Lectiile Ierihonului
De asta data Hristos da sens adanc darului intalnirii, invatandu-ne care este sensul deplin al vederii lui Hristos: nu tu sa-l vezi pe El, cat sa nu te ascunzi la chemarea Lui, asemeni cazutului Adam, in boschetii scuzelor de pripas.
Zaheu, mai marele vamesilor, om bogat, nu se fereste sa renunte la ifosele pe care ar fi putut sa i le dea bogatiile si functiile, ci lasandu-le deoparte, se catara pe ramurile unui sicomor ca sa-L vada pe Iisus. Un orb care se urca pe firul credintei pana in cerul vederii si un bogat care coboara pe firul smereniei dinaintea Dumnezeului Celui Viu. Acestea sunt lectiile Ierihonului.
Zaheu este singurul om despre care Evanghelia ne spune ca L-a facut pe Dumnezeul Intrupat sa se uite in sus (Lc 19, 5). Cu o privire care tinea intr-insa toata dragostea pentru care Dumnezeu se intrupase. Care tine intr-insa sensul adanc al Intalnirii cu Dumnezeu ca normalitate. Din dialogul cu Zaheu intelegem de ce Hristos depaseste etichetele vremii, intrand la unul despre care credeau ca El, Atotstiitorul, nu stie nimic. Pentru ca el insusi, mai marele vamesilor, nu se purta dupa eticheta meseriei sale, deloc iubite. Zaheu era omul Romei, strangea bani si vamuia produsele pentru dusmani. Era imaginea plenara a coruperii functionaresti. Era functionarul unui Imperiu care infiera si umilea mandria evreilor, care reprezenta mandria Imperiului. Si pentru aceasta nu era cel mai iubit. Neiubit de nimeni, cu exceptia Mantuitorului, nu vedea ce om de treaba este. Caci om de treaba este acela care spune: „...jumatate din averea mea, Doamne, o dau saracilor si, daca am napastuit pe cineva cu ceva, intorc impatrit.” ( Lc 19, 8)
Cu smerenie si dragoste
Hristos nu intra in vorba cu cei care nu au nimic de spus. La Zaheu identifica o mentalitate care vine din cer. Matematica aceasta, smerita si neasteptata pentru hraparetii iudei, are ceva din mentalitatea prin care Dumnezeu tine echilibrul lumii. Pana si modul de adresare al raspunsului face din Zaheu model. Nu spune: „lume, lume, uitati-va si aplaudati cum mai fac eu milostenie si cum tin echilibrul dreptatii, ce luminat si intelept mai sunt...”. El se adreseaza direct Mantuitorului, cu smerenie si cu dragoste, respectandu-L ca pe singurul dinaintea Caruia poate sa-si vesteasca nevointele si fapta de fratietate. Si Hristos ii daruieste Prezenta Sa, in casa sa. Ba, mai mult, da marturie de mantuirea lui si a casei lui. (Lc 19, 9)
Pentru noi toti
Dar nu numai pentru Zaheu Hristos face darul prezentei continue, „iata, Eu cu voi sunt, pana la sfarsitul veacurilor!”, ci pentru noi toti. Cu unica si deplina conditie: sa intelegem spusele Mantuitorului, „caci Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut” (Lc 19, 10). Ori Zaheu pare pierdut dupa regulile iudaismului legalist, dar si dupa falsele directii ale crestinismului superficial si rigorist in care ne zbatem uneori astazi.
Zaheu ar surprinde si astazi. Doua mii de ani de crestinism nu ne-au ridicat din vorbaria celor din Ierihon. Si noi cartim la alegerile Domnului, ca si cum nu stie ce are de facut, si noi comentam la modul in care-si face alegerile, la modul in care-si onoreaza spusele. Si noi Il dam deoparte cand nu gandeste ca noi, cand prin realitatea pe care o propune darama visele noastre.
El Este Dumnezeu Sa mantuiasca pe cel pierdut. Numai Dumnezeul crestinilor este atat de altruist, definitiv iubitor de om, incat pe Cruce – dupa spusa lui Paul Claudel – El tine partea omului, cautand mantuirea lui cu pretul sangelui Sau. Despre acesta le vorbise de trei ori pana atunci, dar nu intelesesera nimic. Acum, cu lectia desorbirii prin credinta si vizitarii casei celui care intra-n mintea lui Dumnezeu, Hristos deschide ochii nostri si inimii noastre ii cere deschidere. Iesiti la drumul pe care calca Hristos, cereti miluirea Lui, dati sarmanilor si pe cei care-i napastuiti recuperati-i prin onorarea lor impatrita cu dragoste, renuntati la superioritatile pe care functiile umane si bogatiile parute vi le-au pun la indemana, renuntati sa mai credeti ca Hristos va seamana in superficialitate si solutii de complezenta, renuntati a crede ca El a venit pentru protejari si elite, impartind favoritisme. El Este Dumnezeu. Cel venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut. Dintre care cel dintai sunt eu, si tu si noi, toti si fiecare in parte.
Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.