parintele ne pune in garda asupra principalelor pericole duhovnicesti ce ne ameninta in ziua de azi

 

Inainte de a-mi incepe cuvntul as dori sa spun doua-trei lucruri despre importanta faptului de a avea o conceptie de viata ortodoxa si de ce este mai greu sa ti-o formezi in zilele de azi dect in secolele trecute. In secolele trecute - de exemplu in Rusia secolului XIX - conceptia de viata ortodoxa era o parte importanta a trairii ortodoxe si era sprijinita de mediul respectiv. Nici nu era nevoie sa vorbesti de ea ca de un lucru aparte - traiai Ortodoxia in armonie cu societatea ortodoxa in care te aflai si iti dobndeai o conceptie de viata ortodoxa de la Biserica si din societate.


In multe tari conducerea marturisea Ortodoxia, ce era centrul vietii publice, iar conducatorul insusi era cel dinti laic ortodox, avnd responsabilitatea de a da exemplu crestin tuturor supusilor sai. Toate orasele aveau biserici ortodoxe si in multe dintre ele se slujea zilnic, dimineata si seara. Existau manastiri in toate marile orase, in trguri, in afara oraselor si la tara, in pustie si in salbaticie. In Rusia se aflau mai bine de 1000 de manastiri organizate oficial, fara sa socotim numeroasele sihastrii. Calugaria era un model general acceptat de vietuire. De fapt, majoritatea familiilor aveau in manastire o sora sau un frate, un unchi, bunic sau var care era calugar sau maica, pentru a nu mai vorbi despre alte exemple de viata ortodoxa, precum cel al pelerinilor care mergeau din manastire in manastire sau al nebunilor pentru Hristos. Pe toata calea vietii intlneai dreptcredinciosi crestini al caror centru era, bineinteles, calugaria. Traditiile ortodoxe faceau si ele parte din viata de zi cu zi. Majoritatea cartilor citite erau ortodoxe. Viata zilnica era grea pentru majoritatea oamenilor; trebuiau sa munceasca din greu pentru a supravietui, speranta de viata nu era ridicata, moartea era o realitate frecventa si toate acestea intareau invatatura Bisericii despre realitatea si apropierea vietii de apoi.


A trai o viata ortodoxa in aceste circumstante era acelasi lucru cu a avea o conceptie de viata ortodoxa si era, de altfel, foarte putina nevoie sa se vorbeasca despre un astfel de lucru.

Astazi, pe de alta parte, toate acestea s-au schimbat. Ortodoxia noastra este o mica insula in mijlocul unei lumi care opereaza cu principii total diferite si in fiecare zi aceste principii se schimba cu altele mai rele, instrainndu-ne tot mai mult de dreapta credinta. Multi oameni sunt tentati sa-si imparta viata lor in doua secvente foarte distincte: viata cotidiana pe care o petrecem la serviciu, cu prieteni lumesti, cu treburile noastre lumesti si Ortodoxia, in cadrul careia ne manifestam Duminica si cu alte ocazii, in timpul saptamnii, cnd avem timp pentru ea. Dar o conceptie de viata a unei astfel de persoane, daca o observi mai atent, este de multe ori o ciudata combinatie intre valorile crestine si valorile lumesti, valori incompatibile care nu se pot amesteca.


Scopul acestui cuvnt este de a intelege cum oamenii care traiesc in zilele noastre pot face primii pasi catre o conceptie de viata unitara, catre o conceptie de viata ortodoxa.

Ortodoxia este traire. Daca nu traim Ortodoxia, pur si simplu nu suntem ortodocsi, indiferent de convingerile formale pe care le putem avea. Existenta in lumea noastra contemporana a devenit foarte artificiala, foarte nesigura, foarte confuza. Ortodoxia, este drept, are o viata proprie, care nu este insa foarte departata de viata din jurul ei, astfel inct viata unui crestin ortodox, si nu doar a celor cu numele, ci si a traitorilor, nu poate dect sa reflecte lumea intr-un anumit fel. Un anumit gen de nesiguranta, de dezorientare a patruns si in viata ortodoxa a vremurilor noastre. In acest cuvnt vom incerca sa aruncam o privire asupra vietii lumii contemporane si apoi asupra trairii ortodoxe, pentru a vedea cum ne putem indeplini mai bine datoria crestina de a duce o viata care nu e a lumii acesteia in aceste vremuri destul de grele si de a pastra astazi o perspectiva crestina ortodoxa asupra intregii vieti, perceptie care ne va ajuta sa supravietuim timpurilor acestora cu credinta noastra intreaga.


Viata din zilele noastre este anormala

Oricine priveste viata contemporana din perspectiva vietii normale pe care o duceau oamenii in vremurile de mai inainte - sa zicem Rusia, sau America, sau orice alta tara din Apusul Europei din secolul al XIX-lea nu poate sa nu-si dea seama de ct de anormala a devenit viata de acum. Intregul concept de autoritate si ascultare, de decenta si politete, de comportament public si particular - toate s-au schimbat radical, au fost rasturnate cu exceptia ctorva comunitati - de opinii crestine de un anumit tip - care incearca sa pastreze asa numita conceptie de viata - de moda veche.


Viata de azi poate fi caracterizata drept autonoma si rasfatata. Inca din frageda vrsta copilul de azi este tratat, ca regula generala, ca o mica zeitate in familie: capriciile ii sunt alimentate, dorintele indeplinite; este inconjurat de jucarii, distractii, confort; nu este pregatit si educat dupa principiile stricte ale comportamentului crestin, ci este lasat sa se dezvolte pe orice cale ar vrea el sa o apuce. In general este de ajuns sa spuna Vreau! sau Nu vreau sa fac! pentru ca indulgentii parinti sa se incline in fata lui si sa-l lase sa faca ce doreste. Probabil aceste lucruri nu se intmpla intotdeauna in fiecare familie, dar se intmpla destul de des pentru a fi considerata regula de comportament in cresterea copiilor si chiar si cei mai bine intentionati parinti nu scapa in intregime de sub influenta ei. Chiar daca parintii incearca sa-l creasca pe copil intr-un mod strict, vecinii incearca sa faca altceva. Parintii trebuie sa ia in consideratie si aceste lucruri cnd isi educa copilul.


Cnd un astfel de copil ajunge adult, el, in mod firesc, se inconjoara cu aceleasi tipuri de lucruri cu care era obisnuit in copilarie: confort, distractii, si jucarii pentru adulti. Viata devine astfel o goana dupa distractie. Acest cuvnt nu se afla in nici un vocabular. In Rusia secolului xix sau in orice alta tara serioasa civilizata, unde nimeni nu ar fi deslusit intelesul acestui cuvnt.


Viata aceasta, care este o fuga constanta dupa distractii si este lipsita de orice inteles serios, l-ar face pe un vizitator dintr-o tara de secol xix, care s-ar uita la programele noastre cele mai populare de televiziune, care ar vedea parcurile de distractii, reclamele, filmele, muzica, sa creada ca a nimerit intr-o tara a imbecililor care au pierdut orice contact cu realitatea. De obicei, nu luam aceasta perspectiva in consideratie, pentru ca traim in aceasta societate si o luam de buna.


Ctiva analisti ai vietii contemporane au numit tineretul de azi cu sintagma de generatia eu, iar vremurile noastre epoca narcisismului, caracterizate printr-o slujire si fascinatie a sinelui care impiedica o dezvoltare normala a fiintei umane. Altii vorbesc de universul de plastic sau de lumea fanteziei in care multi oameni traiesc acum, neputnd sa infrunte sau sa inteleaga realitatea lumii inconjuratoare sau a propriilor probleme.


Cnd generatia eu se indreapta spre religie - ceea ce se intmpla frecvent in ultimele decenii - este de obicei spre forma de plastic sau fantastica a ei: o religie dezvoltata prin sine (unde sinele ramne obiect de adorare) de brainwashing sau mind-control, de guru zeificati, de cautare a OZN-urilor si a fiintelor extraterestre, de stari spirituale anormale. Nu vom aprofunda aceste manifestari, care probabil va sunt destul de familiare, ci doar vom discuta putin mai trziu despre cum acestea influenteaza viata duhovniceasca a crestinului ortodox din zilele noastre.


Este important pentru noi a intelege, in incercarea noastra de a trai o viata crestina azi, ca lumea care s-a format in vremurile noastre rasfatate face presiuni asupra sufletului, fie in viata religioasa, fie in cea seculara, presiuni care sunt de natura totalitara. Aceasta se sesizeaza usor la cultele care dezvolta dependenta psihica - care s-au bucurat de atta publicitate in ultimii ani - si care cer supunere totala fata de un auto-proclamat om sfnt, dar la fel de evident este si in viata seculara, unde omul nu se confrunta doar cu cte o ispita ici colo, ci cu o stare intreaga de ispitire care il ataca, fie prin muzica de fond din piete sau de la locul de munca sau in mijloacele de transport, fie prin indicatoarele publice si hartile oraselor, prin muzica moderna adusa chiar si in campinguri montane sau cantonamente, chiar si acasa, unde televizorul ajunge de multe ori sa fie stapnul ascuns al casei, dictnd valorile, optiunile si gusturile moderne.


Daca ai copii mici stii ct de adevarate sunt aceste lucruri; cnd au vazut ceva la televizor este foarte greu sa lupti impotriva acestei noi optiuni care este intarita cu autoritate de catre televizor. Mesajul acestei ispite universale care il ataca pe omul de azi - destul de evident in formele seculare, dar de obicei mai ascuns in formele religioase - este: traieste pentru prezent, simte-te bine, relaxeaza-te, fii comod! In spatele acestui mesaj se afla altul, mult mai sinistru, camuflat, care este dat pe fata numai in tarile oficial atee, care se afla cu un pas inaintea lumii libere din acest punct de vedere. De fapt ar trebui sa intelegem ca ceea ce se intmpla in lume azi este foarte asemanator de la un loc la altul, indiferent ca are loc in spatele Cortinei de Fier sau in lumea libera.


Exista mai multe varietati, dar atacul este acelasi pentru a ne cstiga sufletul . In tarile comuniste exista o doctrina atee oficiala. Ti se spune deschis ceea ce trebuie sa faci: sa uiti de Dumnezeu si de orice alta viata in afara de cea prezenta; sa-ti scoti din viata frica de Dumnezeu si respectul pentru lucrurile sfinte; sa-i privesti pe cei ce cred in Dumnezeu in modul traditional ca dusmani pe care trebuie sa-i extermini. Se poate lua ca simbol al vremurilor noastre lipsite de griji, iubitoare de distractii si auto-idolatrie, Disneyland-ul american; daca-i asa, atunci sa nu neglijam a vedea in spatele acestuia-simbolul mult mai sinistru care ne indica incotro se indreapta cu adevarat generatia eu. Gulagul Sovietic, lantul de lagare de concentrare care deja guverneaza viata a aproape jumatate din populatia lumii.


Doua moduri gresite de apropiere de viata spirituala

Dar, cineva ar putea zice, ce au toate acestea de a face cu noi, care incercam sa ducem, pe ct ne sta in putinta, o viata crestina ortodoxa sobra? Multe are, intr-adevar, de a face cu noi. Trebuie sa intelegem ca lumea din jurul nostru, anormala cum este, este locul unde ne incepem viata crestina. Indiferent de ce facem cu viata noastra, indiferent de adevaratul continut crestin pe care i-l dam, totusi inca are ceva din amprenta generatiei eu in ea si trebuie sa fim destul de smeriti pentru a vedea acest lucru.


De aici trebuie sa incepem. Exista doua moduri gresite de a te apropia de viata din jurul nostru, cai pe care multi pasesc de obicei azi, gndind ca, intr-un fel, aceste lucruri ar trebui sa le faca un crestin ortodox.


Un mod de apropiere - cel mai obisnuit - este pur si simplu de a merge in pasul vremii: sa te adaptezi la muzica rock, la gusturile si curentele moderne si la intregul ritm al vietii moderne. De cele mai multe ori parintii de moda veche vor avea foarte putin contact cu aceasta viata si vor continua sa-si duca viata mai mult sau mai putin separat, dar se vor bucura sa-si vada copiii urmnd ultima moda si vor crede ca acest lucru este lipsit de primejdii.


Aceasta cale este un dezastru total pentru viata crestina; este moartea sufletului. Unii inca mai pot duce o viata respectabila in afara lumii, fara sa lupte impotriva spiritului vremii, dar sunt morti sau pe moarte; si cel mai trist lucru dintre toate - copiii le vor plati pretul cu numeroase boli si tulburari psihice si spirituale care sunt din ce in ce mai frecvente. Una dintre membrii conducatori sectei sinucigase, care a sfrsit att de tragic in Jonestown cu patru ani in urma, era fiica cea mica a unui preot ortodox grec; grupuri sataniste de rock precum Kiss - Kids in Satan’s Service - sunt alcatuite din tineri rusi fosti ortodocsi; cea mai mare parte a comunitatii templului satanic din San Francisco, conform unui recent studiu sociologic, este format din tineri ortodocsi. Acestea sunt doar cteva cazuri zguduitoare; majoritatea tinerilor ortodocsi nu merg chiar att de departe - ci doar se integreaza lumii anti-crestine din jurul lor si inceteaza sa mai fi exemple de traire crestina pentru cei din jurul lor. Este rau asa. Crestinul trebuie sa fie diferit de lume, cu att mai mult diferit de lumea ciudata si anormala de astazi si acesta trebuie sa fie unul din lucrurile de baza pe care trebuie sa le stie, ca parte a educatiei crestine.


Alta apropiere gresita si la extrema opusa este aceea care ar putea fi numita falsa spiritualitate. O data cu accesul relativ usor datorat traducerilor cartilor ortodoxe despre viata duhovniceasca si a raspndirii vocabularului ortodox despre lupta duhovniceasca, se poate observa o crestere a celor care vorbesc despre isihasm, despre rugaciunea inimii, despre viata ascetica, despre stari inalte de rugaciune si de teologia inalta a unor Sfinti Parinti precum: Sfntul Simeon Noul Teolog, Sfntul Grigorie Palama, Sfntul Grigorie Sinaitul. Este foarte bine sa fii constient de adevarata inaltime a vietii spirituale ortodoxe si sa ai evlavie la marii sfinti care s-au impartasit de ea; dar daca nu vom cugeta intr-un mod foarte realist si foarte smerit la ct de departe suntem cu totii astazi de viata isihasta si ct de putin pregatiti suntem pentru a o urma, interesul nostru fata de ea nu va fi dect o alta expresie a egoismului nostru, a universului nostru de artificial. The me-generation goes hesychast! (“Generatia-eu se apuca de isihasm”) - aceasta incearca sa faca unii; dar in realitate ei numai adauga un nou joc numit isihasm la atractiile Disneyland-ului.


Exista carti cu acest subiect care sunt foarte cunoscute. Chiar romano-catolicii sunt foarte prinsi de acest curent, sub influenta ortodoxa, ei insisi influentnd pe alti ortodocsi la rndul lor; de exemplu: preotul iezuit George Maloney, care scrie tot felul de carti pe acest subiect si traduce din Sfntul Macarie cel Mare si din Sfntul Simeon Noul Teolog si incearca sa-i faca pe oameni sa devina isihasti in viata de zi cu zi. Ei au tot felul de influente, de obicei carismatice; se presupune ca oamenii ar fi inspirati si isi insusesc toate tipurile de disciplina ascetica pe care le dau Sfintii Parinti, care depaseau cu mult nivelul la care ne aflam noi acum.


Acesta este un lucru foarte neserios. Mai este si o doamna, Chaterine de Hueck Doherty (care de fapt s-a nascut in Rusia si a devenit romano-catolica), care scrie carti despre viata pustniceasca si despre linistire si toate aceste lucruri incearca sa le promoveze precum o reclama pentru o noua bomboana. Este, bineinteles, ceva lipsit de seriozitate si este un semn foarte tragic al vremurilor noastre. Aceste lucruri inalte sunt folosite de oameni care nu le inteleg. Pentru unii oameni poate fi doar un obicei sau un mod de a-si pierde vremea, dar pentru altii, care o iau in serios, poate fi o mare tragedie.


Ei cred despre sine ca duc o viata foarte inalta, cnd, in realitate, nu si-au rezolvat nici macar problemele interioare. Vreau sa subliniez ca ambele cai trebuie evitate - att lumescul ct si supra-duhovnicia - dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa avem o perspectiva realista asupra cerintelor legitime ale lumii sau ca ar trebui sa incetam a mai urma sfaturile marilor Parinti isihasti ori a mai folosi rugaciunea inimii in functie de situatie si dupa puterea noastra. Sa fie insa la nivelul nostru. Ideea, absolut necesara pentru supravietuirea noastra ca ortodocsi azitazi, este ca trebuie sa intelegem conditia noastra de crestini ortodocsi in ziua de azi; trebuie sa intelegem profund vremurile in care traim, ct de putin cunoastem si traim de fapt Ortodoxia, ct de departe suntem nu numai de sfintii din vremurile de demult, ci chiar de crestinii obisnuiti de acum o suta de ani sau chiar de cei din generatia trecuta si ct de mult trebuie sa ne smerim pentru a supravietui ca si crestini ortodocsi astazi.


Ce putem face

Mai exact, ce putem face pentru a dobndi aceasta trezire, acest discernamnt si cum poate el rodi in sufletele noastre? Voi incerca sa raspund la aceasta intrebare in doua parti: in prima - referindu-ma la constientizarea lumii din jurul nostru, care, ca niciodata in istoria crestinismului, a devenit un dusman consecvent; iar in a doua - referindu-ma la constientizarea Ortodoxiei, pe care ma tem ca majoritatea o cunosc mult mai putin dect ar trebui; mult mai putin dect trebuie sa o cunoastem daca dorim sa o pastram.


Mai inti, intruct vrem sau nu ne aflam in lume (iar efectele acesteia se simt foarte puternic chiar si in locuri retrase cum este mnastirea noastra de aici), trebuie sa ne impotrivim ei si ispitelor ei in mod onest si realist, dar fara a ceda; in special trebuie sa-i pregatim pe tineri pentru ispitele ce le vor infrunta.


Trebuie sa intelegem ca lumea din jurul nostru rareori ajuta si de cele mai multe ori stnjeneste educarea copilului in adevaratul spirit ortodox. Trebuie sa fim zilnic pregatiti pentru a contracara influenta lumii pe baza principiilor unei educatii crestine intelepte.


Aceasta inseamna ca tot ceea ce un copil invata la scoala trebuie in mod constant controlat si indreptat in casa. Nu putem considera ca tot ceea ce va invata la scoala este pur si simplu ceva bun si lumesc si ca nu are nici o legatura cu educatia lui ortodoxa. El poate invata meserii folositoare sau alte lucruri (desi multe scoli americane esueaza lamentabil si sub acest aspect; multi profesori ne spun ca tot ceea ce pot face este sa-i tina pe copii cuminti in clasa chiar si fara a-i invata nimic), dar chiar daca invata ceva vor fi si multe conceptii si filosofii gresite.


Modul fundamental de raportare al unui copil la literatura, muzica, istorie, arta, filozofie, chiar la stiinta si, bineinteles, la viata si la religie - nu trebuie sa vina, mai inainte de toate, de la scoala, pentru ca scoala le ofera prin prisma filosofiei moderne; el trebuie sa vina in primul rnd din familie si din Biserica. Altfel copilul va fi destinat unei educatii gresite in lumea de azi, unde sistemul de educatie este in cel mai bun caz agnostic, iar in cel mai rau caz, intru totul ateist sau anti-religios. Bineinteles, toate acestea in URSS sunt impuse cu forta copilului, fara religie si cu un program foarte activ de a-l face pe copil-ateu.


Parintii trebuie sa stie exact ce li se preda copiilor la cursurile de educatie, care sunt aproape universale azi in toate scolile americane, si sa le corecteze acasa, nu numai printr-o atitudine deschisa asupra acestui subiect (in special intre tata si fii - lucru foarte rar in societatea americana), dar si printr-o clara subliniere aspectului moral, lucru total absent din sistemul educational.


Parintii trebuie sa stie ce muzica asculta copii lor, la ce filme se uita (sa asculte sau sa vada impreuna cnd este necesar), la ce fel de limbaj sunt expusi si ce fel de limbaj folosesc si sa le imprime o atitudine crestina asupra acestora. Televizorul - in familiile in care nu este suficient curaj de a-l arunca pe fereastra - trebuie strict controlat si supravegheat pentru a evita efectele otravitoare ale acestei masini, care a devenit, in special in rndul tinerilor, principalul promovator al ideilor si atitudinilor anti-crestine chiar acasa.


Am vorbit mai inti despre cresterea copilului, deoarece acesta este tinta primelor lovituri pe care le da lumea crestinilor-ortodocsi si il formeaza dupa chipul ei; odata formate atitudini gresite intr-un copil, sarcina de a-i da o educatie crestina acestuia devine de doua ori mai dificila.


Dar nu numai copiii, ci noi toti ne confruntam cu aceasta lume care incearca sa ne formeze ca anti-crestini, prin scoala, televiziune, filme, muzica la moda si toate celelalte influente, care apasa asupra noastra, mai ales in orasele mari. Trebuie sa constientizam ca toata incarcatura care se revarsa asupra noastra are aceeasi sursa; are un anumit ritm, un anumit mesaj care ne este transmis, acest mesaj al auto-idolatriei, al relaxarii, al nepasarii, al distractiei, al renuntarii la orice gnd pentru alta lume, prin diferite mijloace, fie prin muzica, filme, televiziune fie prin scoala, prin felul in care sunt reliefate subiectele, prin fondul care li se da si prin altele asemenea; este, practic, un anumit lucru care ni se inculca. Este, de fapt, o educatie in ateism. Noi trebuie sa ripostam prin cunoasterea a ceea ce lumea incearca sa ne faca si prin formularea si comunicarea raspunsului nostru crestin-ortodox catre ea.


Din observarea modului cum familiile ortodoxe din lumea de azi traiesc si transmit Ortodoxia, ar parea ca acesta lupta este de mai multe ori pierduta dect cstigata. Procentajul crestinilor-ortodocsi care pastreaza intacta identitatea lor ortodoxa si nu sunt transformati dupa modelul lumii de azi, este cu adevarat mic.


Totusi nu trebuie neaparat sa vedem lumea din jurul nostru in intregime rea. De fapt, pentru supravietuirea noastra ca ortodocsi trebuie sa fim destul de intelepti pentru a folosi tot ceea ce este bun in lume spre propriul nostru beneficiu. Aici voi atinge cteva puncte relativ la ceea ce poate fi de folos in lumea aceasta, care pare a nu avea nimic, in mod direct, in comun cu Ortodoxia, tocmai pentru a formula conceptia noastra ortodoxa despre viata.


Copilul care a trait intr-un mediu unde se asculta muzica clasica de buna calitate si a crescut astfel nu va fi nici pe departe tentat de ritmul infernal si de mesajul rock-ului si al celorlalte forme de pseudo-muzica contemporane, spre deosebire de un copil care a crescut fara o educatie muzicala. O astfel de educatie muzicala, dupa cum au spus si ctiva stareti de la Optina, rafineaza sufletul si il pregateste pentru primirea lucrurilor duhovnicesti.


Copilul care a fost invatat cu o literatura buna, cu drama si poezie, si le-a simtit inrurirea in suflet, adica s-a bucurat de ele, nu va deveni cu usurinta un dependent de filmele contemporane, de programele de televiziune si de romanele ieftine care distrug sufletul si il indeparteaza de la calea crestina. Copilul care a invatat sa vada frumusetea in picturile si sculpturile clasice nu va fi atras usor in perversitatea artei contemporane si nici nu va fi atras de productiile tipatoare ale publicitatii si pornografiei moderne. Copilul care cunoaste ceva din istoria lumii, in special din epocile crestine si despre cum au trait si au gndit alti oameni, ce greseli si caderi au avut ei indepartndu-se de Dumnezeu si de poruncile Sale si ce fel de viata placuta si ce bucurii au avut cnd i-au fost credinciosi Lui - isi va forma discernamntul relativ la viata si filosofia vremurilor noastre si nu va fi inclinat sa urmeze prima filosofie noua sau primul stil de viata pe care il intlneste. Una din principalele probleme cu care se confrunta cel ce se ocupa de educatia copilului din ziua de azi este ca scolile nu mai formeaza un simt al sensului istoriei. Este periculos si fatal sa lipsesti pe copil de intelegerea istoriei. Asta inseamna ca el nu mai este capabil sa se raporteze la exemplele oamenilor care au trait in trecut. Si, de fapt, istoria se repeta constant. Odata ce intelegi asta, este foarte interesant sa vezi cum oamenii rezolva problemele, cum au fost oameni care s-au impotrivit lui Dumnezeu si cu ce s-au ales din aceasta confruntare si cum altii si-au schimbat vietile si au devenit oameni de exceptie, dnd exemplu de urmat pna in zilele noastre. Acest sens al istoriei att de important trebuie comunicat copiilor nostri.


In general, o persoana care cunoaste bine cele mai bune opere ale culturii seculare - care in Apus are aproape intotdeauna clare conotatii religioase si crestine - are mai multe sanse sa duca o viata normala, o viata ortodoxa fructuoasa dect cineva care cunoaste doar cultura de masa azi. Cineva care s-a convertit la Ortodoxie direct din cultura rock si in general oricine crede ca poate combina Ortodoxia cu acest fel de cultura - mai are mult de suferit si un drum dificil in viata pna sa ajunga cu adevarat un crestin-ortodox care sa fie capabil sa impartaseasca credinta si celorlalti.


Fara aceasta suferinta, fara aceasta constientizare, parintii ortodocsi isi vor creste copiii spre a fi devorati de lumea contemporana. Cultura de cea mai buna calitate a lumii insusita corect, rafineaza si dezvolta sufletul; cultura de consum azi dogeste si deformeaza sufletul si il impiedica sa primeasca normal si deplin mesajul Ortodoxiei. De aceea, in lupta noastra impotriva spiritului acestei lumi, putem folosi cele mai bune esente pe care lumea ni le poate oferi pentru a le transcede; tot ceea ce este bun in lume, daca suntem destul de intelepti sa vedem, ne indreapta spre Dumnezeu si spre Ortodoxie si trebuie sa ne folosim de ele.


Conceptia de viata ortodoxa

Cu o astfel de atitudine - o perspectiva att asupra lucrurilor bune ct si a celor rele din lume - este posibil sa ne formam si sa urmam o conceptie de viata ortodoxa, adica sa avem o perspectiva ortodoxa asupra intregii vieti, nu numai a subiectelor exclusiv bisericesti. Exista o falsa opinie, care din nefericire este larg raspndita in ziua de azi, aceea ca este suficient sa ai o ortodoxie limitata la lacasul bisericii si la activitatile „ortodoxe” oficiale, cum ar fi rugaciunea la anumite ceasuri sau insemnarea cu Sfnta Cruce; in rest, conform acestei opinii poti trai ca ceilalti, participnd la viata si cultura vremurilor noastre fara nici o problema, atta vreme ct nu pacatuim. Oricine a ajuns sa inteleaga adncimea Ortodoxiei si ct de integrala este asumarea care se cere unui crestin ortodox, iar pe de alta parte vede cerintele totalitare pe care lumea contemporana ni le impune, isi va da seama usor de falsitatea acestei opinii.


Ori esti ortodox in fiecare clipa a zilei, in fiecare situatie a vietii, ori nu esti deloc ortodox. Ortodoxia noastra nu se manifesta doar in conceptiile religioase, ci in fiecare lucru pe care il facem sau il spunem. Multi dintre noi nu suntem constienti de responsabilitatea crestina pe care o avem in latura aparent lumeasca a vietii noastre. Persoana care are o adevarata conceptie crestin-ortodoxa traieste fiecare clipa a vietii sale ca ortodox. De aceea ne punem intrebarea: Cum putem noi hrani si aplica aceasta conceptie ortodoxa in viata noastra de zi cu zi!


Prima si cea mai evidenta cale este de a fi in contact permanent cu tot ceea ce Biserica ne da spre luminare si mntuire: Slujbele bisericesti si Sfintele Taine, Sfnta Scriptura, Vietile Sfintilor, scrierile Sfintilor Parinti. Bineinteles, fiecare trebuie sa citeasca acele carti care sunt la nivelul sau de intelegere si sa foloseasca invatatura Bisericii in situatiile proprii ale viatii sale; apoi ne vor putea calauzi si pe noi si ne vor putea ajuta sa ne schimbam intr-un mod crestin.


Dar, deseori, aceste izvoare crestine fundamentale nu au un efect total asupra noastra, sau nu au nici un efect asupra noastra, deoarece nu avem o atitudine crestina potrivita fata de ele si fata de viata pe care ele ar trebui sa o inspire. Permiteti-mi sa spun aici un cuvnt despre atitudinea pe care trebuie sa o avem daca dorim sa ne folosim cu adevarat de ele si daca vrem sa ne fie inceputul unei conceptii de viata ortodoxe. Mai inainte de toate, hrana duhovniceasca crestina, prin insasi natura sa, este ceva viu si hranitor; daca atitudinea noastra fata de ea este mai degraba academica sau carturareasca, vom da gres in a obtine foloasele pe care aceasta ar trebui sa ni le dea. De aceea, daca citim carti ortodoxe sau suntem interesati de ortodoxie doar pentru a fi mai informati sau pentru a ne fali cu cunostintele noastre in fata celorlalti, nu am inteles nimic; daca invatam din poruncile lui Dumnezeu si din canoanele Bisericii doar ca sa fim „corecti” si sa judecam „incorectitudinea” celorlalti. Aceste lucruri nu trebuie doar sa ne influenteze ideile, ci trebuie sa ne atinga in mod direct sufletul si sa ne schimbe viata. In orice vreme de mari crize in cursul vietii umane - cum sunt chiar vremurile critice cu care ne confruntam in lumea libera - cei ce se vor intemeia pe cunoasterea exterioara, pe legi si canoane si pe corectitudine, nu vor fi in stare sa reziste. Cei puternici vor fi aceia carora educatia ortodoxa le-a imprimat o traire cu adevarat crestina, care au Ortodoxia in inima si sunt capabili sa atinga si inimile celorlalti.


Nimic nu este mai tragic dect sa vezi pe cineva crescut in Ortodoxie, care cunoaste cte ceva din Catehism, care a citit din Vietile Sfintilor, care are o idee generala despre ce vrea Ortodoxia, intelege ceva din slujbele bisericesti, dar nu intelege ce se intmpla in jurul lui si ii ofera copilului aceasta viata impartita in doua categorii: una, cea urmata de majoritatea oamenilor, iar cealalta-cum traieste ortodoxul Duminica sau cnd citeste ceva texte ortodoxe. Cnd un copil este astfel crescut este putin probabil ca va alege calea ortodoxa; aceasta va fi o foarte mica parte a vietii lui, deoarece viata contemporana este prea atractiva, prea multi oameni se integreaza ei, este intr-o masura prea mare o mare parte a realitatii de azi, daca nu a fost cu adevarat invatat cum sa se apropie de ea, cum sa se pazeasca de efectele ei negative si cum sa se foloseasca de lucrurile frumoase care se afla in lume.


De aceea, atitudinea noastra, chiar din acest moment, trebuie sa fie realista si normala. Adica trebuie sa fie aplicata circumstantelor reale ale vietii, nu trebuie sa fie un produs al fanteziei, al evadarii si al refuzului de a ne confrunta cu lucrurile de cele mai multe ori neplacute ale lumii din jurul nostru. O Ortodoxie care este prea inalta si prea in nori, o Ortodoxie de sera, nu ne poate ajuta in viata de zi cu zi..... Lumea noastra este destul de cruda si raneste sufletele cu duritatea ei; trebuie mai inti sa raspundem cu o intelegere si cu o dragoste crestineasca realista, lasnd isihasmul si formele avansate de rugaciune celor capabili sa le primeasca. De asemenea, atitudinea noastra nu trebuie sa fie ego-centrica, ci trebuie sa iasa in intmpinarea celor care il cauta pe Dumnezeu si cauta o viata dumnezeiasca.


In zilele noastre, unde se infiripa o comunitate ortodoxa, exista ispita de a o transforma intr-un club al multumirii de sine si al gustarii placerilor virtutilor si realizarilor noastre ortodoxe: frumusetea lacasului de cult si a podoabelor, splendoarea slujbelor, chiar si puritatea doctrinei. Dar adevarata viata crestina, chiar inca din timpul Apostolilor, a fost intotdeauna inseparabila de transmiterea ei celorlalti. O ortodoxie vie, tocmai prin faptul ca e vie, lumineaza si celorlalti si nu mai este nevoie sa deschizi si un departament de misiune in acest scop; viata adevaratului crestinism se comunica si fara aceasta. Daca Ortodoxia noastra este ceva ce tinem doar pentru noi si ne mndrim cu ea, atunci suntem morti si ingropati - aceasta este exact starea multor parohii ortodoxe de azi, chiar si a acelora care au un numar considerabil de tineri, daca ei nu aprofundeaza credinta.


Nu este suficient sa spui ca tinerii merg la biserica. Trebuie sa intrebam ce primesc acestia in biserica, ce duc cu ei mai departe si, daca nu fac din Ortodoxie o parte a intregii lor vieti, atunci este cu adevarat insuficient sa spui ca ei se duc la biserica. Astfel, atitudinea noastra trebuie sa fie iubitoare si iertatoare. Exista un fel de duritate care s-a strecurat in viata ortodoxa de azi: Acel om este eretic, nu te apropia de el; Acela este ortodox, se spune, dar nu poti fi cu adevarat sigur; Acela este evident un spion. Nimeni nu va nega ca Biserica este inconjurata de dusmani azi, sau ca exista oameni care se ingramadesc sa profite de increderea noastra. Dar aceasta se intmpla din vremea Apostolilor, iar viata crestina a avut intotdeauna un factor de risc in practicarea ei.


Dar chiar si atunci cnd se profita de pe urma noastra si trebuie sa ne luam anumite precautii in aceasta privinta, tot nu putem renunta la atitudinea noastra principiala de iubire si incredere, fara de care pierdem insasi temelia vietii noastre crestine. Lumea care nu il are pe Hristos este neincrezatoare si rece, dar crestinii, din contra, trebuie sa fie iubitori si deschisi, altfel vom pierde sarea lui Hristos din noi si vom deveni asemeni lumii, buni doar pentru a fi aruncati in strada si calcati in picioare.


Putina smerenie ne-ar ajuta sa fim mai generosi si mai iertatori. Ne place sa judecam pe altii pentru ciudateniile comportamentului lor; le spunem lunatici sau pocaiti. Este drept ca trebuie sa fim atenti la oamenii cu adevarat deplasati care pot face mult rau Bisericii. Dar ce crestin ortodox serios nu este in zilele noastre putin nebun. Nu ne potrivim in ordinea lumii de azi; daca o facem in lumea de azi, nu suntem crestini seriosi. Adevaratul crestin de azi nu se poate simti acasa in lume; el nu se poate simti si nu poate fi perceput de altii dect ca un „nebun”.

Doar pentru ca tii in viata idealul crestin, sau ca te-ai botezat ca adult, sau pentru ca sa te rogi serios este suficient pentru a fi internat intr-un ospiciu in Uniunea Sovietica si in multe alte tari, iar aceste tari reprezinta modelul pentru restul lumii. De aceea nu trebuie sa ne temem a fi considerati putin nebuni de catre lume si trebuie sa continuam a practica iubirea si iertarea crestina pe care lumea nu le va intelege vreodata, dar de care inima ei are nevoie si chiar tnjeste pentru ele.


In cele din urma, atitudinea noastra crestina trebuie sa fie, in lipsa unui cuvnt mai bun, inocenta. In ziua de azi lumea pune mare valoare pe sofisticare, pe intelepciunea lumeasca, pe „profesionalism”. Ortodoxia nu pune valoare pe aceste calitati; acestea ucid sufletul crestin. Si totusi, aceste tendinte se strecoara consecvent in Biserica si in vietile noastre. Ct de des nu auzim in special pe convertitii entuziasti exprimndu-si dorinta de a se duce la marile centre ale Ortodoxiei, la catedrale si manastiri, unde se strngeau odinioara mii de credinciosi si peste tot se vorbeste de probleme bisericesti si oricine poate sa-si dea seama ct de importanta este, pna la urma, Ortodoxia. Ortodoxia aceasta este doar o picatura intr-un ocean, cnd privesti intreaga societate, dar in aceste mari catedrale si manastiri se strng attia oameni, inct pare ca Ortodoxia este intr-adevar ceva important.


Si ct de des nu ii vedem pe aceeasi oameni intr-o stare jalnica dupa ce si-au implinit dorinta, intorcndu-se de la „marile centre ale Ortodoxiei” morocanosi si nesatisfacuti, plini de brfe si critica bisericeasca, nerabdatori mai inainte de toate de a fi „corecti” si „cuviinciosi” si cu o perspectiva lumeasca asupra politicii bisericesti.


Intr-un cuvnt, si-au pierdut inocenta, nelumescul lor, fiind fascinati de partea lumeasca a vietii bisericesti. In diferite forme, aceasta ne ispiteste pe toti si trebuie sa luptam impotriva ei prin a nu ne permite sa supraevaluam lucrurile exterioare ale Bisericii, ci intotdeauna sa ne intoarcem catre unicul lucru necesar: Hristos si mntuirea sufletelor noastre din aceasta generatie rea. Nu trebuie sa ignoram ce se petrece in lume si in Biserica - de fapt chiar pentru noi insine trebuie sa stim aceste lucruri - dar cunostintele noastre trebuie sa fie practice si simple, nu sofisticate si lumesti.


Concluzii

Este evident pentru orice crestin-ortodox constient de ce se intmpla in jurul lui ca azi ca lumea se indreapta spre capatul ei. Aceste semne ale timpului sunt att de evidente inct ai putea crede ca lumea se dezintegreaza chiar in acest moment. Care sunt cteva din aceste semne?

- Anormalitatea lumii. Niciodata nu au avut loc astfel de manifestari ciudate si nenaturale si un comportament care sa fie acceptat drept obisnuit ca acesta din zilele noastre. Dar, priveste lumea din jurul tau: ce este in ziare, ce fel de filme sunt prezentate, ce este la televizor, ce cred oamenii ca este interesant si amuzant, pentru ce rd, toate acestea sunt absolut ciudate. Si sunt oameni care le promoveaza in mod deliberat, bineinteles, pentru propriul profit, si pentru ca aceasta este la moda, pentru ca exista o dorinta perversa de astfel de lucruri.

- Razboaiele si vestile despre razboaie, fiecare mult mai rece si mai nemilos dect precedentul si toate umbrite de primejdia unui inimaginabil razboi nuclear universal, care poate fi declansat de atingerea unui buton. Raspndirea catastrofelor naturale: cutremure si acum vulcani - cel mai recent formndu-se nu departe de aici, lnga Yosemite Park in centrul Californiei - catastrofe care deja schimba clima intregii lumi. Centralizarea crescnda a informatiilor asupra individului si cresterea puterii asupra lui, reprezentata in special prin computerul enorm din Luxemburg, care are capacitatea de a stoca informatia unui dosar pentru fiecare om care exista; numarul codului sau este 666, iar cei ce il deservesc l-au poreclit Fiara. Pentru a usura munca unor astfel de computere guvernul american isi propune sa inceapa din 1984 sa emita ceasuri de Asigurari sociale (care se pare ca includ numarul de cod 666 care se vor aplica pe mna dreapta sau pe frunte - care sunt conforme cu lucrurile scrise in Cartea Apocalipsei (cap. 13) ca se vor intmpla in timpul domniei antihristului). Bineinteles, asta nu inseamna ca prima persoana care va avea aplicat semnul 666 este antihristul, sau slujitorul lui antihrist, dar odata ce esti obisnuit cu aceste semne, cum ii vei putea rezista? Mai inti te vor pregati si apoi te vor face sa i te inchini lui.

- Din nou inmultirea falsilor hristosi si falsilor antihristi. Ultimul candidat a cheltuit numai in aceasta vara probabil milioane de dolari facnd publicitate aparitiei sale pe canalele de televiziune, promitnd ca va transmite la acea vreme un „mesaj telepatic” tuturor locuitorilor lumii. Lasnd la o parte fortele oculte care pot fi implicate in astfel de evenimente, cunoastem deja destul de bine posibilitatile de a transmite mesaje subliminale prin radio si in special prin televiziune, ca si faptul ca acest lucru poate fi facut de oricine are tehnologia de a pirata semnalele de radio si de televiziune, indiferent de cte legi exista impotriva acestui lucru.

Reactia cu adevarat ciudata la filmul de care intreaga America vorbeste: E.T., care a adus literalmente milioane de oameni aparent normali sa-si exprime afectiunea si iubirea pentru eroul, un mntuitor din spatiu, care este pe ct se poate de evident un demon - o pregatire evidenta pentru venirea lui Antihrist. (Si intmplator, editorul ziarului Arhiepiscopiei grecesti din America, un preot ortodox, recomanda din toata inima acest film ortodocsilor, spunnd ca este un film minunat care ne invata despre iubire si fiecare ar trebui sa mearga sa il vada. Exista oarecare deosebire intre cei care incearca sa constientizeze ce se intmpla in lume si cei ce pur si simplu se lasa dusi de valul vremurilor noastre).


As putea continua cu detalii asemanatoare, dar scopul meu nu este sa va inspaimnt, ci sa va fac constienti de ce se intmpla in jurul nostru. Este cu adevarat mai trziu dect credem; Apocalipsa este acum. Si ct de dureros este sa vezi crestini, mai mult tineri ortodocsi, cnd aceasta incalculabila tragedie planeaza asupra capetelor lor, care cred ca pot continua ceea ce ei numesc „viata normala” in aceste vremuri teribile, participnd din plin la capriciile acestei stupide generatii de inchinatori la sine, fiind total inconstienti ca paradisul nebunilor in care traiesc ei este pe cale de a se distruge, ei fiind complet nepregatiti pentru vremurile de disperare ce vor sa vina.


Nu se mai pune problema de a fi un crestin ortodox „bun” sau „sarac”. Intrebarea acuma este: va supravietui Credinta tuturor acestora? La multi nu va supravietui; antihristul ce va sa vina va fi mult prea atractiv pentru majoritatea oamenilor, va fi in spiritul lucrurilor lumesti dupa care se tnjeste acum, pentru ca majoritatea oamenilor sa isi dea macar seama ca si-au pierdut deja credinta crestina inchinndu-se lui.


Dar chemarea lui Hristos inca se aude; haideti sa-i dam atentie. Cea mai clara expresie a acestei chemari vine din lumea subjugata de ateism, unde se sufera intr-adevar pentru Hristos, iar viata are o seriozitate pe care noi o pierdem cu rapiditate sau deja am pierdut-o. Un preot ortodox din Romnia, Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, care acum se afla la limita supravietuirii

 

Traducerea: Constantin Fagetan



11 Aprilie 2014

Vizualizari: 13548

Voteaza:

Parintele Serafim Rose - Despre conceptia de viata ortodoxa 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.



RETELE SOCIALE