Parintele Arsenie Boca - Despre lupta postului cu relele

Parintele Arsenie Boca - Despre lupta postului cu relele Mareste imaginea.


Despre cauzele necazurilor care vin asupra noastra
Despre lupta postului cu relele

Cuvant tinut in Sfanta Biserica in ziua de 22.02.1942

 

 

 

Marire Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

 

Dintre toti cei care au avut de la Dumnezeu o slujba catre oameni chematorii la pocainta au fost cei mai curajosi caci toti au acoperit chemarea cu viata recunoscandu-se intre pacatosi cei dintai si daca a fost nevoie i-au chemat la pocainta cu pretul vietii lor. Caci cuvantul lor a fost deschis, curat de la Dumnezeu si ucigas de rele. Toti au vorbit tare si rascolitor de viata, de suflet. V-am spus acestea ca sa va deprindeti cu chemarea la pocainta si cu felul ei de a fi, ca sa razbata si-n urechile surzilor.

 

Din cuvantul trecut va aduc aminte ca sa afle toti ca nu vor fi spovediti si impartasiti la manastire decat cei ce de aici inainte vor tine posturile asa cum sunt randuite de Biserica. Parintii ne-au nascut din trup iar Biserica din apa si din Duh; si mai mare este nasterea duhovniceasca a Bisericii decat nasterea trupeasca a parintilor. De la nasterea duhovniceasca - Botezul - am primit pe ingerul pazitor tot in Biserica - de aceea se boteaza copii mici, orice ar zice altii - care sa ne apere de toata primejdia vazuta si nevazuta.

 

Deci daca Biserica ne naste ne si creste si printre povetele cu care ne creste spre masura barbatului desavarsit este si postul. Trebuie deci sa-i ascultam porunca si sa postim. Sfintii parinti cei de demult au bagat de seama ca toate relele de la stomac incep, de aceea am zis vorba aspra ca postul este poarta si patrafirul este usa iar toti ceilalti ne fura vremea.

 

Astazi, din darul lui Dumnezeu urmeaza sa va dovedesc sa credeti toti: lupta postului cu relele sau despre felul cum ucide postul patimile.

 

Relele sau pacatele sunt de trei feluri. Iata-le:
1. pacate impotriva noastra insine.
2. pacate impotriva aproapelui.
3. pacate impotriva Duhului Sfant, impotriva adevarului.

 

Toate aceste trei feluri sunt si pacate inaintea lui Dumnezeu, caci tu nu esti al tau ci al lui Dumnezeu. Prin urmare si pacatele pe care le faci impotriva ta sunt intocmai si pacate impotriva lui Dumnezeu. De aceea, fiindca esti fiul lui Dumnezeu.

 

Astazi sa staruim cu deosebire asupra pacatelor impotriva noastra insine si asupra pacatelor impotriva aproapelui.

 

Pacatele impotriva noastra insine duc la invartosarea inimii - o cunoastem cu totii, o cunosc si eu - dar ele mai duc si la intunecarea simtirii de Dumnezeu. Sunt cele sapte pacate de capetenie sau pacate de moarte: mandria, iubirea de argint, desfranarea, lacomia, pizma, mania si lenea. Intre acestea sapte se afla si radacina relelor: lacomia stomacului sau dumnezeul cel mancacios al trupului. Acesta trebuie ars cu postul si scos afara! Caci de nu va fi ars si scos afara iata sa vedeti cum creste si se intinde acest pom al diavolului, acest dumnezeu mincinos al trupului. Si anume iata cum: lacomia stomacului odrasleste dintr-o data din radacina o puzderie de ramuri din care mai aratoase sunt trei: mania, desfranarea si iubirea de avere.

 

Trebuie sa mai stiti un lucru si anume ca pacatele sau patimile au doua fete: una a omului si alta a diavolului, sau doua laturi: una vazuta si-a doua nevazuta. De acolo din umbra sunt conduse si sporite toate patimile noastre. Diavolul, marele sforar al relelor, are slugi sau capetenii pentru fiecare patima.

 

Asa sa intelegeti cum intotdeauna patimile le-au numit Sfintii parinti prin chiar dracii lor. Astfel: dracul lacomiei de avere, dracul lacomiei stomacului, dracul maniei, dracul curviei si ceilalti. Le-au numit asa pentru ca aceste pacate sunt conduse din umbra de diavolul si le-au numit dupa capetenia care lucreaza din umbra.

 

Stiti din Noul Testament ca din Maria Magdalena care s-a apropiat de Iisus cu gand ispititor Iisus a scos sapte draci. In ea erau toate cele sapte capetenii ale raului. Si tot din Noul Testament stiti despre indracitul din laturea Gadarenilor in care intrase o legiune de draci incat abia le-a ajuns o turma de porci, care s-a aruncat in mare.

 

Acum sa luati seama ca am sa va invat, ca sa puteti si voi sa prindeti, si sa vedeti in voi insi-va lucrarea duhului rau. Vorbesc deschis, sa nu se supere nimeni. Altii mai subtiri la nas se supara. Noi insa trebuie sa vorbim deschis caci toti suntem ispititi.

 

E foarte usor sa-i descoperi lucrarea lui necurata care se face in noi. De pilda cu lacomia stomacului, bagati de seama ca stomacul se umple dar pofta nu se satura. Iata lucrul dracului: pofta peste fire. Vedeti ce usor il poti prinde daca stii?!

 

E cunoscuta lacomia lupilor si totusi lupii nu mananca mai mult decat li-i foame. Acum daca lor le-a fost foame rau asta-i altceva. Cainii ascund painea care n-o mai pot manca. Iata dar ca fiarele, animalele, nu trec cu poftire peste fire. Numai omul trece caci numai pe om are diavolul manie si numai pe om il razboieste si-l cearca.

 

Iata de ce sa n-ascultati de pofta niciodata caci cine a ascultat de pofta a ascultat de diavolul. Asta s-o tineti minte in privinta stomacului. Si asa e cu toate patimile. Cand va fi vreme mai multa va voi spune si despre acelea.

 

Razboiul stomacului insa e primul razboi pe care l-a pierdut omul si prima biruinta a diavolului. Si cu el nadajduieste sa castige si pe oameni si sa-i desfaca de Dumnezeu. Si sa stiti ca de nu-si vor trage de seama oamenii, diavolul va birui. Iata de ce strigam s-auda toti: ‘napoi la post caci fara de post ne merge rau! Si iata cat de rau:

 

Cine nu se leapada de carne si de grasime repede va fi-ncoltit de manie si de desfranare, celelalte doua laturi ale lacomiei stomacului. Sa vedeti cum:

 

Mancarea de carne, si mai ales mancata cu impingerea necurata a poftei, ca sa se faca sange are nevoie de fiere care este otrava - veninul nostru. Fierea aceasta topeste carnea si grasimea intocmai cum topeste soda slanina cand fac femeile sapun. Fierea e o otrava tare. Daca sporeste mancarea de carne sporeste si otrava cu care trebuie topita. Si-atata sporeste cat nu mai incape in besica ficatului si-atunci simti dureri la capatul pieptului caci sta besica sa crape de plina. Fierea cata nu incape umbla prin sange de sus in jos fara rost si otrava cum e ataca nervii, ii slabeste si de aici vine nerabdarea, de aici vine nervozitatea, de aici mania, din fierea care ataca nervii. Aici e cheia: de ce se supara unii asa de usor din nimicuri, din fleacuri, sa moara de suparare: ca li-e plin sangele de fiere si li se rup telefoanele - ca asa le zic la nervi - si cea mai usoara vorba ii aprinde si-i chinuie grozav si ei la randul lor ii chinuie pe altii.

 

Deschideti usa ca sa auda si cei de afara. Deschideti-o bine. Dar deschideti si voi toti usile sufletelor voastre ca sa intre duhul luminii, ca sa auziti si sa nu va aflati numai auzitori ci si implinitori!

 

Vedeti dar ca fierea este petrolul, nervii sunt fitilul si mania para diavolului. El a aprins fitilul caci el vrea sa darame cu orice pret si pe orice cai acest locas al Duhului Sfant care e propriul vostru trup. Acest trup care nu este al nostru ci e templu a Duhului Sfant. Credeti voi aceasta! Doar sta scris! Si vedeti cu ce a inceput? Cu lacomia stomacului adica cu pofta peste fire.

 

In mancarea de carne mai sunt si alte primejdii, o multime de otravuri care inca darama casa de pe noi. Acelea aduc: bolile de inima, durerile de rarunchi, de ficat si altele.

 

Toate se tamaduiesc de la sine inlaturand pricina care le-a adus, curatind sangele prin post. Caci toate bolile sunt cu putinta daca sangele este otravit. Vrei sa te insanatosesti, fa calea intoarsa.

 

Deci luati aminte la ce mancati caci uite asa pedepseste Dumnezeu nesocotirea postului cu boli si inca unele fara leac cum de pilda e cancerul sau ...cul care se face din mancarea foarte deasa a creierului de dobitoace. De aceea e mai mult boala orasenilor si a macelarilor la sate. Paralizia sau slabanogirea unei jumatati de trup tot din nesocotirea postului se trage. De obicei cu paralizie pedepseste Dumnezeu pe toti nesatuii de avere. Ea poate fi mostenire. Si-atunci daca simti acest lucru ai putea-o ocoli sau stinge postind foarte mult. Dar cum am zis, cu paralizie pedepseste Dumnezeu pe toti nesatuii de avere. Si-au facut socoteala gresita zicand ca daca postesc nu mai pot alerga si lucra. Ei au crezut sfatul viclean al dracului iubirii de avere, deci au facut o socoteala gresita inaintea lui Dumnezeu. De aceea toti harnicii sa ia aminte si sa tina post ca nu cumva dupa multa alergatura desarta sa vina o vreme sa trebuiasca sa stea la pat tot restul vietii. Dar si aceasta de li s-ar intampla tot mila de la Dumnezeu sa o socoteasca deoarece le da prilej de a cumpani si de asi cunoaste greseala. Caci Dumnezeu nu pedepseste spre moarte ci spre intoarcere. Caci trupul nu plateste nimic cand din el scoti unealta rea. Sfintii au scos cu totul altceva: sfesnic a Duhului Sfant.

 

Prin urmare cine nu pazeste postul i se va aprinde in gura para maniei, de unde incepe toata vrajba, iar in trupul lui vor incolti boli peste boli.

 

Nu pot lasa sa nu va spun ca din lacomia stomacului mai naste si curvia. Despre aerul dracesc al ei nu se mai indoieste nimeni: asta-i focul iadului.

 

Acum luati aminte caci nu am ragaz sa va spun mai pe larg ci numai ceva din propriile voastre dureri. Nunta intru atat e binecuvantata de Dumnezeu cat e spre nastere de fii. Incolo chiar intre soti legiuiti e desfranare si pentru ea vine bataia lui Dumnezeu pe oameni in fel si fel de chipuri.

 

Desfranarea intre soti e pricina pentru care vine vremea de se bat, de li se sparge casa. Pentru nepazirea postului si-a sarbatorilor nu se pot infrana de la pofta trupeasca si asa zamislesc copii in zile neingaduite, peste care nu se afla darul lui Dumnezeu ci pedeapsa lui Dumnezeu. Pentru nepazirea de pofta trupeasca pe care o ai intiparit-o in ei in vremea celor noua luni de sarcina se nasc copii indaratnici, neascultatori si fara frica de Dumnezeu. Acestia vor cadea in curvie toti si noroc in viata nu vor avea.

 

Luati aminte parintilor ca nu e gluma cu viata copiilor pe care ii ai sau vrei sa-i ai. Esti raspunzator de ei si de toata viata lor caci cum le-ai dat-o asa o au! Si copiii tai te vor judeca pe tine dupa cum bine stiti si bine patiti. Iar cand te-or supara fii cuminte si nu-i blestema, ascultand de diavolul pana in sfarsit, ci trage-ti de seama ca ei iti aduc aminte pacatele tale cale nemarturisite si neispasite. Roaga-te pentru ei si roaga-te si pentru tine, chiar cand te-or blestema, sa te ierte Dumenezeu.

 

Paziti despre latura poftirii trupesti frica si cuviinta crestineasca si nu va amagiti de trup de vreti sa va bucurati de copiii vostri; iar de nu asa vor spori relele cat va junghia fiul pe tata-sau, si va sugruma fiica pe mama-sa! Scrie! Ca asa va fi in vremea din urma.

 

Luati prin urmare seama si invatati pe copiii vostri si curatati duhul necurat cu care v-ati deprins a fi. Luati seama ca daca vreti sa nu cadeti din crestinatate si daca vreti sa vina chipul lui Dumenezeu in noi si nu a diavolului, prin patimile sale, luptati-va din rasputeri cu arma postului caci dupa cum vedeti postul este ucigasul patimilor pentru ca este si dar de la Dumnezeu dat tuturor celor ce lupta lupta cea buna. Faceti incepatura aceasta si veti vedea cum vi se va innoi viata si vi se va linisti casa.



03 Aprilie 2006

Vizualizari: 33731

Voteaza:

5.00 / 5 din 5 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.



RETELE SOCIALE