Epicureismul roman. Titus Lucretius Carus

Epicureismul roman. Titus Lucretius Carus Mareste imaginea.


Epicureismul roman. Titus Lucretius Carus
 

Titus Lucretius Carus s-a nascut in 99 i.Hr. si a murit in 55 d.Hr. Despre viata sa nu stim nimic. Fr. A. Lange, care-i dedica un studiu substantial in a sa celebra lucrare "Geschichte des Materialismus", crede ca Lucretius a cautat cu ardoare sa gaseasca un temei filozofic sigur pentru viata sa si el a gasit acest temei in filozofia lui Epicur. Entu­ziasmat de filozofia epicureiana scrie poezia sau poemul didactic "De rerum natura", si face acest lucru ca sa castige pentru aceasta filozofie si pe prietenul sau poetul Memmius. In opozitie cu felul de a fi al epicu­reilor, poemul lui Lucretius este strabatut de duh serios, aproape stoic. Limba in care este scris acest poem este simpla si aspra. Poetii epocii lui Augustus, care depasisera de mult acest fel de a scrie, il lauda totusi pe Lucretius.

 

Poemul sau cuprinde sase carti al caror continut este urmatorul: Cartea intai. Religia este originea tuturor superstitiilor si a tuturor gro­zaviilor, prin teama pe care ea o trezeste cu pedepsele vesnice, ea ucide in om bucuria vietii si linistea sufleteasca. Din nimic nu se poate naste nimic. Cine afirma contrariul acela nu este insufletit de spiritul stiintific. Atomii sau inceputurile (primordia, principia rerum) se misca prin spatiul gol al nesfarsitului univers, iar organizarea teleologica a lumii este numai un caz special intre alte cazuri;

Cartea a II a. In cartea aceasta Lucretius se ocupa de miscarea "atomilor si de calitatile acestora. Miscarea atomilor, zice el, este vesnica, iar forma acestora este foarte variata, cand netezi, cand aspri si colturosi etc. Prin forma lor atomii impresioneaza simturile noastre. Numarul for­melor este marginit, dar din fiecare forma exista o infinitate de atomi. Din combinatia acestor atomi se nasc lucrurile, asa cum din combinarea literelor se formeaza cuvintele. Dintr-o anumita combinatie a atomilor si influenta acestora se nasc senzatiile. Iar la sfarsitul acestei carti se gaseste expusa conceptia materialistilor antici despre numarul infinit al lumilor, care dispar pentru ca sa apara iarasi.

Cartea a III a. In aceasta Lucretius isi pune la contributie toate pu­terile pentru a lamuri care este esenta sufletului si a combate conceptia despre nemurirea lui. Punctul de plecare este incercarea de a inlatura frica in fata mortii, care, credea Lucretius, este originea tuturor viciilor. Acesta face deosebirea dintre suflet (anima) si spirit (animus). Atat su­fletul cat si spiritul sunt, dupa Lucretius, de natura materiala, constituita din atomi rotunzi si foarte mici. Dar atunci cum este posibila senzatia si celelalte fapte sufletesti? Ca sa poata raspunde la aceasta intrebare di­ficila Lucretius sustine ca mai exista o parte a sufletului, ce este nespus de fina si interioara, pe care el o numeste "sufletul sufletului". Dar intrebarea la care Lucretius nu poate raspunde este : Cum se face ca un corp material are senzatii, ce nu mai sunt materie ? Intrebare la care, de la Lucretius incoace, multi filozofi, n-au putut sa dea nici un raspuns.

La sfarsitul acestei carti, Lucretius ajunge si el, ca si Epicur, la concluzia ca moartea este ceva indiferent, fiindca atunci cand suntem noi, nu este ea si atunci cand este ea, nu mai suntem noi.

Cartea a IV a. Cuprinde antropologia lucretiana. Este interesanta aceasta, din pricina ca, spre sfarsitul ei, Lucretius expune conceptia ma­terialista despre om si mai ales el trateaza despre importanta vietii sexuale.

Cartea a V a. Expune istoria lumii si a evolutiei vietuitoarelor, mai ales a omului. Tot aici el mai vorbeste despre originea graiului, a artei, a statului si a religiei, asadar in aceasta parte, Lucretius se ocupa de fi­lozofia istoriei. Pentru acest poet-filozof religiozitatea adevarata nu o constituie ceremoniile cultice, ci linistea cu care omul considera tot ceea ce se intampla in lume.

Cartea a VI a. Vorbeste despre fenomenele extraordinare ce se intampla in natura si despre bolile de care sufera omul.

Lucretius a influentat puternic asupra cercului literar din timpu lui Augustus si mai ales asupra lui Horatiu, care, sub aceasta influenta s-a considerat un timp epicureu, ca mai apoi, iesind de sub aceasta in fluenta, sa se considere stoic, pentru a sfarsi sa nu mai jure pe cuvintele nici unui maestru. De asemenea si Virgiliu cat si Ovidiu au fost influentati de Lucretius. Dar acesta este mai ales important in istoria filozofie fiindca a influentat pe filozofii materialisti ai tuturor veacurilor, pana la materialistii moderni.

 

N.B.

 

 

 

24 Iulie 2012

Vizualizari: 29412

Voteaza:

Epicureismul roman. Titus Lucretius Carus 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE