Un arab locuia intr-un cort si se ocupa cu tamplaria. Intr-o zi auzi un zgomot la usa din panza a cortului.
- "Cine e?"
- "Eu, camila. Lasa-ma sa-mi incalzesc nasul in cortul tau. Afara e foarte frig".
- "Bine, dar sa nu intri mai mult". Isi vazu de treaba mai departe. Cand se intoarse, camila era cu tot capul in cort.
- "Nu ti-am spus sa nu intri?"
- "Mi-era frig la cap si m-am gandit ca daca m-ai lasat sa-mi incalzesc nasul, imi vei lasa si capul. Nu mai inaintez, ai incredere".
- "Bine, dar sa nu mai inaintezi". Cand vazu ca arabul, atent la lucrul sau, nu-i mai dadu nici o atentie, camila intra si cu umerii si cu picioarele de dinainte. Cand o vazu arabul, se supara si-i porunci sa iasa imediat. Vru sa ia ceva s-o loveasca, dar in clipa aceea camila intra cu totul inauntru si-l azvarli pe arab afara. Arabul nici nu avu timp sa-si ia ceva cu el. Camila deveni stapana cortului!
Asa e si cu pacatul pe care il lasam putin cate putin sa ni se strecoare in viata. In cele din urma pune stapanire pe noi.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.