Un pantece gras nu da nastere unei minti pline de duh

Un pantece gras nu da nastere unei minti pline de duh Mareste imaginea.

Nu ajungeţi sfinţi vânând răul. Lăsaţi deoparte răul. Indreptaţi-vă privirea spre Hristos şi El vă va mântui. Ceea ce-l face sfânt pe om este iubirea, închinarea la Hristos, care nu poate fi pusă în cuvinte, nu poate, nu poate... Omul încearcă să se nevoiască, să facă astfel de lucruri şi să-şi chinuiască fiinţa din iubire pentru Dumnezeu.

Nici un ascet nu s-a sfinţit fără nevointe. Nimeni nu a putut ajunge la duhovnicie fără a se nevoi. Nevoinţele sunt trebuincioase. Nevoinţa înseamnă metanii, privegheri ş.a.m.ă., dar nu cu de-a sila. Toate [trebuie] să se facă cu bucurie. Nu metaniile pe care le vom face sunt importante, nici rugăciunile, ci dăruirea, iubirea pentru Hristos, pentru cele duhovniceşti. Sunt mulţi care le fac pe acestea nu pentru Dumnezeu, ci ca un exerciţiu, pentru folosul trupesc. Oamenii duhovniceşti însă le fac pentru folosul sufletesc, pentru Dumnezeu. Dar se foloseşte mult şi trupul, nu se îmbolnăveşte. Aici îşi au originea multe lucruri bune.

Printre nevointe, precum metaniile, privegherile, asceza se află şi postul. „Un pântece gras nu zămisleşte o minte plină de duh."1 Eu ştiu asta de la Părinţi.2 Toate cărţile patristice vorbesc despre post. Părinţii ne atrag atenţia să nu consumăm mâncăruri greu de digerat sau grase şi uleioase, deoarece fac rău trupului, dar şi sufletului. Ei spun că oiţa e aşa de liniştită pentru că nu mănâncă decât verdeaţă. Ştiţi cum se zice, „ca o oaie". In schimb, câinele sau pisica şi toate celelalte carnivore sunt animale sălbatice. Carnea face rău omului. Ii fac bine salatele, fructele ş.a.m.d. De aceea Părinţii vorbesc despre post şi condamnă lăcomia şi plăcerea de pe urma mâncărurilor bogate şi rafinate. Mâncărurile noastre să fie mai simple; să nu ne îngrijim prea mult de ele.

Nu mâncarea, nu condiţiile bune de trai asigură o sănătate viguroasă, ci o vieţuire sfântă, o viaţă în Hristos. Ştiu [atâţia] asceţi care posteau mult şi nu au avut nici o boală.

Nimeni nu se află în primejdie de a păţi ceva de pe urma postului. Se îmbolnăvesc mai mult cei care consumă cărnuri, ouă şi lactate decât cei cu o dietă frugală. S-a observat asta. Şi ştiinţa medicală ne recomandă acum acest lucru. Postitorii postesc şi nu păţesc nimic; nu numai că nu păţesc, ci se vindecă şi de boli.

Dar ca să faceţi asemenea lucruri trebuie să aveţi credinţă. Altfel o să vă apuce chinurile foamei. Postul ţine şi de credinţă. Nu păţiţi nici un rău de pe urma lui, atunci când digeraţi bine mâncarea. Asceţii transformă aerul în albumină, şi postul nu-i vatămă. Când sunteţi îndrăgostiţi de dumnezeire, puteţi posti cu mulţumire, şi toate sunt uşoare; altfel toate vi se par un munte [de netrecut]. Câţi şi-au dăruit inima lui Hristos şi şi-au spus rugăciunea cu iubire înflăcărată au biruit şi au învins lăcomia pântecelui şi neînfrânarea.

Astăzi există mulţi oameni care altădată nu puteau posti o zi, iar acum sunt vegetarieni nu din motive religioase, ci pur şi simplu deoarece cred că le va face bine sănătăţii. Insă trebuie să ai convingerea că n-o să păţeşti nimic dacă nu mănânci carne. Bineînţeles, când omul e bolnav, nu e un păcat să mănânce spre întremarea organismului şi mâncăruri care nu sunt de post.

Sarea este necesară organismului uman. Circulă zvonul că sarea face rău, dar nu e adevărat. Este un element necesar. Şi sunt unii care au foarte multă nevoie de ea3. Alţii nu au nevoie, iar altora le face rău. Este o problemă legată de microelementele [din constituţia] organismului. E nevoie de un test microbiologic [ca să aflăm cum stau lucrurile].

Ah, ce vise am eu! Adică despre Sfântul Munte. Am comandat grâu ca să-l măcinăm şi să facem pâine. Şi mă gândesc să luăm legume să le măcinăm şi să amestecăm: grâul cu orezul, soia şi făina de soia cu linte ş.a. Şi apoi mai avem şi dovleceii, şi roşiile, şi cartofii, şi toate celelalte legume. Am avut un vis împreună cu părintele Isihie.

Ne-am sfătuit noi odată să mergem să ne facem pustnici undeva şi să semănăm grâu, să-l punem la înmuiat ca să-l mâncăm. Oare Vasile cel Mare acolo, la pustie, n-a făcut la fel? Dar acum nouă ni se pare nu ştiu cum...

Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul

Cuvinte despre viaţa duhovnicească, Editura Sophia

Cumpara cartea "Cuvinte despre viaţa duhovnicească"

1 Cugetare medicală antică întâlnită la Gale-nus (cea. 130-cca. 210 d.Hr.), ultimul mare medic al Antichităţii (cf. Claudii Galeni Pergameni scripta minora, vol. 3, J. Marquardt, I. Mtiller, G. Helmreich [eds.], Ed. Teubner, Leipzig, 1967, voi. V, p. 877, 14-15); un comentariu similar, la fel de interesant, aflăm la Vasile de Ancyra, în tratatul său Despre feciorie: „Pentru că pântecele gras (nu cel prin constituţie şi din fire gras, ci cel în care se varsă din belşug felurimea mâncărurilor de pe urma lăcomiei şi care întunecă şi îngroaşă mintea) nu dă naştere unei minţi subtile; la fel şi [pântecele] foarte slab face [mintea], oa-recând subtilă, să ajungă fără duh [scil. moartă], din cauza lipsei de vlagă, înăbuşind-o prin şubrezenia trupului" (cf. Vasile al Ancyrei şi Pseudo-Atanasie al Alexandriei, Despre feciorie, Ed. Sophia/Metafraze, Bucureşti, p. 101) (n. trad.).
2 Vezi, spre exemplu, Sf. Grigorie Teologul (PG 37, 723) sau Sf. Ioan Gură de Aur (PG 62, 569).

3 Aici Sfântul Porfirie pare să se refere din nou la textul lui Vasile de Ancyra, Despre feciorie, 9 (op. cit., p. 98) (n. trad.).



 

20 Octombrie 2016

Vizualizari: 2885

Voteaza:

Un pantece gras nu da nastere unei minti pline de duh 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE