Turnul Babel aminteste de intentia oamenilor de a construi un turn care sa ajunga pana la cer. Motivatia constructiei este prezenta in textul de la Facere 11, 4: "Haidem sa ne facem un oras si un turn al carui varf sa ajunga la cer si sa ne facem faima". Turnul nu a fost realizat conform planului, pentru ca Dumnezeu a intervenit si dintr-o singura limba, a dat nastere la mai multe limbi, astfel incat, oamenii nu s-au mai inteles intre ei.

Potrivit comentatorilor, prin constructia acestui turn, oamenii doreau sa recucereasca paradisul pierdut, dar fara ajutorul lui Dumnezeu, ci doar prin ei insisi. Acest gest aminteste de caderea lui Adam si a Evei, care doresc sa devina asemeni lui Dumnezeu, insa nu prin impartasirea cu El.

Turnul Babel apare ca posibilitate a omului de a spune nu, chiar si lui Dumnezeu. Prin aceasta constructie omul refuza sa se mai impartaseasca de "viata cea adevarata". Turnul Babel se aseamana cu o sageata care loveste langa tinta. El exprima o natura umana cazuta, neinstare sa-si atinga tinta, caci omul nu se depaseste pe sine, decat in masura in care el realizeaza modul de existenta a lui Dumnezeu.

Faima dorita de oameni se refera la "nume", dupa cum reiese din original. Se pierde din vedere ca adevaratul nume nu se obtine autonom, ci prin Dumnezeu. J. Zizioulas sustine ca "In afara comuniunii cu Dumnezeu, persoana isi pierde unicitatea, devine o fiinta oarecare, un "lucru" fara "identitate" absoluta, fara "nume", fara chip".

De retinut este faptul ca paradisul este descris ca fiind o livada cu pomi (Facere, 2,15), in timp ce Babelul este construit din caramizi si smoala (Facere 11, 3-4). Ce rezulta de aici? Ca omul incearca sa depuna tot efortul sa inlocuiasca natura vie cu o materie lipsita de viata (caramida si smoala). Poate nu este intamplator ca prima cetate a fost zidita de Cain, cel care l-a ucis pe Abel.

Turnul Babel si templul inchinat lui Marduk

Turnul Babel pastreaza o aluzie la religia babiloniana. In Enuma elis, epopeea babiloniana a creatiei, zeii Anunnaki ii ridica lui Marduk Babilonul. In mijlocul Babilonului este prezent templul inchinat lui Marduk. Acest templu purta numele Esagila, care seamana in descriere cu Turnul Babel: "Au inaltat varful lui Esagila ajungand ca Apsu".

Babilonul - chipul mintii amestecate

In akkadiana numele de Babilon inseamna "poarta zeului" (bab ilu), in vreme ce in ebraica acest nume este tradus prin "confuzie", "amestec" (balal). Psalmistul David ajunge sa fericeasca pe cei care ucid copiii babilonieni: "Fiica Babilonului, ticaloasa! Fericit este cel ce va apuca si va lovi pruncii tai de piatra" (Psalm 136, 8-9). Sfantul Vasile cel Mare spune ca Psalmul nu fericeste pe cel care ucide oricum pe copilul babilonian, ci pe cel care il izbeste de stanca. In interpretarea Sfantului Vasile cel Mare, stanca este Hristos, Babilonul - chipul mintii amestecate, iar copiii sunt prunci ai acestei minti, adica invataturile eterodocsilor.

Turnul Babel si Biserica

In intelesul literal al cuvantului, Biserica este "adunarea", in greceste ekklesia, insemnand "a aduna". Parintii Bisericii fac o comparatie intre turnul Babel si adunarea de la Cincizecime: turnul Babel este simbolul amestecarii limbilor, al confuziei persoanelor, al ruperii dialogului cu Dumnezeu si intre oameni; in timp ce Cincizecimea este simbolul reluarii dialogului si comuniunii personale cu Dumnezeu.

Amintim ca Cincizecimea este momentul in care Duhul Sfant S-a pogorat in chip de limbi de foc peste fiecare dintre cei prezenti (Faptele Apostolilor 2-4). Apostolii, dupa ce au primit Duhul Sfant, L-au vestit pe Hristos in diferite limbi, refacand unitatea limbajului si aducand popoarele lumii intr-o singura Biserica.

In concluzie, afirmam ca omenirea de astazi, pornita pe calea mandriei, nu face decat sa recladeasca Turnul Babel. Asa ca acest turn nu a fost prezent doar undeva si candva. El ia fiinta in orice om iubitor de sine.

Adrian Cocosila