Sfanta Scriptura

Sfanta Scriptura Mareste imaginea.

Când a fost scrisă Sfânta Scriptură ?

In diferite timpuri. Unele, înainte de naşterea lui Hristos, iar altele, după.

Aceste două părţi ale Sfintei Scripturi nu au o denumire deosebită ?

Ba da. Sfintele Scripturi care s-au scris înainte de Naşterea lui Hristos poartă numele de Cărţile Vechiului Testament, iar acelea care s-au scris după Naşterea lui Hristos se numesc Cărţile Noului Testament.

Ce înseamnă Vechiul şi Noul Testament ?

Altfel spus: vechiul şi noul legământ al lui Dumnezeu cu oamenii.

In ce constă Vechiul Testament ?

In aceea că Dumnezeu le-a făgăduit oamenilor pe Dumnezeiescul Mântuitor şi i-a pregătit ca să-L primească.

Cum i-a pregătit Dumnezeu pe oameni ca să-L primească pe Mântuitorul ?

Prin descoperiri treptate, prin prorociri şi prin preînchipuiri.

In ce constă Noul Testament ?

In aceea că Dumnezeu le-a dăruit oamenilor, cu adevărat, pe Dumnezeiescul Mântuitor, pe Unul-Născut Fiul Său, Iisus Hristos.

Câte cărţi sfinte are Vechiul Testament ?

Sfântul Chiril al Ierusalimului, Sfântul Atanasie cel Mare şi Sfântul Ioan Damaschin enumera 22 de cărţi, bazându-se pe felul în care sunt numărate în biblia evreiască (Sfântul Atanasie, Epistola 39 şi Sfântul Ioan Damaschin).

De ce se cuvine să luăm aminte la enumerarea evreiască ?

Pentru aceea că, aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel, evreilor „li s-au încredinţat cuvintele lui Dumnezeu" (Romani 3,2) şi Biserica creştină a Noului Testament a primit de la biserica evreiască Sfintele Cărţi ale Vechiului Testament.

Care sunt Sfintele Cărţi ale Vechiului Testament potrivit Sf. Chiril şi Atanasie ?

Aceştia le menţionează în felul următor:
1. Facerea;
2. Ieşirea;
3. Leviticul;
4. Numerii;
5. Deuteronomul;
6. Cartea lui Iosua Navi;
7. Cartea Judecătorilor şi, alături de ea, ca adăugare, Cartea Rut;
8. Cartea întâi şi a doua a Regilor, ca două părţi ale aceleaşi cărţi;
9. Cartea a treia şi a patra a Regilor;
10. Prima şi a 2-a carte Paralipomena;
11. Cartea întâi a lui Ezdra şi a doua tot a aceluiaşi ori, după descrierea grecească, Cartea lui Neemia;
12. Estera;
13. Cartea lui Iov;
14. Cartea Psalmilor;
15. Pildele lui Solomon;
16. Ecclesiastul, a aceluiaşi;
17. Cântarea Cântărilor, a aceluiaşi;
18. Cartea prorocului Isaia;
19. Ieremia;
20. Iezechiel;
21. Daniel;
22. Cei 12 profeţi mici.

De ce în această enumerare a cărţilor Vechiului Testament nu se aminteşte de Cartea „Inţelepciunea lui Isus Sirah" şi de alte câteva ?

Pentru că ele nu se regăsesc în limba ebraică.

Cum trebuie să primim aceste din urmă cărţi ?

Sfântul Atanasie cel Mare ne spune că ele au fost rânduite de Părinţi pentru a fi citite celor intraţi de curând în Biserică .

Cum se împarte cuprinsul cărţilor Vechiului Testament ?

Ele pot fi împărţite în următoarele patru categorii:
1. Cărţile de legi, care alcătuiesc baza Vechiului Testament;
2. Istorice, care cuprind îndeosebi istoria mântuirii;
3. Pedagogice, care cuprind învăţătura cea mântuitoare;
4. Profetice, care cuprind profeţiile despre viitor şi, mai ales, despre Mântuitorul Iisus Hristos.

Care sunt cărţile de legi ?

Cele cinci cărţi scrise de Moise: Cartea Facerii, Ieşirea, Leviticul, Numerii şi Deuteronomul.
însuşi Mântuitorul Iisus Hristos a denumit aceste cărţi „Legea lui Moise" (Luca 24,44).
Ce cuprinde Cartea Facerii îndeosebi ?

Povestirea despre facerea lumii şi a omului şi apoi despre istoria şi rânduielile credinţei din prima perioadă de după facerea neamului omenesc.

Ce cuprind următoarele patru cărţi ale lui Moise ?

Istoria adevăratei slujiri în timpul prorocului Moise şi Legea lui Dumnezeu, dată prin el.

Care sunt cărţile istorice ale Vechiului Testament ?

Acestea sunt: Iosua Navi, Judecătorii, Rut, Regii, Paralipomena, Ezdra, Neemia şi Estera.

Care sunt cărţile pedagogice ?

Cartea lui Iov, Psalmii şi Pildele lui Solomon.

Ce trebuie să luăm aminte, mai cu seamă, la Psaltire ?

Ea, împreună cu învăţătura cea mântuitoare, conţine şi învăţăminte ale acestei istorii şi multe prorociri despre Hristos Mântuitorul. Aceasta este un îndrumar desăvârşit de rugăciune şi de proslăvire a lui Dumnezeu şi, de aceea, se foloseşte neîncetat în cadrul slujbelor bisericeşti.

Care sunt cărţile proroceşti ?

Cărţile prorocilor Isaia, Ieremia, Iezechiel, Daniel şi ale celorlalţi 12 profeţi.

Câte cărţi are Noul Testament ?

Douăzeci şi şapte.

Avem printre ele cărţi legiuitoare, adică unele care să constituie temelia Noului Testament ?

Acestea pot fi numite pe bună dreptate Sfintele Evanghelii, care conţin cele patru cărţi ale Evangheliştilor: Matei, Marcu, Luca şi Ioan.

Ce înseamnă cuvântul „Evanghelie" ?

Acesta este un cuvânt grecesc şi înseamnă Bună Vestire, adică vestea cea bună ori veste de veselie.

Despre ce binevestesc cărţile numite Evanghelii ?

Despre Dumnezeiescul nostru Domn Iisus Hristos, despre venirea Lui pe pământ, despre viaţa Lui pământească, despre faptele Sale minunate şi despre mântuitoarea învăţătură a Sa, iar la sfârşit despre moartea pe Cruce a Acestuia, despre slăvită înviere şi despre înălţarea Sa la cer.

De ce aceste cărţi sunt numite „Evanghelii" ?

Deoarece pentru oameni nu poate fi o altă veste mai bună şi mai plină de bucurie decât vestea despre Dumnezeiescul Mântuitor şi despre veşnica mântuire. De aceea, şi citirea Evangheliei în biserici este însoţită de fiecare dată de cântarea plină de veselie de la început: „Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie !"

Există printre cărţile Noului Testament şi cărţi istorice ? >

Da. Şi anume: Cartea Faptele Apostolilor.

Despre ce ne vorbeşte ea ?

Despre pogorârea Sfântului Duh asupra apostolilor şi despre răspândirea Bisericii creştine prin lucrarea acestora.

Cum se tălcuieşte cuvântul „Apostol" ?

Cuvântul acesta înseamnă trimis şi îi desemnează pe ucenicii aleşi ai Domnului nostru Iisus Hristos, pe care El i-a trimis să propovăduiască Evanghelia.

Care sunt cărţile pedagogice ori învăţătoreşti ale Noului Testament ?

Cele şapte Epistole soborniceşti: una a Apostolului Iacov, două ale Sfântului Apostol Petru, trei ale Sfântului Ioan şi una a Sfântului Apostol Iuda, precum şi cele 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel: către Romani, două către Corinteni, către Galateni, către Efeseni, către Filipeni, către Coloseni, două către Tesaloniceni, două către Timotei, către Tit, către Filimon şi către Evrei.

Printre cărţile Noului Testament există şi cărţi proroceşti ?

O astfel de carte este Apocalipsa.

Ce înseamnă acest cuvânt ?

Acest cuvânt provine din limba greacă şi înseamnă Descoperire.

Ce conţine această carte ?

Descrierea tainică a viitoarei Judecăţi a Bisericii lui Hristos şi a întregii lumi.

Ce trebuie să urmărim prin citirea Sfintei Scripturi ?
In primul rând, trebuie să o citim cu evlavie, ca fiind cuvântul lui Dumnezeu, şi cu rugăciune, ca să o putem înţelege.

In al doilea rând, trebuie să o citim cu intenţie curată pentru povaţuirea noastră în credinţă şi îndemnarea la fapte bune.

In al treilea rând, ea trebuie înţeleasă în concordanţă cu învăţătura sfintei Biserici şi a Sfinţilor Părinţi.

Când propovăduieşte învăţătura Descoperirii dumnezeieşti şi a Sfintei Scripturi oamenilor care nu le cunosc, prin ce semne ar putea Biserica să demonstreze că acesta este adevăratul cuvânt al lui Dumnezeu ?

Aceste semne sunt următoarele:
1. înălţimea acestei învăţături, care dă mărturie că aceasta nu poate fi o invenţie a minţii omeneşti;
2. curăţia acestei învăţături, care arată că ea izvorăşte din mintea preacurată a lui Dumnezeu;
3. prorociile;
4. minunile;
5. puterea de pătrundere a acestei învăţături în inima oamenilor, caracteristică
numai puterii lui Dumnezeu.

In ce chip semnele proroceşti arată adevărul Descoperirii dumnezeieşti ?

Aceasta poate fi înţeleasă din următoarea pildă: Isaia a prorocit Naşterea lui Hristos din Fecioară, pe care înţelegerea omenească cea firească nu ar putea nici măcar să o gândească. Prin urmare, de vreme ce, peste câteva sute de ani, Domnul nostru Iisus Hristos S-a născut din Sfânta Fecioară Măria, atunci nu se poate să contesta faptul că prorocirea a fost cuvântul lui Dumnezeu Cel Atotştiutor şi că împlinirea prorocirilor este lucrul lui Dumnezeu cel Atotputernic. De aceea, şi Sfântul Evanghelist Matei, vorbind despre Naşterea lui Hristos, ne trimite tot la Isaia: „Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin prorocul care zice: «Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu»" (Matei 1, 22-23).

Ce sunt minunile ?

Faptele care nu pot fi făcute prin putere şi iscusinţă omenească, ci prin Atotputernicia lui Dumnezeu. De pildă, învierea din morţi.

In ce fel minunile slujesc ca semne ale adeveririi cuvântului dumnezeiesc ?

Cine face o minune adevărată lucrează cu puterea lui Dumnezeu. Prin urmare, el place lui Dumnezeu şi are părtăşie cu Duhul Acestuia. Unei astfel de persoane îi stă în fire să spună numai adevărul curat. Şi apoi, când o astfel de persoană vorbeşte în numele lui Dumnezeu, atunci prin ea, fără îndoială, vorbeşte cuvântul lui Dumnezeu.

De aceea, chiar Mântuitorul nostru Iisus Hristos arată că minunile sunt o mărturie puternică a trimiterii Sale dumnezeieşti: „...lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl ca să le săvârşesc, lucrurile acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis" (Ioan 5, 36).

De unde se poate vedea în mod deosebit puterea lucrătoare a învăţăturii lui Hristos ?

Din aceea că învăţătura celor 12 apostoli, aleşi dintre oameni sărmani, neînvăţaţi, de stare joasă, a cucerit şi a supus lui Hristos pe cei puternici, înţelepţi, bogaţi, împăraţi şi împărăţii.

Sfantul Filaret, Mitropolitul Moscovei

Articol preluat din cartea „Catehismul ortodox”, Editura Sophia

Cumpara cartea „Catehismul ortodox”

Pe aceeaşi temă

06 Noiembrie 2014

Vizualizari: 6261

Voteaza:

Sfanta Scriptura 5.00 / 5 din 2 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Andrei PanaitPostat la 2014-11-06 17:03

    13 noiembrie - Ziua Bibliei "În legătură cu instituirea şi serbarea Zilei Bibliei în fiecare an la 13 noiembrie de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, ne-a declarat că la data de 19 mai 1992 a avut loc, la Facultatea de Teologie din Bucureşti, Adunarea Generală de înfiinţare şi constituire a Societăţii Biblice Interconfesionale din România. La Adunare au participat 10 Biserici şi culte din România, între care şi Biserica Ortodoxă Română. Cu această ocazie, a fost ales şi Comitetul de conducere al SBIR, vicepreşedinte fiind ales vrednicul de pomenire episcop Damaschin Severineanul. În cadrul şedinţei de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din 14-15 noiembrie 2006, acesta a hotărât, la propunerea PS Damaschin Coravu, instituirea unei zile din cursul anului dedicată Bibliei, cartea ce cuprinde cuvântul lui Dumnezeu, comoara cea mai preţioasă de lumină şi mântuire pe care El a dat-o oamenilor. O asemenea zi are drept scop să reamintească fiecăruia datoria morală şi de conştiinţă ca fiecare credincios să aibă o Biblie şi să citească din ea, având în vedere rolul Sfintei Scripturi în viaţa liturgică şi formarea duhovnicească a credincioşilor. Luând în considerare aceste lucruri şi faptul că este necesară o conştientizare mai profundă a rolului pe care Sfânta Scriptură îl are în viaţa creştinilor ca bază a Revelaţiei creştine şi a misiunii Bisericii, Sfântul Sinod a hotărât instituirea Zilei Bibliei în data de 13 noiembrie, ziua pomenirii Sfântului Ioan Gură de Aur".

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE