Sa nu fii desfranat!

Sa nu fii desfranat! Mareste imaginea.

CEA DE-A SAPTEA PORUNCA

Sa nu fii desfranat!

Aceasta inseamna sa nu ai legatura nelegiuita cu o femeie. Cu adevarat, chiar si animalele sunt mai ascultatoare de Dumnezeu decat multi dintre oameni. Caci animalele se imperecheaza intre ele la vremea si in chipul pe care le-a randuit Creatorul, iar oamenii nu stiu nici vremea si nici chipul acestei legaturi dintre barbat si femeie. Mintea lor este stapanita de desfranare si ei nu fac deosebire intre legatura cu femeia legiuita si cu cea nelegiuita, tot asa cum omul bolnav nu face deosebirea intre sarat si acru.

Pentru aceasta, veti auzi adesea pe desfranati cum isi indreptatesc pacatul. Pentru ei, este totuna daca se afla impreuna cu sotia lor ori cu alta, la vreme randuita ori neranduita. Totuna. Cam tot la fel se intampla cu omul care are febra si pune pe limba, pe rand, sare, apoi piper, apoi zahar. Acesta spune ca gustul e la fel, desi sunt condimente diferite. Nu sunt acelasi lucru, dar, pentru el, au unul si acelasi gust. Daca a trai legiuit si nelegiuit ar fi insemnat acelasi lucru, Dumnezeu nu ar fi poruncit prin Moise poporului lui Israel sa nu desfraneze.

Desfranarea il zdrobeste pe om trupeste si sufleteste. Desfranatii, de obicei, isi incheie viata mai inainte de batranete, plini de rani, de chinuri si de nebunie. Cele mai infricosatoare si mai grele boli pe care le cunoaste stiinta sunt bolile provenite din desfranare. Trupul desfranatilor devine in boala ca o balta imputita de care toti fug departe, acoperindu-si nasul cu mare scarba. Daca raul s-ar incheia astfel, ar fi mai putin infricosator. Dar devine si mai cutremurator gandul ca fiii desfranatilor mostenesc bolile parintilor lor: fiii si fiicele, si chiar si nepotii si stranepotii.

Intr-adevar, bolile desfranarii sunt pentru oameni ca un bici, la fel cum este filoxera pentru vita de vie. Din pricina acestor boli, omenirea da inapoi si ajunge degenerata mai mult decat din pricina oricaror alte boli. Imaginea este destul de infricosatoare, daca ne gandim doar la chinurile trupesti si la slutenia trupeasca, la descompunerea si putreziciunea trupului din pricina bolilor desfranarii. Insa acest tablou nu este complet, ci la slutenia trupeasca se adauga si slutenia sufleteasca, ca o consecinta a acestui rau al desfranarii.

Din pricina acestui rau se mistuie si se distrug puterile sufletesti. Bolnavul isi pierde ascutimea si adancimea mintii, pe care le avea mai inainte de boala. El se arata fara de minte, de neinteles, confuz, tacut si mereu obosit. Isi pierde preferintele pentru orice lucru, isi pierde caracterul si se deda cu usurinta oricarei patimi: betiei, uneltirilor, minciunii, furtului si oricarui alt chip de rautate.

In sufletul lui creste o ura puternica fata de tot ce este bun, cinstit, luminos, fata de rugaciune, de duhovnicie si de lucrurile dumnezeiesti. El uraste pe toti oamenii buni si se straduieste cu toata puterea sa faca rau, sa-i intineze, sa-i vatame, sa-i infiereze, sa-i cleveteasca. Ca un urator de oameni, pe drept cuvant, el este in acelasi timp si un urator de Dumnezeu. Uraste toate legile omenesti si dumnezeiesti, ii uraste pe toti legiuitorii si pazitorii legilor. Prigoneste ordinea, randuiala, binele, caracterul, sfintenia si idealul. El se arata ca o adevarata otrava pentru societate, pe care o contamineaza in toate chipurile, tot astfel cum o balta otraveste toate cele dimprejurul ei. Si trupul, si sufletul lui sunt numai puroi.

Iata, fratilor, pentru ce Dumnezeu, Care pe toate le cunoaste dinainte, a dat porunca impotriva desfranarii, impotriva unei vieti desfranate, impotriva trairii in afara familiei!

Tinerii mai cu seama ar trebui sa se pazeasca de acest rau ca de un sarpe veninos. Caci acel popor al carui tineret se deda la desfranare si la o viata trupeasca nelegiuita nu are viitor. Un astfel de popor va avea cu timpul tot mai multi oameni cu infirmitati, cu mintea inapoiata, generatii slabe si, in cele din urma, o natiune sanatoasa va veni si-l va supune pe el. Cel care ia aminte la trecutul omenirii si al popoarelor poate sa invete din plin ce pedeapsa infricosatoare aduce desfranarea neamurilor si popoarelor.

In Sfanta Scriptura ne este descrisa distrugerea a doua cetati, Sodoma si Gomora, in care nu s-au aflat nici macar zece oameni drepti si curati. Pentru aceasta, a slobozit Dumnezeu deasupra acestor doua orase foc si pucioasa, fiind inghitite ca intr-un mormant. In sudul Italiei, se afla pana astazi un loc numit Pompei, care alta data a fost o cetate bogata si plina de desfatare, iar acum nu este decat o infricosatoare ruina, in care oamenii vin sa vada ce a mai ramas si sa-si tulbure sufletul plin de cutremurare.

Soarta Pompeiului, pe scurt, a fost aceasta: bogatia care domnea in cetate, alaturi de o viata de desfrau cum nu se intalnise in lume pana atunci, a adus pedeapsa lui Dumnezeu pe neasteptate. Intr-o zi, din Muntele Vezuviu, aflat in apropiere de Pompei, un vulcan a inceput sa erupa ploaie de foc, cenusa si pucioasa si sa acopere cetatea Pompeiului si pe locuitorii ei, ingropandu-le casele, asa cum un mort ar fi in-gropat intr-un mormant urias.

Popoarelor sanatoase insa Dumnezeu le da tot binele si tot belsugul. Ati auzit cu totii ca astazi*  poporul englez este primul in lume la bogatie, randuiala, lege si stiinta. De ce a dat Dumnezeu atat de mult bine unui singur popor? Din motivele arata-te mai sus. Si mai cu seama dintr-un anume motiv: datorita curatiei si a sanatatii morale a tinerilor britanici. Cand se recruteaza tinerii pentru armata, in Anglia, nu se afla, dintr-o suta, mai mult de doi care sa fi avut legaturi nelegiuite cu femei. Iar englezii plang pentru ca s-au aflat si acesti doi tineri dintr-o suta si se straduiesc sa nu mai existe printre ei nici unul necurat.

Asadar, ganditi-va, fratilor, si spuneti-mi cum acest lucru este posibil la alte popoare, apoi cugetati ce se petrece cu poporul vostru! Ganditi-va singuri si spuneti daca Pronia dumnezeiasca lucreaza nedrept atunci cand unui popor mai curat din punct de vedere moral decat alte popoare ii da mai multa sanatate, pace, bogatie si fericire.

Fie ca Domnul cel Atotputernic sa va ajute, fratilor, sa va feriti de calea alunecoasa si primejdioasa a desfranarii! Fie ca ingerul pazitor sa pazeasca in pace si cu dragoste casa voastra!

Fie ca Maica iui Dumnezeu sa insufle fiilor si fiicelor voastre dumnezeiasca feciorie, ca trupurile si sufletele lor sa fie neintinate de pacat, curate si luminoase, pentru ca Duhul Sfant sa poata cu adevarat sa aduca roada intru toate cele dumnezeiesti! Amin.

* se face refrire la perioada interbelica

Sfantul Nicolae Velimirovici

Extras din cartea "Piramida Raiului", Ed. Sophia

 

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 3272

Voteaza:

Sa nu fii desfranat! 5.00 / 5 din 2 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE