E numai suflet, numai alinare,
Ea da intr-una, da mereu din ea,
Un firicel de om, ce-ti tine mana,
Si-ti vindeca tot raul ce e pus in ea.
Cu pasii mici, trudind mereu prin casa,
In gand ii poarta pe cei dragi
Si-n rugaciuni cu nard ii inveleste
Sa-i apere de rau si de necaz.
Ea plange atunci cand dorul o apasa
Si umerii striviti ii par a fi,
Dar se ridica si mai curajoasa
Si palpaie in candela sa stii.
Maicutele sunt fire de lumina
Ce Dumnezeu le-a zamislit cu har,
Sa puna mirul doar ca sa aline,
In lacrima ce curge pe obraz.
Sa le cinstim asa cum se cuvine
Pe cele vii si cele ce-au plecat.
Ne sunt icoane, ce ne dau putere
In bucurii, in neputinte si necaz.
Camelia Cristea
-
Sfanta Ana - un ctitor prigonit, o manastire martirizata
Publicat in : Mitropolia Olteniei
-
Singuratate si milostenie
Publicat in : Editoriale
-
Teodora de la Sihla
Publicat in : Cuvioasa Teodora de la Sihla
-
Arhondaricul - dragostea calugarilor fata de pelerini
Publicat in : Arhitectura Bisericeasca
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.