Privegherea crestinilor

Privegherea crestinilor Mareste imaginea.


Despre privegherea crestinilor

1. Se cuvine si este potrivit, fratilor, sa va vorbesc acum si sa va prezint un cuvant de invatatura despre sfintele privegheri, fiindca insasi veghea o cere de la cei atenti. Iata, noaptea este intuneric pentru trup, care cuprinde in somn nu numai pe oameni, ci si toate vietuitoarele, pentru ca dupa ce si-au refacut puterile prin odihna, sa poata continua treburile zilnice.

Bunul Dumnezeu, care a prevazut acest lucru, a hotarat ca "omul" care va iesi "la lucrul sau si la lucrarea sa pana seara", sa aiba un timp de schimb in care sa se odihneasca de muncile grele si de multa osteneala. Deci a facut ziua pentru munca, iar noaptea pentru odihna. Pentru aceasta, ca si pentru toate celelalte, trebuie sa multumim Celui care a randuit asa.

Stim insa ca multi dintre oameni, fie ca sa placa mai marilor lor, fie ca sa aiba vreun folos deosebit pentru ei, desprind o particica din noapte pentru o alta lucrare mai mica. Ei fac aceasta pentru castig, deoarece pot sa lucreze mai mult, lipsindu-se de odihna lor. Solomon lauda femeia care toarce lana in priveghere, la lumina lampii. El adauga chiar ca prin aceasta isi atrage lauda si mare pretuire din partea barbatului ei, la intoarcerea acestuia acasa. Dar, daca cel care privegheaza pentru lucruri necesare trupului, adica pentru hrana si imbracaminte, este laudat, marturisesc, eu ma mir ca sunt unii care socotesc sfintele privegheri, care sunt pline de roade duhovnicesti, bogate in cuvantari, imne de lauda si citiri sfinte, ca sunt de prisos si zadarnice, sau, ceea ce este si mai rau, ca sunt primejdioase.

2. Daca sunt oameni straini de religia noastra care gandesc astfel despre aceste lucruri, nu este de mirare. Daca insa unii crestini se simt apasati de practica mantuitoare a privegherilor, incat nu privesc nimic cu atata banuiala ca pe acestea, ei sunt fie lenesi, fie somnorosi, fie batrani, fie neputinciosi.

Daca sunt lenesi, sa se rusineze, caci lor li se adreseaza cuvintele lui Solomon: "Du-te lenesule la furnica si imita caile ei". Daca sunt somnorosi, sa se trezeasca, deoarece Scriptura proclama: "Pana cand, lenesule, dormi? Cand te vei scula din somnul tau? Desigur, sa mai dormi putin, sa mai stai putin, sa mai atipesti putin, sa nu mai stai in pat cu mainile incrucisate. In cele din urma va veni peste tine saracia ca un calator, lipsa ca un bun si sprinten alergator, indata va veni".

Daca esti batran, cine te constringe la priveghere, pentru ca priveghezi din pricina varstei. Si daca nu poti sa stai la priveghere si te gandesti la neputinta ta, nu trebuie sa-i indemni la nepasarea ta pe cei tineri si sanatosi, fiindca ei trebuie sa se intareasca prin privegheri folositoare pentru diferite ispitiri ale tineretii.

Daca insa esti infirm cu membrele incat nu poti face nimic, sa nu dai inapoi; dimpotriva, uda cu lacrimi asternutul tau, ca proorocul, si spune: "Daca mi-am adus aminte de Tine in asternutul meu." Uneste-te in cuget cu cei ce privegheaza ca sa te ajute cu rugaciunile lor prin care Domnul te va intari sa poti canta pe patul durerii tale, zicand: "In dimineti ma voi gandi la tine Doamne, fiindca ai fost ajutorul meu".

De altfel, este nesocotit si destul de curios faptul ca sa ne departam de cei ce alearga bine, numai fiindca noi nu suntem in stare sa alergam. Caci desi noi nu putem, nu trebuie sa-i invidiem, ci sa-i felicitam pe cei ce pot alerga. Astfel, dupa cum pedeapsa este comuna pentru cei ce fac rau, tot asa speram ca este comuna si participarea la marire, prin intelegerea dragostei dumnezeiesti. Caci sfarsitul incununeaza pe unii, iar pe altii ii veseleste o viata evlavioasa.

3. Nici nu trebuie sa para impovarator si greu de suportat, chiar pentru trupurile firave, ca sa inchinam in timpul unei saptamani, o parte din cele doua nopti, adica din sambata si Duminica, deoarece aceasta este o curatire a zilelor si a noptilor in care ne ingreuiem printr-o amortire trupeasca, sau ne patam prin fapte lumesti. Nici sa nu se rusineze unii care practica indeletnicirea folositoare a sfinteniei, fiindca nu se rusineaza nici cei necinstiti atunci cand savarsesc o fapta respingatoare. Deci, pe buna dreptate se spune in Proverbe: "Rusinea este cea care duce la pacat". Caci este pacat sa te rusinezi savarsind o fapta buna, dupa cum este primejdios sa nu te rusinezi facand rau. Daca esti sfant, iubeste privegherile ca sa pastrezi comoara ta priveghind, ca tu insuti sa ramai in sfintenie. Daca esti pacatos, cu atat mai mult sileste-te ca sa te cureti, priveghind si rugandu-te cu cainta zicand asa: "De cele nevazute ale mele, curateste-ma, Doamne, si de vrajmasi apara pe robul tau". Caci cel ce doreste sa se curete de pacatele sale ascunse, trebuie sa nu-l incante savarsirea lor.

4. Problema impune, prea iubitilor, sa spunem cateva cuvinte despre marturia privegherilor, despre vechimea lor si despre folosul lor, caci o munca este implinita mai cu placere, daca i se infatiseaza folosul. Rugaciunea privegherilor este veche, un bun obisnuit tuturor sfintilor.

Chiar Isaia proorocul striga catre Dumnezeu: "De noapte privegheaza duhul meu catre tine, Dumnezeule, caci ca o lumina sunt invataturile tale pe pamant". David, sfintit cu ungere profetica si regeasca, asa canta: "Doamne, Dumnezeul mantuirii mele, ziua si noaptea am strigat inaintea Ta". De asemenea, el zice: "Noaptea mi-am adus aminte de numele Tau, Doamne, si am pazit legea Ta".

Poate pentru faptul ca el canta acestea fiind asezat in patul sau, unii mai lenesi au socotit ca este de ajuns ca fiecare sa se roage in patul lui, murmurand, intamplator, un psalm. Chiar si acest lucru este bun, este mantuitor, a-si aduce aminte totdeauna si pretutindeni de Dumnezeu. Dar pentru ca este mai bine ca cel ce se scoala sa asiste la slujba in prezenta lui Dumnezeu, ia seama la o alta rugaciune a aceluiasi profet, care arata si timpul si locul si tinuta celui ce se roaga: "In timpul noptilor ridicati mainile voastre spre cele sfinte si binecuvantati pe Domnul".

Si, ca sa nu socotesti numai orele de seara ale noptii, care au fost numite, indata adauga: "La miezul noptii ma sculam ca sa ma marturisesc tie pentru judecatile dreptatii tale". Asadar, ai aratat si timpul de a te scula si ti s-a infatisat si grija de felul cum sa te marturisesti lui Dumnezeu.

5. Pentru mine, cel ce observ staruinta sfintilor (adica a crestinilor), mi se infatiseaza ceva mai mare si mai greu si sa transporta dincolo de starea fireasca atunci cand ascult pe acelasi profet cantand in psalmi: "Nu ma voi urca in asternutul patului meu, nu voi da somn ochilor mei si dormire genelor mele si odihna anilor mei pana nu voi gasi loc Domnului, locas Dumnezeului lui Iacob". Caci cine nu se minuneaza de o iubire atat de mare fata de Dumnezeu, de o rugaciune atat de curata a sufletului, ca sa-si interzica somnul cu desavarsire, fara de care trupurile omenesti se sfarsesc, pana ce regele si profetul descopera un loc pentru a construi templul Domnului? Acest lucru trebuie sa ne indemne cu tarie ca, daca voim sa fim si noi insine locas de salasluire al Domnului, sa dorim a fi socotiti si chivot al Lui, si templu vesnic, dupa cum spune Apostolul Pavel, zicand: "Voi sunteti templul Dumnezeului celui viu".

Sa iubim privegherile, dupa exemplul sfintilor, ca sa nu se spuna si despre noi: "Au dormit somnul lor si n-au gasit nimic". Dimpotriva, bucurandu-se mai degraba fiecare, sa spuna: "In ziua nenorocirii mele am cautat pe Dumnezeu tinzand mainile mele noaptea catre fata Lui si nu m-am inselat"; ca "bine este a marturisi Domnului si a canta numelui tau, prea inalte; spre a vesti dimineata mila ta si adevarul tau toata noaptea". Astfel, sfintii au cantat aceste lucruri atat de mari si atat de insemnate si le-au pastrat scrise pentru ca noi, urmasii lor, sa fim miscati de asemenea exemple spre a randui paznici ai mantuirii noastre, in timpul noptilor.

6. Insa de la cele vechi sa venim la cele noi, de la slujitorii Legii, la slujitorii Evangheliei, ca sa se adevereasca si din Noul Testament darul privegherilor. Ana, fiica lui Fanuel, vaduva, slujind Domnului cu posturi si cu rugaciuni neintrerupte, se spune in Evanghelie ca nu s-a departat de templu ziua si noaptea. Acei pastori prea sfinti, in timp ce-si faceau veghea lor de noapte, s-au invrednicit sa auda ei mai intai pe pamant glasul ingerilor si sa vada pe Iisus Hristos nascut.

Toata invatatura Mantuitorului, oare nu indeamna pe cei ce asculta la priveghere?. Asculta ce se spune in parabola bunului semanator: "In timp ce dormeau oamenii, a venit cel rau si a semanat neghina in grau si a plecat". Daca n-ar fi dormit acestia, poate ca nici cel rau n-ar fi semanat neghina. Sau cand spune: "Sa fie salele voastre incinse si lampile arzand (in mainile voastre) si voi (sa fiti) asemenea oamenilor care asteapta pe stapanul lor cand se intoarce de la nunta. Fericite sunt slugile acelea pe care le va gasi priveghind cand va veni stapanul. Si daca va fi sosit ceasul de seara, daca ar fi miezul noptii, daca ar fi la cantatul cocosului si-i va gasi pe ei priveghind, vor fi fericiti. Insa acest acest lucru sa-l cunoasteti, ca daca stapanul casei ar sti la ce ora va veni hotul, ar priveghea si n-ar lasa sa-i fie sparta casa lui. Astfel si voi sa fiti pregatiti; fiindca nu stiti la ce ora va veni Fiul Omului".

Dar nu numai prin cuvinte a invatat El privegherile, ci chiar prin exemplu. Caci se spune in Evanghelie ca "Domnul Iisus se afla petrecand noaptea in rugaciune catre Dumnezeu". Domnul petrecea noaptea in priveghere nu pentru Sine, ci ca sa stie slujitorii Sai, lipsiti si neputinciosi, ce trebuie sa faca, pentru ca Mantuitorul este bogat in rugaciuni, si nu are nevoie de nimic decat numai ca cel Atotputernic sa ne intareasca pe noi prin rugaciune. Asa s-a intamplat ca a certat El pe Petru in timpul patimirii, zicand: "Nu ai putut sa veghezi impreuna cu Mine macar un ceas?". Iar catre toti ceilalti ucenici a zis: "Privegheati si va rugati, ca sa nu cadeti in ispita". Aceste invataturi si exemple, va rog, pe cine oare n-ar putea sa trezeasca chiar dintr-un somn adinc si chiar asemanator cu moartea?

7. Sfintii Apostoli, invatati prin aceste cuvantari si intariti prin aceste pilde, au privegheat ei insisi si au recomandat privegherile. Apostolul Petru este trezit de inger in carcera si, dupa ce a trecut poarta de fier a inchisorii, a venit la casa Mariei unde erau multi adunati, care nu dormeau, ci se rugau. De asemenea, el spune in Epistola sa: "Fiti trezi si privegheati, caci potrivnicul vostru, diavolul, umbla racnind ca un leu, cautind pe cine sa apuce".

Apostolul Pavel si Sila fiind in inchisoarea publica, "rugandu-se, cantau un imn la miezul noptii, iar cei tinuti in legaturi ascultau. Pe neasteptate, temeliile inchisorii au fost zguduite de un cutremur si indata s-au deschis usile si legaturile tuturor s-au dezlegat".

La fel, inainte de plecarea din Troa, Fericitul Apostol Pavel "a prelungit cuvantarea sa pana la miezul noptii", astfel ca "au aprins multe lumini in camera de sus". De aici "tanarul Eutihie, doborat de somn, pe cand Pavel tinea lungul sau discurs, sezand pe fereastra a cazut de la catul al treilea si a fost ridicat mort". Si dupa ce a fost adus indata la viata de catre Pavel, acesta "a cuvantat pana in zorii zilei" si, cu ajutorul lui Dumnezeu, a plecat.

De asemenea, in Epistola catre Tesalonicenir i-a indemnat pe acestia la practicarea deasa a privegherilor, zicand: "De aceea, sa nu dormim ca si ceilalti, ci sa priveghem si sa fim trezi. Caci cei care dorm, noaptea dorm, si cei ce se imbata, in timpul noptii se imbata. Dar noi, care suntem ai lui Dumnezeu, sa fim trezi". Si el termina in chip minunat: "Fie ca priveghem, fie ca dormim, impreuna cu El sa traim!".

Iar catre Corinteni spune: "Privegheati si stati in credinta, intariti-va, lucrati cu barbatie". La fel scrie si catre Efeseni: "Rugandu-va in orice vreme in Duhul". Mai ales in Epistola catre Corinteni, in catalogul virtutilor sale punand chiar un exemplu pentru cel ce se roaga, implinit de el, este slavit prin multe privegheri.

8. Aceste exemple sunt de ajuns cu privire la vechimea si marturia privegherilor. Ramane ca, potrivit cu promisiunea facuta, sa spunem ceva si despre folosul lor, desi folosul insasi poate sa fie simtit mai mult prin experienta, decat prin cuvantarea celui ce vorbeste, dupa cum s-a scris: "Gustati, ca bun este Domnul!"

Asadar, cine a gustat, a inteles si a simtit ce greutate i s-a ridicat de pe suflet priveghind, cata amortire a mintii este alungata, cata lumina inunda sufletul celui ce privegheaza si se roaga, ce har veseleste toate madularele! Priveghind, orice teama dispare, increderea renaste, trupul este strunit, viciile palesc, dragostea se intareste, dispare prostia, creste intelepciunea, mintea se ascute, eroarea este inlaturata, diavolul - capul faradelegilor - este ranit prin sabia Duhului.

Ce este mai necesar decat acest folos al privegherilor? Ce este mai prielnic decat acest castig? Ce este mai placut decat aceasta desfatare? Ce este mai de dorit decat aceasta fericire? Pentru aceasta sta marturie profetul care, descriind la inceputul psalmilor pe "barbatul fericit", a asezat suprema fericire a acestuia in versetul: "Daca cugeta la legea Domnului, ziua si noaptea".

Este buna, intr-adevar, meditatia in timpul zilei, dar mai cu folos este in timpul noptii, caci ziua, felurite treburi tulbura sufletul, ocupatiile distrug mintea, grija indoita imparte atentia. Linistea si singuratatea noptii ofera un timp favorabil pentru rugaciuni si foarte potrivit pentru privegheri. Cand preocuparile lumesti inceteaza, atentia fiind adunata, crestinul intreg este asezat in fata privirilor dumnezeiesti.

Apoi, diavolul, totdeauna imitator viclean al lucrurilor divine, dupa cum a dat cinstitorilor sai si posturi, si feciorie desarta, si botezuri lipsite de valoare, tot asa, imitand aceasta slujba sfanta, a adaugat celor ce petrec cu el, vegherile de noapte. Totusi, aceia dintre noi care nu sunt miscati din ceea ce au invatat, adica sa practice sfintele privegheri, sa nu considere ca ele sunt opuse slujirii lui Dumnezeu. Privegherile sfintilor nu sunt imitatii ale celui viclean, ci, dimpotriva, sunt placute lui Dumnezeu, care binecuvinteaza pe cei ce se indeletnicesc cu acestea.

9. Numai, prea iubiti frati, cine privegheaza cu ochii, sa privegheze si cu inima, si cine se roaga cu duhul, sa se roage si cu mintea, pentru ca este cu totul nefolositor ca sa privegheze cineva cu ochii in timp ce sufletul doarme, deoarece Scriptura marturiseste despre persoana Bisericii: "Eu dorm, dar inima mea vegheaza".

Cei care voim sa priveghem, trebuie sa ne ingrijim ca sa nu avem pantecele ingreuiat cu prea multa mancare sau bautura, ca nu cumva mirosind a alimente nedigerate sau a bautura, nu numai ca vom fi neplacuti noua insine, dar vom fi judecati nevrednici de harul Domnului. Caci un oarecare ierarh distins spunea: "Dupa cum fumul alunga albinele, tot asa exhalarea alimentelor nedigerate intoarce si alunga harismele Sfantului Duh".

Deci, trebuie sa ne pregatim mai inainte prin abtinere ca sa putem priveghea cu mai multa usurinta, ca si cum ne-am pregati pentru o slujba dumnezeiasca. Orice gand rau sa fie indepartat, ca nu cumva, pentru cel ce privegheaza rau, "rugaciunea sa se prefaca in pacat", dupa cum se citeste in Psalmi.

Sunt insa si privegheri de la cel rau, dupa cum citim in Proverbe: "Caci s-a luat somnul de la ochii lor. Pentru ca ei nu dorm, daca nu fac rau". Sa lipseasca, fratilor, astfel de privegheri din aceasta comunitate. Mai degraba, inima celor ce privegheaza sa fie deschisa lui Hristos si inchisa diavolului, ca ceea ce rostim cu buzele sa tinem si cu inima. Atunci vor fi primite privegherile noastre si petrecerea noptii va fi mantuitoare cind slujba noastra va fi adusa in fata lui Dumnezeu cu o sarguinta cuviincioasa si cu devotiune sincera.

10. Cele spuse pana aici despre marturia, vechimea si folosul privegherilor, sunt deajuns. Dar despre evlavia imnelor si a psalmilor, cat sunt de placuti si de primiti de Dumnezeu, as vorbi acum putin, daca o ratiune deosebita n-ar cere alt volum; lucrul acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu, va fi aratat in cuvantarea urmatoare. "Harul Domnului nostru Iisus Hristos sa fie cu voi cu toti". Amin!

Sfantul Niceta de Remesiana

traducere de Pr.Conf. Stefan Alexe

.

04 Decembrie 2008

Vizualizari: 4956

Voteaza:

Privegherea crestinilor 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE