"V-am scris voua, tinerilor, pentru ca sunteti tari si cuvantul lui Dumnezeu petrece in voi si ati biruit pe cel viclean" (I Ioan 2, 14)
Sfantul Apostol Pavel scria celor din Corint: "Voi sunteti scrisoarea noastra, scrisa in inimile voastre, cunoscuta si citita de toti oamenii, aratandu va ca sunteti scrisoarea lui Hristos. scrisa cu duhul lui Dumnezeu celui viu.
Aceste cuvinte rostite acum doua milenii, se potrivesc oricarui tanar. Voi sunteti oglinda fidela si biletul de vizita care recomanda pe parintii vostri trupesti si sufletesti, in tot ceea ce faceti; va recomanda daca aveti cei sapte ani de acasa. Si mare ar fi bucuria noastra, daca ati fi scrisoare spre lauda lui Dumnezeu si spre cinstirea parintilor vostri, daca sunteti bine crescuti si cu bun simt.
Dragi tineri, sunteti la varsta cand trebuie sa intelegeti ca puteti fi educati prin sfatul si pilda altora, dar si autoeducati. Impreunati aceste doua metode de educatie, ca sa reusiti deplin. Lepadati vointa cea rea si purtarea urata; lepadati neascultarea si dispretul semenilor si a superiorilor vostri. Buna crestere si bunul simt se vad in felul cum ascultati povetele, in dragostea si convingerea cu care savarsiti fapte bune.
Un proverb vechi spune ca bunul simt si buna crestere sunt obligatorii pentru zei, cu atat mai mult pentru noi, muritorii de rand. Dorim sa va castigati numai deprinderi bune in tot ce faceti. Sa pastrati spiritul academic in conduita voastra si sa fiti modesti si moderati in fapte si gesturi. Nu vorbiti unde este oprit, nu vorbiti tare si nu va bagati peste vorba altuia. In unele state civilizate, cel ce se plimba prin parcuri, coboara tonul discutiei cand se intalneste cu alte persoane; este semn de buna crestere, este dovada ca nu vrea sa tulbure gandurile altora. Si este mare lucru. La noi cei rau crescuti vorbesc tare, striga, ca sa arate cat sunt de puternici, ce bravi sunt; fac zgomot si nu se rusineaza de nici o observatie, daca le spui ca sunt la studiu, in dormitoare, la masa etc.
Buna crestere se vede in tot comportamentul nostru, incepand cu gesturile cele mai mici, cu felul cum deschizi si inchizi usa la biserica, de la sala de lectura, la sala de cursuri, dormitor, ca sa nu strici linistea celor de acolo. Buna crestere se vede in felul cum grijesti avutul unitatii, cum pastrezi curatenia oriunde, cum esti de ordonat, disciplinat si punctual, cum iti respecti camarazii, cum ii saluti si ce tinuta ai in fata superiorilor, in privire, in grad, in gesturi, etc. Caci toate cer autodisciplinare, autosupraveghere si bunacuviinta. Ele cer o maniera sociala eleganta si demna. Cel ce este manierat nu cauta sa predomine in discutii, lasa si pe altii sa vorbeasca, respecta convingerile tuturor si nu ofenseaza pe nimeni, chiar daca nu i convine ceva, raspunde delicat. In schimb, tanarul care nu are bun-simt si buna crestere, discuta tare, subiectele banale la un nivel inferior, sau arunca batjocuri in controverse si rosteste cuvinte triviale. El nu se gandeste ca se injoseste in fata constiintei si a camarazilor sai, care nu l mai respecta.
Celor buni si intelepti le zicem: nu va luati dupa ei, pentru ca sufletul lor este plin de balarii si sunt impatimiti in rau si gata de scandal in orice moment. De pe buzele lor zboara injuratura si obraznicia cu nerusinare, sunt mandri si refuza sfatul bun; sunt rautaciosi si plini de invidie, uneltesc in ascuns, lingusesc in fata si sunt fara caracter si fara de cuvant. Barfesc cu usurinta si nu si recunosc greseala. Nu se lasa convinsi de nimic, sunt orbiti numai de interesele lor egoiste, de gandul parvenirii. Acesta este tabloul sufletesc al tanarului nedemn, necrescut, fara bun-simt, de care trebuie sa va feriti.
Fiti binecrescuti si cu bun-simt! Fiti cu rusine de oameni si cu frica de Dumnezeu! E mare lucru! Nu faceti fapte care sa va compromita, fapte de care sa va rusinati in fata camarazilor. Asa sunteti pe drumul cel bun, al progresului duhovnicesc si moral. "Sa implinim toata dreptatea", in aceste cuvinte ale Mantuitorului se cuprinde un intreg program, un indreptar de viata. A randuit bunul Dumnezeu, sa ramana acest cuvant in Sfanta Evanghelie de la Matei si sa ajunga la cunostinta noastra, ca sa ne fie si noua spre indreptare, in intelesul de a sti sa facem tot ce cunoastem ca tine de rostul pe care l avem in aceasta lume, tot ce stim ca ne face vrednici de a fi numiti drepti, de a realiza tot ce tine de dreptate.
Tot in Sfanta Evanghelie de la Matei ne a ramas si cuvantul Domnului Hristos adresat fariseilor si carturarilor, cand le a zis: "Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! ca dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen dar ati lasat partile mai grele ale legii: judecata, mila si credinta; pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati" (Matei 23, 23).
Deci, ca sa se implineasca toata dreptatea, la cele facute, ei trebuie sa adauge si pe acestea, pe care inca nu le au implinit. Ganduri ca acestea imi staruie in minte de catva timp. Prilejul pentru ele mi le a oferit vizita unui prieten care a venit la mine cu fiul sau, de nouasprezece ani sa ne sfatuim si sa l sfatuim. Baiatul a terminat o scoala profesionala, iar tatal lui i-a gasit un loc de munca, in meseria pe care a invatat o. El insa nu s a tinut de serviciu motivand ca lucrurile care i se cereau, erau mai presus de pregatirea lui profesionala.
Or, toata lumea stie ca, meseria se invata mai mult din practica, decat din teoria de la scoala. Toata lumea stie ca inveti lucrand. Tanarul nu s a gandit la asta, si a renuntat la locul de munca pe care il avea. La serviciu nu a stat decat o luna, dar vreme indelungata a plecat de acasa, ca si cand s-ar duce la serviciu; in realitate el se ducea la niste intalniri in parc, cu alti tineri, in majoritate si ei fara rost, de care se ocupau niste asa-zisi misionari care le vorbeau din Biblie. Pe considerentul ca doar nu merge la bar sau la discoteca, prin restaurante si prin carciumi, ci mergeau intr un loc in care se vorbeste de Dumnezeu, baiatul se gandea ca face un lucru bun. El nu avea de unde sa stie cuvantul Sfantului Ioan Damaschin, ca "nici binele nu i bine, cand nu se lucreaza bine" si nu se gandea nici la faptul ca cei ce vorbesc despre Dumnezeu si comenteaza Biblia pot sa fie ei insisi in greseala si sa rataceasca si pe altii de adevar.
La asa ceva nu s-a gandit nici ca el insusi este in inselare cand este nesincer, fata de parintii sai si cand ii inseala. Si e stiut ca in Sfanta Evanghelie se spune clar: "Sa nu inseli pe nimeni" (Marcu 10, 19) si ca inselaciunea face parte dintre cele ce intineaza pe om. Tanarul la care ne este luare aminte, mergand la intalnirile din parc, n-a ajuns la gandul ca el, neindeplinindu-si datoria de a munci, se face nevrednic de binecuvantarea lui Dumnezeu, care ne a dat noua sase zile, in care sa muncim iar pentru Sine a tinut o singura zi, in care suntem datori sa-i slujim (Iesire 20, 9 10). Nu avea de unde sa stie ca "Cine nu vrea sa lucreze, acela sa nu manance" (1 Tesaloniceni 3, 10) si ca era calcator al poruncii a cincea din Decalog, care spune: "Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta" (Iesire 20, 12). Cinstirea fata de parinti, cinstirea cu ascultare si supunere tine de dreptate si fara ea nu se poate implini toata dreptatea.
Astfel, pe tanarul respectiv l am indemnat sa se tina de Biserica noastra drept-maritoare, unde si gaseste hrana sufleteasca necesara, nu in parcuri, sa fie cinstitor de parinti si "sa se osteneasca lucrand cu mainile sale lucru cinstit" (Efeseni 4, 28). Facand asa, va fi bine de el, caci binecuvantarea lui Dumnezeu va fi asupra lui. Pun aceasta in atentia iubitorilor de invatatura, bine stiind ca in vremea noastra sunt multi cei ce nu si indeplinesc datoriile pe care le au.
Doamne ajuta!
Stefan Popa.
Stefan Popa
Pe aceeaşi temă
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.