Trei decenii de la trecerea in vesnicie a Patriarhului Justinian Marina - Manifestari comemorative

La comemorarea a 30 ani de la trecerea in vesnicie a Patriarhului Justinian Marina (1948-1977), luni, 26 martie a.c., in cursul diminetii, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, inconjurat de ierarhi ai Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, a oficiat slujba de pomenire in biserica manastirii Radu Voda, la mormantul celui de al treilea Patriarh. Au participat numerosi preoti, monahi, profesori de teologie, studenti ai Facultatii de Teologie, elevi ai Seminarului Teologic Ortodox din Bucuresti si cateva sute de crestini.

In cuvantul adresat celor prezenti, Prea Fericitul Teoctist a evocat personalitatea vrednicului de pomenire Patriarh Justinian, caruia ii poarta adanca recunostinta inca din anii cand l-a cunoscut si i-a fost colaborator la Mitropolia Moldovei: "Comemoram astazi o zi deosebit de insemnata din viata Bisericii noastre, momentul plecarii la cele vesnice a celui care a pastorit Biserica noastra din 1945 pana in 1977. Cei mai in varsta va amintiti furtunile acelor vremuri grele. De la plecarea sa au trecut trei decenii dar furtunile nu s-au stins nici in lume, nici in sufletele noastre. Dupa 1944, a ramas in toata istoria universala un hotar care avea sa creeze conditii noi si randuieli noi, reguli noi si-n viata popoarelor dar si-n viata sfintelor biserici din aceasta zona si atunci ca un luceafar a rasarit pe bolta Bisericii noastre chipul Episcopului Justinian Vasluianul, ca vicar al doilea la Mitropolia Moldovei, la recomandarea bunului si invatatului Mitropolit carturar Irineu Mihalcescu. Mitropolia, in 1945 cand a venit parintele Ioan Marina chemat si ales de Sfantul Sinod la recomandarea Mitropolitului Moldovei, era cu totul desfigurata. Frumoasa catedrala mitropolitana era fara ferestre, resedinta mitropolitana si celelalte cladiri din jurul catedralei au fost desfigurate, iar batrana biserica a Sf. Gheorghe era cu Sf. Altar descoperit, gata inca de pe atunci spre a fi demolata. Atunci ne-am cunoscut. De atunci si pana in clipa de fata nutresc sentimente filiale fata de acest barbat unic aparut in viata BOR si chiar a ortodoxiei si a crestinatatii in general pentru ca la putin timp dupa ce a fost instalat ca mitropolit la Iasi a fost chemat la Bucuresti ca loctiitor dupa ce batranul si inteleptul Patriarh Nicodim Munteanu a plecat la cele vesnice cu durerile sale nestinse si cu inima arzanda si tremuranda fata de situatia bisericilor, a Bisericii noastre in 1948. Avea nevoie Mitropolia de o minte luminata, de un curaj fara egal. De-atunci Dumnezeu a randuit ca sa-i fiu colaborator pana cand l-am insotit, inainte de 1977, aici la Manastirea Radu Voda, unde si-a pregatit singur mormantul, cu mana sa tremuranda, stabilind dimensiunile acestuia si dand pictorilor instructiuni cum sa-i impodobeasca mormantul in aceasta manastire. S-a legat de aceasta manastire, iubiti frati si surori in Domnul, deloc intamplator. In 1948 cand Dumnezeu l-a chemat prin Duhul Sfant ca sa carmuiasca corabia ortodoxiei romanesti el a gasit aici in cladirea de alaturi "secera si ciocanul". Biserica era ocupata, internatul teologic la fel. Cand l-a gasit in acea stare mai mult decat de plans, si-a luat curajul ca un arhanghel in fata lui Dumnezeu si-n fata poporului nostru, a credinciosilor nostri si mai ales, in fata conducatorilor de atunci comunisti si atei, si cu bastonul sau a dat jos de pe frontispiciu "secera si ciocanul". A trebuit sa jertfeasca atunci cladirea Seminarului central ca sa elibereze de comunisti acest asezamant atat de frumos al Bisericii noastre. A urmat restaurarea bisericii, impodobita asa de frumos cu pictura (parintele arh. Sofian, fie iertat, s-a ostenit sa faca o pictura model) si de atunci biserica a stralucit si s-a intemeiat aici Seminarul. Tot aici el si-a ales locul de veci personal. Vrednicia lui si gandul lui de-atunci, de a-l instala din nou pe Hristos si invatatura Lui si de a face seminar in acest loc a dat roade in timp iar acum, asa cum vedeti, avem aici o manastire roditoare de tineri monahi si roditoare de tineri preoti si cantareti de biserica."

Prea Fericitul Patriarh Teoctist a subliniat apoi initiativele remarcabile pe care le-a avut Patriarhul Justinian pe plan international: " Cortina de fier de atunci a daramat-o tot el, Patriarhul Justinian, intr-o calatorie cu o delegatie importanta de profesori din care faceau parte si vrednicul de pomenire profesorul Dumitru Staniloae si Mitropolitul Olteniei Firmilian. Incepand cu Viena, cu Germania, continuand cu Tarile de Jos pana in Franta la Chevetogne, celebra manastire de directie orientata spre ecumenism, am ramas impresionat de felul in care il primeau si-l respectau cardinalii, soborul de mari prelati ai Bisericii Evanghelice din Germania, episcopii luterani, episcopii vechi catolici. Toti ramaneau inmarmuriti de intelepciunea cuvintelor lui pe care le avea in sufletul sau. Nu se prezenta cu foi scrise dinainte. Il vedeau toti cat de sincer era iar eu, stand in randul presei si cu atentie ascultandu-l, ma minunam intr-adevar cu cata naturalete si convingere raspundea la unele intrebari foarte incomode. A ramas in mediile europene cunoscut ca un mare aparator al adevaratei credinte. Spuneau: "Am vazut acum, intr-adevar, un patriarh rupt din paginile Bibliei, si la uniforma, si la vorba, si la comportare". Cata roada a obtinut atunci si cat de mult iubea Biserica! Deci, pe de o parte a deschis un drum nou pe plan ecumenic iar pe de alta parte a realizat consolidarea Bisericii noastre, consolidarea constiintei crestine, e vorba de biserica dinlauntrul nostru, a tinerilor de-atunci care eram uimiti de cuvantul sau. De-atunci a pornit cu curaj spre unitatea de credinta mai ales a romanilor in Transilvania dar cu forme care sunt incomode acum sa le amintim fata de fratii nostri greco-catolici, cu forme bisericesti, cu forme fratesti de apeluri si de convingere ca sa se termine o data sirul de certuri, de neintelegeri intre doua Biserici surori romanesti, surori si dupa trup si dupa Sfanta Liturghie. Se afla cu fruntea senina in fata oricui care putea sa-l intrebe orice, incepand cu cele mai inalte foruri bisericesti si pana la cele mai vestite scoli de teologie. El a purtat bastonul acesta patriarhal cu adevarat ca un bun pastor. Ar putea fi numit parintele BOR, tinand cont de vijelia nemaintalnita, in istoria poporului nostru, a acelor decenii de dictatura comunista cand a luptat ca sa mentina deschise manastirile, parohiile, scolile de invatamant mediu si superior. Curajul acesta ramane vesnic in istoria noastra, iubiti parinti si frati in Hristos, si daca ar fi sa indreptam o rugaciune astazi catre Bunul Dumnezeu ar fi ca sa ne rugam cu smerenie lui Dumnezeu sa ne ajute sa dobandim virtutile lui, statornicia lui, curajul lui in apararea credintei cu orice risc, salvand biserici, salvand suflete salvand manastiri si monahi, aparandu-i asa cum isi apara closca puii. N-a avut concediu in cei 30 de ani de pastorire, vesnic era cu gandul la credinciosi, cu gandul la Biserica. A plecat la Domnul dupa cutremurul cel mare din 1977. Fusese internat in spital si se intorcea de la spital indreptat iar noi il asteptam la resedinta Sfintei Patriarhii cu bucurie, cu recunostinta. Dar n-a mai venit la ora cand trebuia sa vina. Cei care eram de fata am inceput sa ne inchidem in noi insine, nu mai scotea nimeni o vorba, desi fiecare gandea ca s-a intamplat ceva cu Patriarhul. Dupa aceea am aflat de la fiul sau, fie iertat, Ovidiu, pe care l-am pomenit astazi aici si care era cu el in ziua aceea, ca au ajuns cu masina la Piata Victoriei si-au vazut blocul acela daramat. Patriarhul Justinian nu stia ce ravagii facuse cutremurul in Bucuresti, caci la spital era o cladire foarte bine asigurata si atunci privind spre ruinele acelui bloc si-a zis: "Aoleu, bisericile mele!" Si cu aceste cuvinte a trecut la cele vesnice. L-au dus inapoi la spital si l-au adus dupa doua zile aici la mormantul sau. Iata, iubiti frati si surori in Domnul, minuni adevarate din viata unui Patriarh. Trebuiau stiute, trebuiau aflate pentru slava lui Dumnezeu pentru ca Dumnezeu are grija de biserica sa mai mult decat fiecare dintre noi are grija si cu tot viforul de atunci acest barbat a salvat Biserica. Sa-l ierte Dumnezeu si impreuna cu sfintii sa-l numere totdeauna, acum si pururea si-n vecii vecilor.
Vesnica lui pomenire!"
 
P.S. Calinic, Episcopul Argesului si Muscelului, a evocat in cuvantul sau si alte momente deosebite din viata Patriarhului Justinian Marina:

"Este foarte greu sa daltuiesti viata unui om in general dar a unui Patriarh! In special pentru ca Patriarhul nostru Justinian venea intr-o vreme foarte cumplita din punct de vedere ideologic. Un bun observator - un analist politic, am putea spune si religios - ar putea arata adevarata fata a Patriarhului Justinian pe baza unor documente din istoria Bisericii noastre. Desigur, numai un om care nu vrea sa vada adevarul in esenta lui poate sa gloseze asa putin cum se mai obisnuieste in viata noastra cea de toate zilele. Imi amintesc ca, in vizita pe care a facut-o Patriarhul Justinian la Londra, regina Angliei i-a oferit Patriarhului nostru o limuzina ultraluxoasa. Patriarhul s-a gandit insa si a rugat-o pe regina Angliei sa aiba bunavointa ca sa transforme limuzina luxoasa in hartie speciala pentru tiparit Biblia. Si atunci s-a tiparit in peste 100.000 de exemplare Biblia noastra, hrana cea de toate zilele a Bisericii. Patriarhul Justinian nu s-a gandit la confortul sau ci a transformat tinicheaua binevoitoare in grai sfant tiparit pe acea hartie pe care a primit-o cu toata dragostea. La Curtea de Arges, in anii '50-'52, Patriarhul Justinian a dus o lupta teribila ca sa scape Palatul episcopal, zidit inca de pe vremea regelui Carol I cu aceasta destinatie. Cu timpul palatul a fost ocupat si ravasit. Si acolo Justinian Patriarhul a dat jos tot cu bastonul "secera si ciocanul" care erau pe frontispiciul clopotnitei, pe unde se intra acum in Paraclisul Sfintei Mucenite Filofteia. La Manastirea Sinaia am vazut documentele din arhiva in care se arata ca marele Patriarh Justinian, prin '48 imediat dupa intronizarea sa, s-a dus la Manastirea Sinaia unde din dispozitia Academiei Romane trebuia sa fie luata biblioteca foarte valoroasa si l-a scos pe trimisul Bibliotecii Academiei din curtea manastiri. Acea biblioteca foarte valoroasa intemeiata de un staret de mare masura, Nifon Popescu, se pastreaza si astazi. Patriarhul Justinian a crezut in Dumnezeu cu un foc nemaipomenit si potrivit acestei credinte absolute in Dumnezeu a nadajduit ca poate duce BOR pe culmile ei firesti, de invatatoare si de mantuitoare a neamului romanesc. A nadajduit aceasta si a si savarsit-o si toate acestea le-a facut cu dragoste fara pereche atat pentru clerul mirean din mijlocul caruia s-a ridicat cat si pentru clerul monahal, pentru monahism. Toata viata lui si-a scris-o in pagina vietii vii a Bisericii noastre. Patriarhul nostru Justinian peste o vreme, mai scurta sau mai lunga, isi va merita si el cu prisosinta numele de Sfant al Bisericii noastre Ortodoxe Romane pentru ca harul lui Dumnezeu, Duhul Sfant, l-a adumbrit, l-a ajutat in toate clipele vietii pentru ca n-a fost usor si fara Duhul Sfant nu putea duce greutatea BOR in vremea aceea nenorocita. Mircea Eliade spunea printre altele ca o opera literara are nevoie sa fie "macinata" cam 30 de ani si dupa aceea se vede ce ramane din acea opera. Acum putem spune ca dupa 30 de ani opera Patriarhului Justinian devine din ce in ce mai diamantina, cu o forta extraordinara pentru ca asa a voit Dumnezeu si asa au lucrat oamenii chemati, inspirati de Duhul Sfant."

PS Varsanufie Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor a evocat modelul de legiuiri aproape perfect adus de Patriarhul Justinian in BOR si pretuirea de care s-a bucurat inca de atunci BOR in randul Bisericilor ortodoxe surori. Apoi, adresandu-se Prea Fericitului Patriarh Teoctist si tuturor celor prezenti, a mentionat: " Eu nu l-am cunoscut direct pe Patriarhul Justinian pentru ca sunt prea tanar, dar pot sa spun ca am crescut la umbra sa cand, in urma cu douzeci si ceva de ani, am venit la Seminarul din Bucuresti si cand, va marturisesc cu multa emotie, vedeam cum delegatii ale Bisericilor din Polonia, din Bulgaria, din Grecia, din Rusia, veneau in vizita la Seminar si se opreau la mormantul Patriarhului ca la locul unde a fost asezat un Sfant. Nu numai ca sarutau mormantul dar faceau matanii si se rugau, probabil pentru linistea sufletului sau dar si pentru cele ce le purtasera pasii pana aici. L-am cunoscut pe Patriarhul Justinian, Prea Fericirea Voastra, prin mantia pe care o purtati pentru ca de cate ori va privesc, de cate ori va ascult, imi dau seama ca toata seva cuvantului pe care o aveti, toata puterea aceasta dumnezeiasca pe care o aveti ca sa carmuiti Biserica, cuvintele atat de intelepte rostite acum, le-ati luat din intelepciunea Patriarhului Justinian si aceasta ma face ca totdeauna sa va privesc cu admiratie si sa-mi dau seama ca ati trait langa un om sfant caruia nu i-ati fost numai colaborator ci, stiu bine, si sfetnic de taina. Prea Fericirea Voastra urmand sa impliniti testamentul Patriarhului Justinian in tot ceea ce faceti, am vazut cum ati binecuvantat aceasta manastire sa renasca implinind dorinta Patriarhului Justinian. Manastirea are in aceste zile 21 de vietuitori ce savarsesc neincetat slujbe in aceasta biserica al carei ctitor este Patriarhul Justinian, asa cum este ctitor al Bisericii intregi. Si am vazut cum v-ati ingrijit ca tot pe aceasta colina, sa renasca Seminarul Teologic pe care l-ati "mosit" si stiu cate griji v-ati facut ca elevii aflati ca-ntr-un exil la margine de Bucuresti sa poata sa vina si sa invete din nou aici in matca pe care le-o stabilise Patriarhul Justinian.

De aceea, Prea Fericirea Voastra, cu multa smerenie va spunem ca nu este zi in care la mormantul Patriarhului Justinian sa nu se faca pomeniri iar candela de la capataiul sau arde neincetat asa cum si el a lasat o candela aprinsa a credintei pentru Biserica noastra care arde atat de viu si care a facut ca Biserica noastra Ortodoxa Romana sa nu fie si ea in situatia altor Biserici care au trait si ele sub comunism, a Bulgariei de exemplu unde si astazi este lipsa de preoti iar un preot este randuit pentru 10-11 sate sau a Bisericii din Rusia unde si astazi mai sunt biserici inchise. Astazi ne-am strans aici pentru a savarsi aceasta slujba de pomenire si pentru a aduce gandul nostru de rugaciune marelui Patriarh Justinian.
Vesnica sa pomenire!"

Marti 27 martie a.c, la Palatul Patriarhiei, a continuat seria manifestarilor comemorative consacrate Patriarhului Justinian, cu vernisajul expozitiei de fotografii si documente: "Biserica Ortodoxa Romana in timpul Patriarhului Justinian". A urmat simpozionul: "Un ierarh in vremuri de restriste: Patriarhul Justinian (1948-1977)" iar corul Seminarului Teologic Ortodox "Nifon Mitropolitul" din Bucuresti a sustinut concertul omagial "In memoriam. Patriarhul Justinian Marina".

Dorina Zdroba - realizator Radio Romania Actualitati

.