"Diavolul se ascunde in detalii." Astfel, acolo unde te astepti mai putin, el lucreaza in ascuns si isi planuieste atacul.
Un inamic experimentat in lupta nu ataca pe fata, ci isi randuieste un plan bine pus la punct, spre a ataca prin surprindere si a zdrobi pe adversar fara o prea mare rezistenta din partea aceluia. De asemenea, un dusman de temut nu este acela care se grabeste in atacuri si in cuceriri, ci acela care da dovada de o mare rabdare si scrupulozitate. Astfel, cand un dusman lupta intr-ascuns, el o face subtil, inaintand putin cate putin si cucerind pe termen lung.
A zice omul in sine "nu ucid, nu fur, nu incalc posturile de peste an, nu muncesc duminica" este una dintre metodele subtile de lupta ale diavolului. Diavolul ii pune inainte omului pe cele mari, il lasa sa le faca, insa in cele mici si nebagate in seama de om, el va simti ca la el acasa.
Sa ne aducem aminte pilda vamesului si a fariseului. "Fariseul, stand, asa se ruga in sine: Dumnezeule, iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri (...). Postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig." (Luca 18, 11-12) Ce-i drept, fariseul era foarte bun in cele mari, insa ii scapa un mic detaliu, anume smerenia din lucrurile cele mici.
"Nu marile raspantii incurca si deruteaza cel mai mult pe om. Nu la ele se produc marile rataciri de drumuri. Micile bifurcatii (hotarari, detalii), cele in care doua drumuri nu numai ca se aseamana foarte mult, dar par sa duca, pe cai nu mai putin di ferite, in aceeasi directie, la aceeasi tinta. Acolo iti adoarme vigilenta si iti spui: "In fond, ce conteaza, tot acolo ajung." (...) Biserica a dus intotdeauna o imensa lupta pentru nuante. Unul dintre marile merite ale Parintilor consta in aceea de a fi detectat abaterile de la primele lor manifestari, de cand erau simple nuante, aparent fara mare importanta doctrinara. Ei s-au batut pentru ceea ce unora n-ar putea sa li se para decat nuante "nevinovate" , dar care, evoluand in timp, s-au dovedit a fi mari rataciri (conducand aiurea), indepartand de Dumnezeu." (Costion Nicolescu)
Diavolul se ascunde in detalii
Diavolul este singurul dusman real al omului, insa si cel mai viclean.
Cat timp diavolul ramane ascuns cunostintei si credintei omului, el poate lucra in voie, "bagandu-si coada" in toate planurile omului, in toate faptele si in toate relatiile pe care omul le are cu semenii sai, atat prin cele mari ale zilei, cat mai ales prin cele mici si marunte detalii.
Mai dureros insa este faptul ca atunci cand nu credem intr-un pericol sau risc, nu aveam cum si de ce sa ne pazim in fata lui. Suntem descoperiti si fara pic de aparare. Nimeni nu se pazeste acolo unde nimeni nu ataca, caci nimeni nu lupta cu ceva "inexistent".
De ce sa fiu incordat duhovniceste daca nu se intamplat nimic insemnat si mare?! Tocmai aici apare diavolul, inghesuit intre lucrurile marunte de peste zi.
Diavolul lucreaza, de cele mai multe ori, prin fleacuri marunte, carora noi nu le acordam nici o semnificatie. Astfel, pana si cel mai mic detaliu, ori amanunt, ori gest sau replica, este de ajuns spre a arunca pe om intr-o profunda lupta cu omul de langa el sau cu Dumnezeu insusi.
Lucruri marunte de peste zi: astept prea mult la autobuz, iar vantul parca imi sufla prin oase; un sofer grabit nu ocoleste balta de langa statie, iar apa murdara ma stropeste pe incaltaminte; liftul intarzie sa vina, facand parca tot posibilul sa ma ocoleasca; imi dau seama ca mi-am uitat telefonul mobil acasa; ma frig foarte tare cu o gura de cafea ori ceai; din neatentie, vars pe birou sticla cu apa; scap un teanc de foi, care se imprastie pe scari, ori in lift; ma impiedic de o treapta, gata gata sa ma intind pe jos; ma lovesc in umar cu un om mai grabit decat mine; un caine se repede la mine; vecinul ce isi plimba cainii nu imi raspunde la salut; liftul este defect, iar scarile parca-s cat un munte; mi-am uitat cheile la serviciu; imi prind degetul cel mic sub usa, ori dau cu el in coltul canapelei; ma alovesc la cap cu usa deschisa a dulapului; trebuie sa notez urgent un numar de telefon, insa nu gasesc nici un pix care sa scrie; raman fara apa la dozator, iar setea nu ma slabeste; nu mai gasesc zahar pentru cafea; aflu ca ultima pereche curata de ciorapi este rupta, iar eu trebuie sa merg urgent intr-o vizita; din pricina unei femei ce isi plimba fara pic de graba cainele, pierd culoarea verde a semaforului; vatmanul inchide usile tramvaiului chiar in fata mea, plecand lin mai departe; am luat nota 8, in loc de 9; intarzii la un curs, iar profesorul nu ma mai primeste; etc.
Toate aceste lucruri marunte de peste zi, ni se fac pricini ideale spre a ne mania, spre a injura, spre a pizmui, spre a ne revolta pe om, ori chiar pe Dumnezeu, spre a deveni cartitori si spre a ne arata revoltati.
Daca ni s-ar pune in fata moartea si viata, atunci am intelege adevarata valoare a lucrurilor, atunci nu ne-am mai putea tulbura de nimic, nici chiar de cele mai mari greutati ale zilei, daramite de cele mici se neinsemnate detalii. Daca ne-am gandi mai mult la moarte si la cele primite in dar de la Dumnezeu, ne-am amuza pe seama multora dintre detaliile de peste zi, folosite de diavol spre a ne tulbura si a ne mania.
Detaliile nu sunt niciodata de trecut cu vederea
Detaliile nu sunt niciodata de trecut cu vederea. Detaliile ascund sensuri mari. Toate detaliile marunte din viata noastra, anume cum reactionam, ce vedem, ce patim, ne ajuta sa ne cunoastem cu adevarat. Cele mai mici lucruri pe care le savarsim ne arata patimile sau virtutile sufletesti aflate in noi. Daca ne maniem pe nimicuri, ori daca ne bucuram de lucruri aparent marunte, toate ne vorbesc despre noi, in cel mai autentic mod cu putinta.
Cand un detaliu nesemnificativ al zilei (intarzie autobuzul), naste in noi o reactie de manie, acest din urma detaliu (mania) nu mai este unul nesimnificativ, ci unul grav, el aratand ceva ascuns si existent in inima noastra.
"Cei ce lucreaza in domeniul stiintei stiu ce inseamna intr-o lunga demonstratie sau intr-un calcul un singur semn gresit, la ce rezultate gresite, uneori catastrofale, poate conduce o "scapare" ca aceasta. Un muzician stie ce inseamna o nota sau un acord gresit in ansamblul unei compozitii sau al unei executii. Pictorul stie cum o tusa nelalocul ei sau o linie sca pata de sub control pot compromite intreg tabloul. Atletii, inca, stiu si ei ce inseamna adesea o diferenta de un centimetru sau de o secunda, cum lipsa de concentrare intr-un moment decisiv pot face sa esueze munca indelungata cu sacrificiile aferente. Tonul unei spuse, de pilda, poa te produce dezastre. Toti acestia stiu sa deosebeasca si sa pretuiasca "nuantele". Si totusi, cei mai multi dintre ei, atunci cand e vorba de credinta (viata duhovniceasca), nu le mai sesizeaza, ba mai mult chiar, nu observa, adesea, nici abaterile grosiere (daramite detaliile)." (Costion Nicolescu)
Sfintii au fost sfinti nu atat in cele mari, cat mai ales in cele mici ale vietii lor.
Cand diavolul nu poate birui in cele mari, el se multumeste (pentru inceput) cu cele mici (cu detaliile aparent nesemnificative).
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.