Ura si dusmania

Ura si dusmania Mareste imaginea.


Ura si dusmania

Daca ai fost nedreptatit de aproapele tau, adu-ti aminte de David. Gandeste-te la blandetea si la lipsa de rautate a acestui prooroc si mania care iti arde sufletul va disparea.

Spune-mi: din ce pricina ti-e dusman fratele tau? Poate te-a injurat? Poate a furat de la tine? Poate te-a nedreptatit? Orice ti-ar fi facut, sa nu intarzii sa tai franghia care te tine legat de dusmanie. Daca nu faci lucrul acesta astazi, maine va fi mai greu. Poimaine, si mai greu. Cu fiecare zi ce trece, rusinea ta va creste si odata cu ea, dusmania va prinde radacini puternice in inima ta.

Umple-ma de bucurie spunandu-mi ca ai fost la dusmanul tau, l-ai prins in brate, l-ai strans cu iubire si l-ai sarutat cu lacrimi in ochi. Chiar si fiara daca ar fi, purtarea ta ii va muia inima si se va imblanzi. In felul acesta, scapi de pacat, iar pe el il castigi, facandu-l sa-si prefaca ura in prietenie si dragoste.

Sa nu-mi zici: „Este un om sucit, rau si de neindreptat si de aceea nu as putea niciodata sa mi-l fac prieten". Oricum ar fi, nu poate fi mai rau decat Saul, care desi a fost salvat de multe ori de la moarte de David, s-a intors impotriva acestuia. Dar cu toate ca Saul s-a purtat astfel, David l-a ajutat din nou, insa Saul nu s-a potolit si a cautat sa-1 omoare iar si iar.

Ce poti sa mai zici despre dusmanul tau? Ca ti-a intrat fara drept pe ogor? Ca ti-a furat animalele? Ca si-a batut joc de tine? Ca te-a inselat? Cu toate acestea, nu a incercat sa-ti ia viata, asa cum a incercat in repetate randuri Saul cu David. Si chiar daca ar incerca sa-ti ia viata, tot David este mai presus de tine, caci cu toate ca a trait in vremea legii mozaice, care nu era desavarsita si care invata: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte (Ies. 21, 24), a ajuns la inaltimea intelepciunii legii evanghelice: iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc pe voi (Luca 6, 27).

Pe cand tu, de multe ori, te umfli de rautate, infuriat de ceea ce ti-a facut dusmanul tau in trecut, David, netinand cont de ce avea sa-i faca Saul in viitor, nu inceta sa-l ajute si sa-l salveze din orice primejdie. Pe cine salva mereu? Pe cel care cauta cu tot dinadinsul sa-l omoare!

Spune-mi, asadar, cu ce anume te-a suparat vrajmasul tau? Ce ti-a facut de nu vrei sa te impaci cu el? Ti-a furat bani? Dar daca tu induri cu rabdare nedreptatea facuta, vei fi rasplatit de Dumnezeu foarte mult, ca si cum ai fi impartit acei bani la saraci. Pentru ca fie dai milostenie saracilor, fie induri nedreptatea, savarsesti aceeasi fapta buna. A incercat, oare, sa te omoare? Daca tu te vei ruga pentru acel om ca Dumnezeu sa-i ierte pacatele si il socotesti binefacatorul tau pentru pacatele pe care tu insuti le-ai savarsit, atunci vei fi socotit de Dumnezeu mucenic.

Ca si in cazul tau, nici pe David nu a ingaduit Dumnezeu ca Saul sa-l omoare. Astfel, pe capul sau au fost puse mai multe cununi mucenicesti, pentru ca desi era urmarit de cel care voia sa-i ia viata, el l-a salvat. Si pe cine a salvat? Pe cel care atata vreme cat a trait, nu a incetat sa-l prigoneasca si sa incerce sa ii ia viata. Este vadit ca in ceea ce priveste intentia de a fi ucis, David a fost ucis de mii de ori. Si pentru ca a fost omorat pentru Dumnezeu de mii de ori, i se cuvin mii de cununi mucenicesti, Ar fi putut si el spune la fel ca Apostolul Pavel: Mor in fiecare zi! (1 Cor. 15, 31).

Iata virtutea lui David: desi i s-a dat in repetate randuri ocazia sa scape de urmaritorul sau, nu a vrut sa-si manjeasca mainile de sange. A preferat sa infrunte in fiecare zi primejdie de moarte, decat sa faca ceva impotriva voii lui Dumnezeu. Ce intelegem, asadar, din pilda lui David? Ca nu trebuie sa ne razbunam nici macar pe cei care voiesc sa ne ia viata, cu atat mai putin pe cei care ne pricinuiesc alte suparari.

Dar pentru ca socotesti ca nu este cu putinta ca vrasmasul tau sa-si schimbe gandul rau ce il are asupra ta, iti voi spune doar atat: exista vreun animal mai salbatic decat leul? Cu toate acestea, si pe el il imblanzesc oamenii. Daca folosesc mijloacele potrivite, ei pot schimba chiar si firea leului, transformandu-l intr-un animal linistit si bland ca o oaie. Crezi ca tu, care ai puternicele arme ale iubirii si smereniei, nu vei putea imblanzi un om care, oricat de rau ar fi, este totusi o fiinta rationala, facuta de Dumnezeu dupa chipul Sau?

Ce raspuns vom da atunci cand vom imblanzi animale, dar nu si oameni, chiar daca blandetea este impotriva firii animalului, iar salbaticia impotriva firii omului? Daca putem transforma firea, cum de nu putem schimba un gand rau? Cu cat dusmanul tau este mai salbatic, cu atat mai mare va fi rasplata cuvenita tie, daca vei reusi, cu rabdare si insistenta, sa-1 vindeci de rautatea sa.

„Dar a spus atatea despre mine", te plangi tu. Si ce e cu asta? Daca are dreptate, sa te indreptezi. Iar daca nu are dreptate, sa razi si sa privesti spusele lui cu dispret. Dar mai bine sa nu razi, nici sa nu dispretuiesti cuvintele sale, ci sa te bucuri, aducandu-ti aminte de spusele Domnului: Fericiti veti fi cand oamenii va vor uri pe voi si va vor izgoni dintre ei, si va vor batjocori si vor lepada numele voastre ca rau din pricina Fiului Omului Bucurati-va in ziua aceea si va veseliti, ca, iata, plata voastra multa este in cer (Luca 6, 22-23).

Sau poate dusmanul tau are dreptate in ceea ce zice? Atunci vei dobandi aceeasi rasplata, daca rabzi cu smerenie cuvintele lui, daca nu-1 injuri si nu-1 jignesti, ci oftezi cu amaraciune si te pocaiesti din toata inima pentru pacatele tale.

Caci de multe ori, mai mult bine ne fac dusmanii cu vorbele lor grele, decat prietenii nostri cu laudele lor. Caci prietenii, fie din dragoste, fie ca sa ne linguseasca, nu ne spun adevarul si in felul acesta, defectele noastre sporesc. Pe cand dusmanii, desi sunt indemnati de rautatea lor, atunci cand ne acuza pentru greselile noastre, ne obliga sa ne indreptam - bine-in-teles, daca avem bunavointa -, si in felul acesta dusmania lor se face pricina binelui nostru.

Sa nu zicem: „Cutare m-a enervat" sau „Cutare m-a facut sa spun cuvinte grele". in toate cazurile, noi suntem vinovati pentru pacatele noastre. Caci daca am fi oameni smeriti, nu numai oamenii, dar nici macar diavolii nu ar putea sa ne infurie. Despre aceasta aflam tot din povestea vietii lui David:

Saul il urmarea cu trei mii de barbati, ca sa-l omoare. In regiunea Enghedi, in apropierea unei stane de oi, regele Saul a intrat singur intr-o pestera ca sa se odihneasca. Acolo, l-a furat somnul. Insa in fundul pesterii, s-a intamplat sa fie David, impreuna cu ostasii sai. Atunci, David ar fi putut sa-l omoare cu usurinta pe Saul. Cu toate acestea, in ciuda indemnurilor insotitorilor sai, nu a vrut sa-i faca nici un rau neinduplecatului sau vrajmas. S-a apropiat numai si a taiat o bucata din haina lui Saul, fara ca acesta sa-si dea seama. Peste putina vreme, Saul s-a sculat si a plecat. Atunci, David a iesit din pestera si i-a strigat lui Saul: „Domnul meu, rege!" Saul s-a uitat inapoi, iar David s-a aruncat cu fata la pamant si i s-a inchinat. Apoi a zis David catre Saul: „De ce asculti de vorbele oamenilor care zic: Iata David unelteste rele impotriva ta? Iata, astazi vad ochii tai ca Domnul te-a dat acum in mainile mele, aici in pestera, si mie mi s-a zis sa te ucid; eu insa te-am crutat si am zis: Nu voi ridica mana asupra domnului meu, pentru ca este unsul Domnului. Priveste, parintele meu, poala hainei tale in mainile mele; ti-am taiat poala hainei, dar de ucis nu te-am ucis. Afla dar si te incredinteaza ca nu este rau in mana mea, nici viclesug si n-am gresit cu nimic impotriva ta; tu insa cauti sufletul meu ca sa-l iei". Acestea si altele ca acestea a spus David lui Saul. Iar Saul a intrebat: Al tau e oare glasul acesta, fiul meu David?, si atunci a izbucnit in plans (1 Regi 24, 1-17).

Iata cum s-a muiat inima salbaticului Saul atunci cand a auzit cuvintele pline de respect, de bunatate si de smerenie ale lui David! Celui care mai inainte nu suferea sa auda nici numele lui David, de asta data sufletul i s-a umplut de dragoste parinteasca fata de acesta, numindu-l fiu al sau. Dusmania i-a disparut din inima, lasand loc bunatatii si dragostei. Cu adevarat, mare a fost David! Pe ucigas l-a facut parinte iubitor, pe lup l-a facut oaie blanda si a stins cuptorul maniei cu racoarea iubirii.

Sa fim cu bagare de seama ca nu numai sa nu patim nici un rau din partea dusmanilor nostri, dar nici noi sa nu le pricinuim lor vreun rau. in felul acesta, Dumnezeu ne va binecuvanta si ne va apara, asa cum l-a aparat pe David, atunci cand viata sa era in primejdie. Numai asa vom arata ca suntem mai buni, mai intelepti si mai vrednici de cinstire decat vrasmasii nostri. Daca facem astfel, castigam iubirea lui Dumnezeu si a oamenilor. Oare omul acela sfant, care a tras atatea de pe urma hainului Saul, a patit ceva rau de pe urma bunatatii sale? Bineinteles ca nu! Dimpotriva, pana astazi este laudat si cinstit, atat pe pamant, cat si in ceruri, unde se bucura acum de bunatatile vietii vesnice, necuprinse cu mintea noastra. Pe cand nefericitul Saul, ce a castigat de pe urma rautatii sale? Nimic. A murit cu moarte urata si a pierdut imparatia cerurilor, in vreme ce pe pamant si astazi este urat.

Iata de ce, atunci cand il vezi pe vrasmasul tau sau iti aduci aminte de el, nu trebuie sa spui „Mi-a facut asta si asta" sau „A spus despre mine cutare si cutare lucru". Pentru ca in felul acesta, aprinzi si mai tare in tine flacara maniei. Uita orice lucru urat pe care acela l-a facut sau l-a zis. Iar atunci cand relele iti vin in minte fara sa vrei, supara-te pe diavol, nu pe semenul tau.

Sa-ti aduci aminte numai de binele pe care ti l-a facut sau ti l-a spus vreodata. in felul acesta, vei scapa repede de mania pe care o ai impotriva lui. Iar daca este nevoie sa-l chemi ca sa-i vorbesti, inainte de aceasta, alunga din inima ta toata mania, si abia dupa aceea sa discuti cu el. Pentru ca daca vei fi manios, nu vei putea nici spune, nici asculta vreun lucru drept. Dar daca esti linistit, nici tu nu vei scoate din gura ta vreun cuvant rau, nici pe ceilalti nu ii vei auzi spunandu-ti asemenea cuvinte. De obicei, nu ne infurie atat cuvintele pe care le auzim de la celalalt, cat dusmania pe care o simtim fata de el. In timpul noptii, nu putem sa recunoastem un prieten de-al nostru din cauza intunericului, pe cand in timpul zilei, il recunoastem de departe. in acelasi fel, din cauza maniei, nu recunoastem in semenul nostru chipul lui Hristos, si ne purtam cu el cu rautate, pe cand daca alungam mania, atunci chipul sau ne pare prietenos si cuvintele sale placute.

Sa vedem acum cazul cel mai des intalnit, cand dusmanul tau te provoaca pentru un neajuns adevarat pe care il ai sau pentru un pacat pe care l-ai savarsit cu adevarat. Daca in loc sa-l injuri si sa-l provoci si tu, oftezi cu amaraciune si il rogi pe Dumnezeu sa te ierte, scapi de pacatul tau. Si o sa-ti dovedesc acest lucra printr-un exemplu din Sfanta Scriptura:

Doi oameni, un fariseu si un vames, s-au urcat intr-o zi la templu sa se roage. Fariseul, stand mandra in mijlocul templului, zicea: Dumnezeule, iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames (Luca 18, 11). Vamesul, care statea cu smerenie undeva in spate, a auzit cuvintele fariseului, dar nu s-a maniat si nu l-a injurat pe fariseu. Dar ce a facut? Stand cu ochii in pamant, isi batea pieptul zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului (Luca 18, 13). Astfel, vamesul a plecat de la templu indreptat si cu pacatele iertate.

Vezi cat de repede a primit iertare? Printr-o nedreptate care i s-a facut, i s-a iertat nedreptatea pe care a facut-o el insusi. Astfel, dusmanul sau, fara ca el sa vrea lucrai acesta, a devenit binefacatorul sau. Spune-mi, exista vreo modalitate de a scapa mai usor de pacate? Ca sa se izbaveasca de pacatele sale, cate milostenii, posturi, privegheri si nevointe nu trebuia sa implineasca vamesul? Dar in felul acesta, printr-un simplu cuvant, a scapat de toata rautatea sa. Fariseul credea ca il slabeste pe vames prin cuvintele sale, dar i-a oferit acestuia pricina sa primeasca cununa cereasca.

De aceea, Dumnezeu ne spune: Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc pe voi; Binecuvantati pe cei ce va blestema, rugati-va pentru cei ce va fac necazuri (Luca 6, 27-28). Asadar, nu este de ajuns sa-i iertam pe vrasmasi pentru ceea ce ne-au facut, ci trebuie sa-i socotim ca pe prietenii nostri. Cu alte cuvinte, daca nu il nedreptatesti pe vrasmasul tau, dar tii in inima ta dusmanie si ura fata de el, inca nu ai implinit porunca Domnului. Si cum vrei ca Dumnezeu sa Se milostiveasca asupra ta, daca tu nu arati prin fapte ca ii iubesti pe cei care ti-au gresit?

Poate imi vei spune: "Vrasmasul meu este atat de rau, incat daca ii arat dragoste si bunatate, nu numai ca nu se indreapta, dar se umfla si mai mult in pene". Tu tine porunca Domnului, iar daca dusmanul tau se va inrai si mai mult ca urmare a bunatatii tale, Dumnezeu, in intelepciunea Sa, nu il va ierta. O sa-ti dau un exemplu din Vechiul Testament.

Candva, proorocita Mariam i-a vorbit urat lui Moise. Blandul si bunul Moise nu s-a suparat pe Mariam. Dar ca sa o cuminteasca, Dumnezeu a trimis asupra ei lepra. Iar atunci cand insusi cel nedreptatit L-a rugat pe Domnul sa o tamaduiasca, raspunsul pe care l-a primit a fost: Daca tatal ei ar fi scuipat-o in obraz, oare n-ar fi trebuit sa se rusineze sapte zile? Asadar sa fie inchisa sapte zile afara din tabara, dupa aceea sa intre (Num. 12, 14). Si asa, abia dupa sapte zile a fost Mariam vindecata de lepra.

Pedeapsa educativa primita de Mariam a fost de scurta durata. Insa - vai! - vesnica va fi osanda pacatosilor care nu se pocaiesc. infricosatoare este lepra, dar fara asemanare mai infricosator este iadul nesfarsit, unde vor pleca cei care mor purtand in inima lor ura, rautate si dusmanie.

Gandeste-te la infricosatoarea Judecata ce va sa vie. Atunci vei fi judecat de dreptul si marele Judecator. Daca tu ierti pacatele aproapelui tau, si pacatele tale vor fi iertate inca din aceasta viata si nu le vei mai purta cu tine spre vesnicie. Dumnezeu nu ti le va mai socoti atunci cand te va judeca.

Asa cum poate ai inteles, cand il ierti pe vrasmasul tau, primesti mult mai mult decat dai. De multe ori savarsesti pacate departe de ochii celorlalti. Dar gandeste-te ca in ziua Judecatii, toate acestea vor iesi la lumina dinaintea intregii omeniri si atunci, suferinta ta va fi fara margini, caci constiinta te va arde. Dar daca il ierti pe aproapele tau, poti scapa de aceasta durere si rusine fara sfarsit. Ne incredinteaza de aceasta insusi Dumnezeu: Ca de veti ierta oamenilor gresealele lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc. Iar de nu veti ierta oamenilor gresealele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta gresealele voastre (Matei 6, 14-15).

Ca sa intelegi puterea acestor cuvinte dumnezeiesti, afla ce i-a spus Dumnezeu proorocului Ieremia, atunci cand acesta s-a rugat pentru izbavirea poporului israelit: Chiar Moise si Samuel de ar sta inaintea Mea, tot nu s-ar indupleca spre poporul acesta (Ier. 15, 1). Auzi? Nici rugaciunile lui Moise sau ale lui Samuel nu ar putea sa aduca mila lui Dumnezeu asupra poporului evreu! Si ganditi-va cat de bun, de milostiv si de iertator este Dumnezeu! De aceea, Dumnezeu, prin gura proorocului Zaharia, le-a spus israelitilor, dar ne spune si noua: Faceti dreptate adevarata si purtati-va fiecare cu bunatate si indurare fata de fratele sau (Zah. 7, 9). Sa nu cugetati faradelege unul impotriva altuia (Zah. 8, 17).

Ce sa mai spunem despre oamenii care urasc si fac rau celor care nu le-au pricinuit nici un rau? „Nu-l pot suferi pe cutare", zic ei. Sau: „Pe cutare nu-l pot inghiti". Si daca ii intreb de ce, nu prea au ce sa-mi raspunda. Unde vor ajunge acesti oameni? in ce stare se vor arata dinaintea lui Dumnezeu, la Judecata? Cum se vor izbavi de iadul cel vesnic, cand sunt mai rai si decat idolatrii? Si uite, idolatrii, de multe ori, chiar daca nu asteapta nici o rasplata, propovaduiesc iubirea si bunatatea. Iar noi, crestinii, ii uram pe cei pentru care Hristos S-a rastignit, pe cei cu care avem aceeasi credinta si nadejde, pe cei impreuna cu care alcatuim un singur trup - trupul teantropic al lui Hristos, adica Biserica.

Iata de ce suntem din ce in ce mai slabi, pe cand vrasmasul nostru, diavolul, este din ce in ce mai puternic. In loc sa lucram impreuna cu dragoste frateasca impotriva raului, luptam unul cu celalalt. Sa dea bunul Dumnezeu ca prin harul Sau, sa alungam din inimile noastre ura draceasca si sa dobandim dragostea cea binecuvantata. Sa ne iubim unul pe altul, pentru ca dragostea este de la Dumnezeu si oricine iubeste este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu. Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4, 7-8).

Sfantul Ioan Gura de Aur

28 Aprilie 2015

Vizualizari: 11623

Voteaza:

Ura si dusmania 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

ura dusmania iubirea

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE