Pastorala IPS Teofan la Nasterea Domnului - 2008

Pastorala IPS Teofan la Nasterea Domnului - 2008 Mareste imaginea.


Teofan,

Prin harul lui Dumnezeu,

Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Bucovinei

Iubitilor preoti din parohii, cuviosilor vietuitori ai sfintelor manastiri si dreptcredinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iasilor, har, bucurie, iertare si ajutor de la Dumnezeu cel in Treime preaslavit - Tatal, Fiul si Duhul Sfant!

"

Pentru orice lucru este un timp si o judecata" (Ecclesiastul 8, 6)

 

Iubiti frati preoti si dreptslavitori crestini

Am ajuns, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, la sfarsitul anului 2008 de la Nasterea lui Hristos. Multumim, inainte de toate, pentru tot ajutorul, mila, iertarea si iubirea revarsate de Dumnezeu asupra noastra si asu- pra lumii, in anul care tocmai se incheie.

Pentru noi, popor al lui Dumnezeu din Mitropolia Moldovei si Bucovinei, 2008 este anul canonizarii sfintilor nemteni. Rugaciunile Sfintilor Simeon si Amfilohie de la Pangarati, Chiriac de la Tazlau, Iosif si Chiriac de la Bisericani, Rafael si Partenie de la Agapia Veche, Iosif de la Varatic si Ioan de la Rasca si Secu ne sunt de acum incolo izvor de har si binecuvantare de la Dumnezeu.

2008 este si anul in care un nou mitropolit a fost chemat sa slujeasca Biserica lui Hristos din Moldova. El are nevoie de rugaciunea, increderea si sprijinul tuturor celor care iubesc Biserica si se daruiesc cu jertfa intru slujirea ei. impreuna fiind, arhierei, preoti, vietuitori ai sfintelor manastiri si credinciosi din parohii, nadajduim ca se va continua lucrarea sfanta a celor care de-a lungul vremii au slujit Mitropolia Moldovei

"cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste".

 

Anul 2008 ramane in istorie si ca un an de mare incercare. in Moldova au fost inundatii care au afectat viata a mii de persoane, iar asupra lumii intregi se abate o nemiloasa criza economica ale carei urmari sunt imprevizibile.

Radacina acestei crize este, inainte de toate, de ordin moral. Exista tendinta ca omul sa fie redus la nivelul unui instrument de productie si de consum. Ceea ce conteaza este castigul, capitalul si satisfacerea dorintei de putere. S-a nascut pe nesimtite si se dezvolta pe zi ce trece o veritabila

"cultura a pacatului" (Pr. Sofronie Saharov) destinata a inlocui "cultura Duhului" (Pr. Rafael Noica).

 

Iubiti credinciosi

Cuvantul

"criza", tradus din limba greaca, inseamna "judecata". Orice criza este un semn al judecatii: judecata din partea oamenilor, judecata din partea lui Dumnezeu. Acum 2008 ani, cand "la plinirea vremii" a coborat Dumnezeu pe pamant, nascandu-Se prin puterea Sfantului Duh din Fecioara Maria, omenirea se afla in mare criza. Situatia era dezastruoasa in domeniul credintei atat la evrei, cat, mai ales, la pagani. Nedreptatile de orice fel impuneau legea pe pamant. Familia era subminata prin desfrau, pacate contra firii sau divort generalizat. Astfel, criza cuprinsese intreaga suflare omeneasca.

 

Atunci cand criza a ajuns la punctul ei cel mai intunecat, a intervenit judecata lui Dumnezeu cea de oameni iubitoare si de lumina izvoratoare.

"Pentru orice lucru este un timp si o judecata", spunea inteleptul Vechiului Testament. Timpul judecatii sosise; "Dumnezeu S-a aratat in trup", iar "poporul care statea in intuneric a aflat lumina mare si celor care sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit".

 

Prin venirea Sa in lume, prin propovaduirea Evan- gheliei Sale, prin Moartea si invierea Sa, Hristos Domnul a adus omului posibilitatea izbavirii de pacate, a renasterii sufletesti si trupesti si a dobandirii imparatiei Cerurilor. Multi au inteles si au cunoscut, prin Biserica, puterea eliberatoare si mantuitoare a Nasterii, Mortii si invierii Domnului Hristos. intelegerea rostului intruparii lui Dumnezeu si trairea acestei intelegeri a oferit multora, cum spune Sfantul Ioan Damas chin,

"o primavara veselitoare", o autentica vietuire pe pamant.

 

Au fost si sunt insa multi care n-au dorit sau n-au putut si nu doresc sau nu au forta necesara sa cu- noasca pe Hristos, singurul Adevar care naste oameni

"vii" si "liberi", adica oameni adevarati. "Aceasta este judecata", zice Hristos, "ca Lumina a venit in lume si oamenii au iubit intunericul mai mult decat Lumina." Tot acest refuz de a primi Adevarul, toata neputinta omului de a se deschide spre Lumina au avut si au drept rezultat o criza profunda cu urmari grave pentru viata umana. Viata fara Hristos era numita acum cativa ani de vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist intr-o pastorala de Nasterea Domnului ca "acea noapte continua a tristetii fara leac, a racelii spirituale lesne omoratoare si a fricii lumii vinovate de calcarea poruncilor dumnezeiesti, bezna adanca".

 

Criza lumii de azi, despre care se vorbeste mult in ultima vreme, nu este in esenta ei doar o criza economica. Problemele materiale sunt numai o consecinta a lipsei de sens a vietii care defineste existenta multora dintre noi, o urmare a

"tristetii", a "racelii spirituale", a "fricii", a starii de deznadejde care cuprinde multe suflete.

 

In fata unei asemenea situatii, Biserica il marturiseste pe Pruncul Iisus Dumnezeu, adica

"maretia si puterea dumnezeiasca luand infatisarea unei nesfarsite blandeti, smerenii, puritati, sensibilitati si jertfelnicii". Desigur ca, intr-o lume in care abuzul de putere, de avere sau de placere constituie realitati zilnice in viata multor oameni si popoare, chemarea spre smerenie, simplitate si iubire curata pare anacronica, naiva, irealista si, in tot cazul, ineficace.

 

O analiza onesta si reala arata ca ultimul cuvant in viata popoarelor nu-l au cazarmile militare, ci asezamintele de credinta si cultura, nu-l are numarul armelor, ci numarul mamelor cu multi copii.

"Smerenia", spunea inegalabilul Dostoievski, "este cea mai teribila arma, singura careia nu-i poti sta impotriva." Exista, oare, vreun eveniment din istoria omenirii care sa fi influentat mersul lumii mai adanc si mai real decat momentul Nasterii Domnului din pestera din Betleem? Atunci a avut loc cea mai evidenta manifestare a maretiei, a puterii, a stralucirii, a bogatiei prin smerenie, candoare, sensibilitate si iubire.

 

Astazi se incearca rezolvarea crizelor de orice fel prin mijloace, in general, economice. Oare golul din inimi, lipsa de sens din viata tinerilor, tristetea si plictiseala din existenta multora au drept cauza doar lipsa banilor, a mijloacelor materiale, a strategiilor economice eficiente? De ce, atunci, exista atata de- ruta launtrica, uscaciune sufleteasca si deznadejde pricinuitoare de sinucidere in familiile multor bogati si inlauntrul unor popoare prospere economic? Nu fac aici elogiul saraciei, caci bogatia in sine nu este rea, ci fac un apel la decenta, onestitate si deschidere spre intelegerea celuilalt. Este o chemare spre Betleem, spre taina ieslei, a pastorilor si a ingerilor care graiesc intru slava Pruncului Iisus:

"Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire".

 

"

Pace" si "Bunavoire" intre oameni!

 

Iata mesajul Betleemului! Asadar,

"dumnezeieste sa praznuim!", dupa cum spune cantarea Bisericii. "Hristos soseste!" El vine "in sufletul celor blanzi" pentru a "curati lumea" si a-l arata pe om "locas al Sau, al Tatalui si al dumnezeiescului Duh".

 

Ascultarea acestei chemari aduce odihna sufle- teasca si slobozenie launtrica in sufletele noastre obosite si impovarate. Ea ne ajuta sa intelegem ca

"iadul este durerea de a nu mai putea iubi" si ca "nu trebuie nicio- data sa ne pierdem increderea in Dumnezeu sau sa ne indoim de iertarea Lui".

 

Cunoscand faptul ca, dupa cum spunea Dostoievski,

"iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este mai mare decat iubirea celui mai mare sfant pentru Dumnezeu", sa nu deznadajduim in fata niciunei crize. Sarbatoarea Nasterii Domnului este un moment de har prin care intelegem iubirea si iertarea lui Dumnezeu fata de noi.

 

Hranindu-ne si adapandu-ne din Painea cea vie si din Izvorul cel de viata datator al Betleemului, sa iesim in intampinarea celui flamand si insetat, celui gol si parasit, celui trist si deznadajduit. Sa oferim bucurie din bucuria lui Hristos celor ce ne iubesc si celor ce ne urasc pe noi! Sa iertam si sa intelegem slabiciunile celorlalti pentru ca si ei, si, mai presus de toate, Dumnezeu sa ne ierte pe noi.

Fie ca Bunul Dumnezeu sa randuiasca fiilor si fiicelor Bisericii lui Hristos din Moldova o sarbatoare a Nasterii Domnului cu bucurie si multumire sufleteasca si un Nou An cu ganduri curate, pace in familie, in tara si in lume.

Dorind fiecaruia clipe frumoase de sarbatoare, cu multa liniste si caldura a inimii, va binecuvintez pe toti in numele Sfintei Treimi - Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

 

Nasterea Domnului cu bucurie!
La multi si buni ani!

Al vostru frate si parinte de tot binele doritor si catre Dumnezeu rugator,

Teofan,

Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

01 Februarie 2010

Vizualizari: 1601

Voteaza:

Pastorala IPS Teofan la Nasterea Domnului - 2008 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE