Natura omului in Taoism
La baza antropologiei taoiste sta conceptul de yin yang. Yin este principiul feminin, ale carui atribute sunt intunericul si inactivitatea. Yang este principiul masculin al tariei, al duritatii si activitatii. Yin este asociat cu pamintul, iar yang cu cerul. Cele doua principii reprezinta fortele creatoare ale intregului univers.
Natura umana era considerata ca avand un caracter dualist; omul fiind o fiinta compusa din puterile cerului si ale pamantului. La prima vedere am fi inclinati sa consideram acest dihotomism al naturii umane ca fiind asemanator cu cel orfeo-platonic, gnostic care concep fiinta umana ca fiind formata din spirit si materie. Acest lucru este, insa, strain taoismului. Lao Tze concepe universul ca o unitate din care omul este parte integranta. Suprema fericire pentru taoisti este realizarea unei vieti indelungate sau a nemuririi in aceasta lume. Pentru atingerea unui astfel de scop, trupul trebuie transformat prin diferite practici mintale si fizice complicate. Exista si o alchimie a nemuririi, in baza acestei alchimii, se crede ca mancand aur si cinabru (sulfat de mercur), poti da corpului durabilitatea aurului, iar adaptabilitatea chimica a cinabrului inlatura batranetea si moartea.
O alta metoda de realizare a nemuririi este "respiratia embrionica", despre care se crede ca inverseaza procesul ce duce la moarte, de degenerare a trupului, prin producerea unui embrion care in clipa mortii este eliberat de trup ca de o teaca. Acest embrion este numit Floarea de Aur (Chin-Hua). Procesul respiratiei embrionice poate fi obstructionat de catre demoni sau alte spirite rele.
In taoismul clasic, starea de nemurire era acceptata, insa, numai in contextul familiei si legata de cultul stramosilor. La moarte, nobilii deveneau pentru o perioada scurta shen, adica isi mentineau individualitatea, pentru ca apoi sa fie si ei inclusi in masa amorfa a kuei-lor.
Sub influenta budismului mahayana, taoismul a imprumutat ideea unei retributii dupa moarte, aceasta avand loc intr-o serie aproape nesfarsita de raiuri si iaduri. Aceasta tendinta pastreaza, insa, in esenta idei specific chineze. Dupa moarte, viata omului este considerata ca fiind in permanenta primejdie din partea spiritelor rele care pot fi controlate prin acte sau ritualuri magice. Insa nici universul si nici om nu primeste o semmnificatie precisa in contextul gindirii taoiste.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.