Sanatate spirituala

"Cand stiinta si ratiunea lucreaza impreuna cu Duhul Sfant, totul devine mijloc de comuniune; dar cand ratiunea sta in serviciul patimilor individuale sau colective egoiste, ne fragmentam natura noastra cea una in nenumarate parti, iar prin aceasta pierdem asemanarea cu Dumnezeu si desfiguram chiar identitatea noastra"(IPS Mitropolitul Daniel al Moldovei si Bucovinei, 2003).

"Cu adevarat rationali s-au dovedit numai sfintii" (Sf. Grigore Sinaitul, in jurul lui 1300), "pentru ca ei si-au sfintit ratiunea prin iubire fata de Dumnezeu si de semeni" (nota IPS Daniel, 2003).

Termeni si argumente.

Re-ligio inseamna re-legare si se refera la relatia cu divinitatea. Spiritualitatea religioasa se refera la sentimentele, gandirea, trairile si comportarile asociate cu cautarea sacrului (a sfinteniei, ca aspiratie catre Dumnezeu) - (Larson et al. cf. Pompey, 2003). Pentru teologi, realitatea spirituala este forma cea mai inalta a vietii, nivelul in care biologicul este in acelasi timp depasit si implinit.

In perspectiva ortodoxa, spiritualitatea este inainte de toate stabilitate si confirmare a iubirii de aproape - aceasta din urma fiind un dat definitoriu profesiei medicale (care lucreaza cu persoane individuale) sau sanatatii publice (ce lucreaza cu colectivitati de persoane). Persoana este considerata forma cea mai inalta de existenta si este definita inainte de toate ca spirit. Omul este spirit intrupat dar viata sa spirituala il defineste ca persoana.

"Observam ca orice persoana umana nu este numai o masa de componente chimice si fizice constitutive, ci si o sinteza minunata si vie a relatiilor interpersonale care este insusita intr-un mod unic, insemnand ca o persoana nu este un simplu individ, ci suma a ceea ce a primit de la alte persoane" (IPS Daniel, 2003). Atunci bolile trupesti sunt considerate rezultatul discordantei spirituale interpersonale sau al discordantei relatiei persoanei cu societatea. De aceea tratarea bolilor fizice ale persoanei trebuie insotita de redescoperirea comuniunii (comunitatii de iubire) cu celelalte persoane.

Asa cum pentru a ajunge in profunzimea obiectelor naturii neinsufletite avem nevoie de aparate sau instrumente, pentru a ajunge in profunzimea persoanei pe care incercam sa o ajutam prin tratament medical sau sfat preventiv este nevoie de relatii personale care in forma lor ideala imbraca haina iubirii. Cunoasterea profunda a unei persoane nu poate fi incredintata obiectelor tehnologice (adica artefactelor, care insa pot ajuta), ci numai unei alte persoane.
Intelesul teologic al spiritualitatii este imediat aplicabil interactiunii medic - pacient/subiect ca experienta a unei relatiei personale constiente si libere bazata pe generozitate si iubire, adica pe comuniune personala.

Numeroase studii efectuate cu mai ales in S.U.A. si Israel au sugerat ca persoanele cu o viata religioasa interioara profunda au mai multe sanse de de mentinere a sanatatii sau vindecare decat cele lipsite de spiritualitate religioasa.

Inca din 1987 o meta-analiza americana (o sinteza a unor studii punctuale) pe 200 decercetari constata interdependenta generala pozitiva intre religiozitate si sanatatea fizica si psihica.
International Center for Integration of Health and Spirituality (ICIHS) din SUA publicase pana in 2003 5 volume de rezultate ale peste 400 de proiecte de cercetare asupra interdependentei dintre sanatate si spiritualitate. La 62 de facultati de medicina din SUA, studentii studiaza aspecte specifice ale asistentei spirituale complementare actului medical.

Ca exemplu, un studiu din 1998 incluzand 126.000 de persoane de diferite apartenente religioase a obiectivat interdependenta dintre practicarea credintei (de exemplu frecventarea regulata a slujbelor religioase, practicarea rugaciunii) si efectele fiziologice pozitive.

Chiar daca atestarea empirica a religiozitatii ca mecanism-coping (de a face fata bolii sau factorilor de risc) cere inca acumularea in continuare de date, legatura intre calitatea spiritual-psihologica a vietii si capacitatea de prevenire sau control a/al bolii apare de necontestat.
Religiozitate si iubire.

Conform G.W. Allport (citat de Pompey, 2003), trebuie deosebite doua orientari religioase. Orientarea religioasa intrinseca sau credinta interiorizata se manifesta intr-un profund atasament fata de valorile religioase si reprezinta o putere integrativa intre domeniile existentei, datatoare de sens vietii si rezistenta la criza; dimpotriva, orientarea religioasa extrinseca se manifesta printr-o disponibilitate de credinta superficiala, indreptat spre un anume scop, vazand in Dumnezeu posibilul indeplinitor al dorintelor privind persoana proprie.
Cercetari din Germania au probat in mod diferentiat ca religia poate exercita influente pozitive in privinta sanatatii numai daca poseda calitate intrinseca, adica este interiorizata. Religiozitatea "adaptata la mediul inconjurator", de tipul Do-ut-Des (Iti dau ca sa-mi dai), nu are efecte pozitive.

Iubirea si forma ei mai difuza - generozitatea sunt testele de verificare sociala a religiozitatii launtrice (intrinseci, smerite, fara spectacol). Psihiatria confirma astazi faptul ca persoana are nevoie de iubire pentru o dezvoltare normala. Copiii lipsiti de afectiunea parintilor, sau de afectiune in general, nu se pot dezvolta normal chiar daca sunt hraniti si ingrijiti rezonabil.

"Numai iubirea judeca (rationeaza corect, NN) si vindeca. Cunoasterea si credinta, vorbirea si fapta trebuie sa sfarseasca in iubire si sa descopere iubirea. Dupa Epistola I catre Corinteni, iubirea este singura stare a persoanei care da sens si valoare tuturor (celorlalte persoane, NN). Numai in starea de iubire (multiplicata spre inaintasi si spre viitorime, NN) persoana descopera infinitatea sa" si, indraznim a adauga reflexiilor IPS Daniel (2003), isi ostoieste dorul de vesnicie.

Iubirea in relatia medic - pacient sau preventionist - subiect

Cercetari ale raportului dintre medic si pacient bine cunoscute in psihosomatica probeaza ca un medic sau un asistent medical poate aplica in mod calificat, ireprosabil profesional, un tratament medical fara eficienta dorita daca lipseste iubirea (in sensul crestin sus-mentionat) in relatia cu pacientul.

"Adesea pacientul simte daca medicul sau personalul auxiliar mai nutreste speranta privind vindecarea sau salvarea vietii sale. El simte daca este pretuit ca persoana sau daca este privit doar ca un caz medical. "Nu mai am putere, nu mai izbutesc!" sau "Ce rost are totul, ce sens are viata?" spun deseori pacientii spre capatul vietii lor, mai ales in etapa finala. In asemenea criza existentiala, pacientul nu este imbarbatat prin informatii si teorii intelepte ci prin revitalizarea relatiei de viata a omului cu sine insusi, cu lumea si poate, cu Dumnezeu" (Pompey, 2003). In asemenea situatii extreme re-legarea, reactualizare relatiei sale cu Dumnezeu prin re-ligio, poate ajuta la depasirea situatiei care ameninta viata sau la asumarea sfarsitului in demnitatea si seninatate.

Spre deosebire, sfatul preventiv gaseste omul-subiect inca sanatos, imbracat in straiele demnitatii sale psiho-mentale, fizice si sociale neatinse de amenintarea mortii - un subiect care poate accepta sau nu consilierea, poate accepta sau nu dialogul sau relatia interpersonala propusa de preventionist. Toate resursele spiritualitatii lucratorului de sanatate publica si ale subiectului trebuie atunci mobilizate ca sfatul sa aiba consecinte. Daca relatia devine comuniune bazata pe simpatie, generozitate si iubire sunt sanse ca lucrul cel mai greu, convingerea spre imbunatatirea stilului de viata, care insemna de fapt imbunatatirea omului sa aiba loc. "Stilul este omul" (Buffon), dar cu siguranta nu numai in ce priveste expresia literara. Intreprinderea este foarte grea, unii spun ca mai degraba schimbi cuiva religia decat stilul de viata, dar se refera desigur la lucrarea strict omeneasca, neinaripata de lucrarea Duhului Sfant.

Sanatatea spirituala a partenerilor de dialog este conditie sine-qua-non pentru reusita consilierii preventive. "Viata spirituala face din individ o persoana, dintr-o societate o comuniune, dintr-o comunicare o cuminecatura, dintr-un cuvant o rugaciune, dintr-o activitate o Liturghie, dintr-un strain un prieten, dintr-un dusman un om, dintr-un pacatos un sfant, dintr-o fata umana chipul lui Hristos, din lume o Euharistie, dintr-o realitate istorica una invesnicita" (IPS Daniel, 2003) si, indrasnim a prelungi, din pacient pierdut - om izbavit, din subiect ros de pacatul viciului - om imbunatatit.

Bibliografie

Pompey H. Realitatea actiunii credintei asupra infrangerii bolilor tumorale (trad. Staniloae-Ionescu L.). In Lucrarile Simpozionului de oncologie, Clinica pentru biologie tumorala (Klinik fur Tumorbiologie), Universitatea din Freiburg in Breisgau, 26-28 iunie 2003.
IPS Daniel Ciobotea. A vindeca si a ajuta in traditia Bisericii Rasaritene. Opus citatum.

Prof. Radu M. Negoescu

• Asemanarea cu Dumnezeu
  Publicat in : Religie
• Transfigurarea crestinului prin lucrarea harului Sfantului Duh
  Publicat in : Dogma
• Casatoria - Taina a daruirii si a desavarsirii persoanei
  Publicat in : Morala