Epistola catre Filipeni

Autorul epistolei este Sfantul Apostol Pavel. Originea paulina a acestei epistole, se probeaza prin argumentele aduse in sprijinul autenticitatii ei atat din cuprinsul epistolei(interne) cat si din traditia bisericesca(externe). Astfel, epistola este scrisa in numele Apostolului Pavel, dar si in numele lui Timotei (1,1). Din cuprinsul Epistolei desprindem o serie de elemente comune cu celelalte Epistole pauline, referitoare la idei si limba, mai ales cu acelea din Epistolele: catre Romani, Corinteni, Galateni, a caror autenticitate este in general recunoscuta.

Autenticitatea epistolei este confirmata si de o serie de marturii ale parintiilor bisericesti, precum: Clement Romanul, Sf.

Ignatiu de Antiohia, Policarp al Smirnei care se refera la Epistola si o cunosc. Fragmentul Muratori o citeaza printre scrierile canonice precum si lista  canonica a Sfintilor Parinti Atanasie cel Mare, Chiril al Ierusalimului si Grigore de Nazianz. Textul ei se afla in traducerile vechi ale Sfintei Scripturi (siriaca veche si Itala ) si se afla in majoritatea manuscriselor.

Timpul si locul - Epistola este scrisa de catre Apostolul Pavel, in timpul primei sale captivitati, din Roma la anul 63.

Destinatarii Epistolei - Epistola este adresata Bisericii din Filipi, adica primei comunitati infiintate de Apostol in Europa, precum si episcopilor, preotilor si diaconilor, caci Biserica era bine organizata, cu ierarhie si popor. Orasul era renumit datorita bogatiilor sale naturale, si datorita pozitiei sale strategice, fiind asezat pe calea Egnatia, drumul care lega Roma de Babilon. Limba pe care o vorbeau locuitorii vechi era greaca dialectului comun, iar colonistii, latina. Pe langa locuitorii traco-iliri si greco-romani existau intr-un numar redus si evrei.

Sfantul Pavel ajunge aici in a doua calatorie misionara, 51-52 - impreuna cu Luca, Timotei si Sila, unde in urma predicii sale inflacarate multi iudei si prozeliti se boteaza (Fapte 16, 14-15). Tot aici, in urma vindecarii femeii cu duh pitonicesc, suporta maltratari si inchisoare, insa  sunt eliberati a doua zi pe motiv ca erau cetateni romani. Sfantul Pavel si cu Sila isi iau ramas bun de la frati si pleaca, iar aici raman Luca si cu Timotei pentru a organiza Biserica.

Apostolul mai viziteaza comunitatea din Filipi in a treia calatorie misionara - anul 57 -, venind din Efes, iar spre sfarsitul acestei calatorii trece din nou prin Filipi - anul 58 -unde serbeaza Pastile si pleaca prin Troa si Milet spre Ierusalim. Se pare ca a mai vizitat biserica din Filipi si dupa eliberarea sa din prima captivitate romana (I Tim. 1,3).

Motivele si scopul

Filipenii il iubeau mult pe Sfantul Apostol Pavel. Expresia acestei iubiri au fost ajutoarele pe Filipenii care le-au trimis in mai multe randuri: la Tesalonic (Filip. 6,16), la Corint (II Corint. 11,9) si la Roma, pe vremea captivitatii din care scrie aceasta epistola (Filip. 4,18).
Scopul cu care Apostolul scrie aceasta epistola este urmatorul: sa-si exprime dorul si dragostea parinteasca pentru Filipeni (1,7-8); sa le trimita vesti despre sine, despre procesul si despre predica sa (1,12-13); sa-i incurajeze in suferintele indurate pentru Hristos (1,28-30); sa-i indemne sa fie smeriti si sa arate unitate in gand, in vorba si in actiune (2,1 si urm.) si sa-i informeze despre devotamentul si insanatosirea iui Epafrodit (2,25-30); sa-i previna fata de propaganda iudaizantiior, a libertinistilor si a adversarilor sai personali (3, 2-19); sa le raspunda pentru dragostea si grija pe care i-o poarta (4,10-20).

Cuprinsul

Epistola are o introducere (1,1-11), o parte cu cuprins istoric-dogmatic (1,12 - 2,30), o parte cu cuprins parenetic (3,1- 4,20) si incheiere (4, 21-23).
Introducerea (1,1-11) cuprinde: adresa si salutarea (1,1-2); asigurarea Filipenilor de dragostea Apostolului si de rugaciunea lui pentru ei catre Dumnezeu, in vederea propasirii lor duhovnicesti (1,3-11).
Partea I (1,12-30) are cuprins istoric si dogmatic. Apostolul informeaza pe cititori despre situatia in care se afla si despre raspandirea Evangheliei. intr-un scurt fragment cu caracter dogmatic schiteaza ideile principale ale hristologiei: Fiul lui Dumnezeu, nascut din veci din Tatal, se intrupeaza la vremea randuita de Dumnezeu Tatal, pentru a izbavi omenirea din robia pacatului. Urmarea acestei umilinte este ridicarea firii sale omenesti mai presus de toate cele create.
Partea II (3,1- 4,20) are cuprins parenetic, Apostolul indeamna pe Filipeni sa-si conformeze viata dupa preceptele Mantuitorului Hristos si sa se fereasca de insinuarile iudaizantilor.
incheierea (4,21-23) cuprinde salutul lui Pavel si al colaboratorilor sai, impreuna cu formula de binecuvantare consacrata, prin care doreste har de la Dumnezeu.
Importanta

Importanta

Este o epistola personala, care cuprinde indeosebi invataturi morale si sfaturi pentru o adevarata viata crestina, ferindu-se de iudaizanti. Printre aceste indemnuri strecoara si unele invataturi doctrinare, Dintre carea amintim: existenta ierarhiei bisericesti: episcopi, preoti si diaconi (1, 1); intruparea Domnului Hristos, socotit un act de adanca smerenie(2, 5-11); nici un crestin nu se poate socoti cu certitudine mantuit, ci pe cale, in drun, spre mantuire (3, 12-13).

Din punct de vedere moral, avem: Sfantul Pavel ca exemplu de jertfelnicie pentru crestini prin suferintele si inchisoarea sa (1, 20-21); caracteristica adevaratei vieti crestine: blandetea, rugaciunea si faptele bune (4, 5-6, 8); amanunte biografice din viata Sfantului Pavel (3, 5-6).

.