Dar eu, de ce calc Porunca? Sa nu fiu pedepsit cu moarte, ci sa ma intorc cu totul spre lumina. Credinta are si grauntele de mustar ("Caiete de lucru", Bartolomeu Anania), doar eu nu suficienta. Imi voi reintoarce gandurile, voi pune spiritul in ordine, voi medita, voi cauta inocenta pruncilor. Voi recastiga starea de nevinovatie a copiilor. "E vorba despre un proces pe dinlauntru, de un proces al constiintei". In nici un caz nu este un regres bilogic sau moral, de infantilizare. Voi evita pana si sminteala, chiar daca "sminteala nu e o cadere in sine, ci dispozitia de a cadea".

De ce nu dau crezare sfintilor? De ce ma imprastiu cu efigii desarte? Cat mai expandez neinfranarea? Cat mai cladesc morminte? Mi s-a-ncredintat testamentul iubirii, sa il duc la executare. Mi s-a-nmanat iertarea, sa profit de ea. Ce mi se pare ca am ma dezgoleste, doar harul ma umple de sens. E greu sa nu mai aman fraternizarea cu cei neinsemnati, neluati in seama, umili, dispretuiti, foarte mici frati ai Lui. Nu voi mai protesta decat fata de patima, voi vorbi clar, cu voce tare, neavand nimic de ascuns. Stiindu-mi gandul, Christ ma va lumina. Doamne, anuleaza-mi rastignirile de frati. Nu lasa suferinta sa atinga copiii din pricina faradelegilor mele. Cu sabii si cu ciomege sa nu vin sa te prind in miraculoasa gradina, ci sa lovesc capul sarpelui.

Nu am induplecat pe nici unul sa creada in Tine. Nu am convins prin staruinta, pentru ca bezna-mi nu-i poate lumina. Atrage-i, tu, Parinte, in Casa iubirii Tale. Macar in amurgul Zilei sa fac faptele luminii. Sa-mi intemnitez mania. Sa propovaduiesc Logosul. Sa raspandesc mesajul crestin fara arcan, fara stanjeneala, fara duritate, doar prin lumina Ta. Sa Te intorci in casa inimii mele. Sa-mi fie iertate pacatele mele. Sa te urmez ca un vames devenit ucenic, ca un pacatos transformat in apostol. Sa parasesc cabina de vama fara amanare.

Sa fiu un Verb care exprima o anticipatie de maxima certitudine: sa cred ca le-am si primit si le voi avea. Daca Tu ai plamadit gatul, eu de ce inventez ghilotina? De ce sunt lup, in loc sa iubesc oile? M-ai inzestrat cu simt, ratiune si intelect, dar nu ai facut asta ca eu sa uit sa le folosesc. Nu vreau sa ma plafonez, sa raman un neinitiat, un ignorant al tainelor duhovnicesti. Hristos a inviat, propovaduirea mea nu e zadarnica. Hristos a inviat, credinta mea nu e desarta. Hristos-Parga celor adormiti este garantia ca si celelalte fructe se vor coace.

Marius Matei

• Adevaruri de credinta, Dogme, Teologumene si Pareri teologice
  Publicat in : Dogma
• Credinta si faptele bune
  Publicat in : Hristos
• Credinta in viata de apoi in crestinism
  Publicat in : Editoriale
• Credinta, conditie primordiala a purificarii
  Publicat in : Morala
• Dialogul dintre stiinta si credinta in definirea notiunii de boala
  Publicat in : Sanatate si stiinta