Rugaciunea inimii

Rugaciunea inimii Mareste imaginea.

"Rugaciunea lui Iisus", cunoscuta sub denumirea de "Rugaciunea inimii", este o rugaciune de o mare simplitate si poate fi rostita de orice crestin. In acelasi timp, ea conduce spre cele mai adanci taine ale contemplatiei.

Ea consta in rostirea urmatoarelor cuvinte: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste ma pe mine pacatosul".

Cel ce voieste sa rosteasca Rugaciunea lui Iisus, (mai ales cel ce voieste sa foloseasca in ajutorul rugaciunii un anumit ritm al respiratiei, sau alte exercitii fizice) are fara indoiala trebuinta de un duhovnic, de un ghid duhovnicesc experimentat. Asemenea duhovnici sunt insa extrem de rari in zilele noastre. Totusi, si cei ce nu au legatura stransa cu personalitati duhovnicesti deosebite pot sa practice fara temere Rugaciunea lui Iisus. Insa numai pentru scurte perioade de timp (pentru inceput nu mai mult de zece pana la cincisprezece minute) si fara a interveni in ritmul natural de functionare a organismului.

Practicarea Rugaciunii lui Iisus nu pretinde, asadar, o cunoastere specializata sau o initiere deosebita. Pentru incepatori este de ajuns hotararea de a se ruga; el poate, pur si simplu, sa rosteasca numele lui Iisus.

"Pentru a merge, trebuie facut primul pas; pentru a inota, trebuie sa te arunci in apa. Pentru a invoca numele lui Iisus, fa acelasi lucru. Rosteste-I numele cu adoratie si iubire. Uneste te cu acest Nume. Nu analiza prea mult; gandeste te pur si simplu la Iisus. Rosteste I usor, dulce si linistit, Numele dumnezeiesc."

Formula exterioara a rugaciunii lui Iisus poate fi invatata cu usurinta. In general, ea consta din aceste cuvinte: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste ma". Totusi nu avem de a face, cu o stricta uniformitate. Formula poate fi prescurtata si se poate si astfel rosti: "Doamne Iisuse Hristose, miluieste ma", sau "Doamne Iisuse", sau pur si simplu "Iisuse", desi aceasta ultima forma este mai putin raspandita. De asemenea, formula poate fi marita prin adaosul "pe mine pacatosul" subliniindu se astfel aspectul de pocainta al rugaciunii.

Cateodata este adaugata o scurta rugaciune adusa Maicii Domnului sau sfintilor. Singurul element esential si de neinlocuit este, insa, Numele dumnezeiesc: "Iisus". Fiecare este liber sa aleaga, conform propriei sale experiente, formula speciala ce raspunde cel mai exact trebuintei sale duhovnicesti. Aceasta formula poate varia uneori, desi, o schimbare prea deasa nu este de dorit. Sfantul Grigore Sinaitul ne avertizeaza: "Copacii dezradacinati prea des nu au radacini".

O suplete identica exista de asemenea si in ceea ce priveste circumstantele exterioare in cadrul carora Rugaciunea lui Iisus este rostita. In acest context putem distinge doua moduri de rostire: liber si formal.

Aceasta utilizare libera desemneaza rostirea Rugaciunii lui Iisus in timpul activitatii noastre de fiecare zi. Rugaciunea poate fi spusa o data sau de mai multe ori in diferite momente ale zilei, momente ce ar fi altfel pierdute din punct de vedere duhovnicesc. De exemplu: cand suntem ocupati cu indeletniciri familiare sau semiautomatice ca: imbracarea, spalarea, cusutul sau ingrijirea gradinii; cand mergem pe strada sau conducem masina; cand asteptam autobusul, cand stam la coada sau suntem prinsi intr o aglomeratie de masini; intr un moment de calm dinaintea unei discutii speciale si dificile; cand nu putem dormi sau imediat dupa trezirea din somn.

O parte din valoarea speciala a Rugaciunii lui Iisus consta tocmai in faptul ca datorita simplitatii sale deosebite, ea poate fi rostita in conditii in care formele mai complexe de rugaciune nu pot fi folosite. Ea este de mare ajutor in special in clipele de bucurie sau de neliniste adanca.

Aceasta asa zisa utilizare libera a Rugaciunii lui Iisus ne ajuta sa umplem golul ce exista intre momentele speciale de rugaciune (slujbele religioase sau rugaciunea in singuratatea camerei) si activitatile obisnuite ale vietii noastre de zi cu zi. "Rugati va fara incetare", spune Sfantul Pavel (Tes.5,17). Cum este posibila insa rugaciunea continua de vreme ce avem si atatea altele de facut? Sfantul Episcop Teofan Zavoratul raspunde astfel: "Mainile la munca, mintea si inima la Dumnezeu".

Rugaciunea lui Iisus, devenita printr o rostire repetata aproape o obisnuinta inconstienta ne ajuta sa vietuim in prezenta lui Dumnezeu pretutindeni, unde ne gasim, nu numai in sanctuarul singuratatii, dar si la bucatarie, la atelier sau la birou. Devenind astfel asemenea unui monah din secolul al XVII lea, Laurentiu, care "era mai mult unit cu Dumnezeu in cadrul activitatilor sale obisnuite decat in timpul serviciilor religioase. Este o mare iluzie, spunea el, sa ne imaginam ca timpul dedicat rugaciunii ar fi diferit de celelalte momente ale zilei. Suntem chemati sa fim uniti cu Dumnezeu tot atat de puternic prin munca, in timpul muncii, ca prin rugaciune in timpul rugaciunii".

Aceasta rostire libera a Rugaciunii lui Iisus este completata si intarita printr o utilizare formala, cand ne concentram cu toata atentia excluzand orice alta activitate exterioara. Aici de asemenea, nu exista reguli rigide, ci varietate si suflet. Pozitia exterioara a corpului in timpul rugaciunii nu constituie un element esential. In practica ortodoxa, de obicei, Rugaciunea lui Iisus este rostita sezand pe scaun, dar si in picioare sau in genunchi. In caz de slabiciune fizica sau oboseala, ea poate fi rostita si culcat. In mod obisnuit, rugaciunea este spusa intr o incapere obscura sau cu ochii inchisi. Sfantul Siluan din Sfantul Munte (1866 1938) avea obiceiul sa ascunda ceasul in timpul rugaciunii, pentru a nu i auzi tic tacul si sa si acopere ochii si urechile cu fesul sau gros si lanos de calugar. Obscuritatea poate avea asupra noastra un efect de somnolenta.

De aceea, din timp in timp, putem rosti rugaciunea stand in picioare, cu mainile in semn de cruce sau inclinandu se cu respect pana la pamant, printr o asa zisa matanie mica (facem semnul Sfintei Cruci la sfarsitul rugaciunii si atingem pamantul cu degetele mainii drepte). Putem, de asemenea, sa ne inclinam, printr o matanie mare, cu fruntea pana la pamant. Cand rostim rugaciunea sezand pe scaun, acesta nu trebuie sa fie prea confortabil, in nici un caz in fotoliu. In vointa de a ne concentra mai adanc si de a ne stabili un ritm regulat al Rugaciunii lui Iisus, putem folosi mataniile, in special cele cu o suta de noduri. De cate ori este rostita rugaciunea nu are prea mare importanta.

Este adevarat ca, in "Povestirile unui pelerin rus", un accent deosebit este pus pe numarul exact de repetari a rugaciunii in fiecare zi: mai intai trei mii, apoi sase mii, ajungand pana la douasprezece mii. O asemenea atentie acordata cantitatii este insa cu totul neobisnuita. Este posibil ca duhovnicul pelerinului rus sa fi fost preocupat, nu atat de masura cantitativa, ci de felul in care ucenicul sau indeplineste porunca ascultarii, fara sa se abata de la regula stabilita. In acest context, sfatul dat de Sfantul Teofan Zavoratul are o deosebita importanta: "Nu te ingriji de cate ori rostesti rugaciunea. Singura ta grija sa fie ca ea sa tasneasca din inima ca un izvor datator de viata dintr o fantana de apa vie, indeparteaza ti din minte tot gandul privitor la numar".

Rugaciunea lui Iisus este rostita in general de unul singur. Cuvintele ei pot fi spuse cu voce tare sau in tacere. Spusa cu voce tare, Rugaciunea este mai mult vorbita decat cautata. Nimic nu trebuie fortat in rostire. Cuvintele sa fie pronuntate linistit, astfel incat rugaciunea, formandu si propriul ei ritm, sa devina un fel de melodie lina rasunand inlauntrul nostru. Duhovnicul Partenie al Kievului asemana miscarea linistita a Rugaciunii cu murmurul dulce al unui izvor.

Din cele aratate mai sus, putem vedea ca Rugaciunea lui Iisus este o rugaciune pentru toate timpurile. Fiecare o poate rosti pretutindenea si totdeauna. Ea este potrivita atat celui incepator in cele ale duhovniciei, cat si celui cu mai multa experienta; poate fi spusa in compania altor persoane, sau de unul singur. In particular sau in mijlocul orasului, in linistea binecuvantata a singuratatii sau in agitatia cea mai adanca, Rugaciunea lui Iisus isi gaseste intotdeauna rostul.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!

Doamne ajuta!

Stefan Popa

.

Despre autor

Stefan Popa Stefan Popa

Senior editor
301 articole postate
Publica din 28 Septembrie 2012

04 Martie 2013

Vizualizari: 5003

Voteaza:

Rugaciunea inimii 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE