Cina cea de Taina
Cina cea de Taina este istorisita in cuvinte asemanatoare de catre Evanghelistii sinoptici (Matei XXVI, 20-30; Marcu XIV, 17-26 si Luca XXII, 14-38) si ocupa un loc insemnat si in Evanghelia Sf. Ioan (XIII, 1-XVIII, 1). Mantuitorul vine cu ucenicii Sai, din Betania in Ierusalim. Acum, Iuda se afla din nou langa Domnul, ca si cum nimic deosebit nu s-ar fi intamplat. El isi ascunde gandul tradarii si pandeste momentul prielnic pentru traducerea lui nelegiuita in fapta.
Cina cea de Taina se incepe seara. Ea are un caracter cu totul deosebit, fiind cea mai solemna masa luata de Iisus in timpul activitatii Sale pamantesti. Domnul stie ca peste cateva ore se va desparti de ucenici si de aceea o transforma intr-un ultim prilej de dumnezeiasca invatatura si comuniune. Toti sunt de fata: Iisus in calitate de gazda, iar cei doisprezece ca oaspeti. Sf. Evanghelist Ioan (XIII, 1-20) ne informeaza ca Domnul, iniante de a se aseza la masa, ofera ucenicilor un semn de suprema smerenie, servire si dragoste, spalandu-le picioarele.
Sf Luca (XXII, 24-30) ne spune la randul sau ca ucenicii au intristat si acum pe Domnul, provocand o noua discutie despre intaietate, cu prilejul ocuparii locurilor la masa, si facandu-L sa repete invatatura despre adevarata demnitate in imparatia lui Dumnezeu.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.