Sfanta Anastasia

Sfanta Anastasia Mareste imaginea.

1. Fericitul avva Daniil pleca odata din Schit impreuna cu ucenicul sau, voind sa ajunga la o manastire de maici care se afla in pustia mai de dinauntru, numita Tabenesi. Cand pustnicii care vietuiau in pustie aflara cine este cel care strabatea pustia, iesira toti ca unul ca sa-l intampine, precum niste oi care isi asteapta pastorul. Vazandu-i deci apropiindu-se, se aruncara la pamant dinaintea lui de sapte ori. Avva Daniil le spuse unele cuvinte de folos si ii pecetlui cu semnul crucii, zicand: "Alergati dupa lepadarea de avutii si dupa dezbracarea de ganduri, caci prin acestea poate ve­dea omul fata lui Dumnezeu." Apoi se ruga pentru ei si isi continua drumul.

2. Spre seara ajunsera la manastirea de care am vorbit, iar fericitul barbat ii zise ucenicului sau: "Fiule, du-te si spune-i staretei: "Sunt impreuna cu un batran de la Schit; am dori sa fim gazduiti aici peste noapte". Insa manastirea avea pravila aceasta, ca nici unui barbat nu ii era ingaduit sa intre inauntru. Ucenicul se duse si batu la poarta manastirii. O maica batrana ii raspunse: "Rogu-te, ce doresti?" "Fii buna si cheam-o pe maica stareta", raspunse el. Si iesind stareta la el, acesta ii zise: "Sunt impreuna cu un batran de la Schit; am dori sa fim gazduiti aici peste noapte ca nu cumva sa fim sfartecati de fiare." Dar ea ii raspunse zambind: "Fiule, mai bine v-ar fi voua sa fiti sfartecati de fiarele cele de dina­fara, decat de cele de dinauntru." Atunci el ii zise: "Binecu­vantatul Daniil Schitiotul este cel care este cu mine."

3. Auzind aceasta, stareta nu mai astepta nici o clipa, ci deschise portile manastirii si le scoase afara pe toate maicile ca sa-i intampine pe batran. Si de la poarta manastirii pana iii locul in care se afla el, acestea isi intinsera pe jos mahramele lor, si asa pasind batranul, intra in manastire.

Dupa ce s-au rugat si s-au asezat, stareta turna niste apa intr-un lighean si spala picioarele batranului si pe cele ale ucenicului. Apoi toate surorile trecura pe dinaintea lui, pentru binecuvantare. Si pe cand treceau, stareta lua putina apa din cea cu care spalase picioarele binecuvantatului barbat picurand cu acesta fruntea fiecarei maici in semn de binecu­vantare; in urma lor, isi turna pe cap si pe piept apa ramasa. Apoi facu mare praznic pentru toata obstea, intinzand masa inaintea binecuvantatului batran. Dar in timp ce lui ii oferise niste coji uscate de paine, iar ucenicului niste linte fiarta cu putina paine, pentru toata obstea a poruncit sa se aduca mancare gatita cu ulei, dimpreuna cu putin vin si alte bucate. Deci ispravind de mancat, binecuvantatul batran o intreba: "Ce este aceasta, ca noua ne-ai adus hrana simpla iar voua mancare imbelsugata?" Atunci stareta raspunse: "Stapane, tu esti pustnic si de aceea ti-am dat hrana pustniceasca mai aspra, iar ucenicului tau i-am dat hrana de ucenic de pustnic, caci asta si este; pe cand noi mancam bucate moi, fiindca suntem femei slabe." Atunci slavitul avva zise: "Amin!"

Si era cu aceste maici un lucru neobisnuit si de mare ui­mire: caci vietuiau intr-o mare tacere, implinindu-si asculta­rile si slujirile fie prin semne, fie folosindu-se de toaca. Iar in manastirea aceea erau mai mult de trei sute de vietuitoa­re. Slavitul avva o intreba deci pe stareta: "Oare asa sunt surorile de obicei, sau se poarta asa din pricina noastra?" Iar ea ii raspunse: "Asa sunt pururea slujitoarele tale."

4. Batranul se ruga pentru ele si dadu . Apoi pleca de acolo si se duse in curte, unde dadu peste o sora tolanita pe jos, chiar in mijlocul curtii. O intreba pe stareta: "Cine este aceasta, maica?" Stareta ii raspunse: "Stapane, aceasta nu e decat o simpla netoata, care si-a pierdut mintile; asa ii sta ei in obicei, sa se puna pe jos oriunde oriunde apuca." Batranul ii zise ucenicului sa ia niste apa dintr-un ciubar si sa arunce peste aceea; si facand asa, sora aceea se trezi ca un om beat, se ridica si se duse in alta parte. Atunci batranul ii spuse ucenicului sau: "Fa-mi binele acesta, fiule, si du-te sa vezi unde doarme sarmana nebuna." Ucenicul se duse si o gasi dormind langa haznaua manastirii. Si intorcandu-se, ii spuse aceasta parintelui sau. Binecuvantatul barbat ii zise deci ucenicului: "Fa-mi binele acesta, fiule, si ramai la noapte sa priveghem impreuna."

Dupa ce toata obstea pleca la culcare, binecuvantatul barbat se duse impreuna cu ucenicul sau si se asezara la panda intr-un loc din care puteau sa o vada pe netoata fara ca ei sa fie vazuti. Iar aceasta, vazand ca toate maicile se culcasera, se ridica la rugaciune, intinzandu-si mainile spre cer. Si cum statea ea acolo, ingenuncheata si necontenit rugandu-se intreaga noapte, din maini ii ieseau ca niste flacari si valvataie de foc, in timp ce lacrimile ii serpuiau pe obraji pana la pamant ca niste paraiase de apa. Si asa facea tot timpul, noapte de noapte.

Binecuvantatul barbat ii spuse ucenicului sau: "Du-te in­cetisor si cheam-o pe stareta si pe ajutorul ei aici." Cand acestea ajunsera, fericitul barbat le-o arata pe aceea, zicand: "Acum o vedeti pe nebuna? Amin va spun ca Dumnezeu iubeste soiul acesta de nebuni." In clipa aceea rasuna toaca pentru slujba de noapte, iar vestea despre sora aceea se raspandi printre toate vietuitoarele; se facu deci o mare tulbu­rare in randul lor, si toate plangeau si se ocarau pentru toate relele cu care se facusera vinovate fata de faptura aceea, crezand ca era cu adevarat netoata si idioata.

Dupa aceasta, pentru ca nu mai dormisera de ceva timp, Batranul avva impreuna cu ucenicul sau se pusera pe jos ca doarma putin. Atunci, slavita fata, vazand ca taina ei a fost data in vileag, se ridica tot atunci, se duse in locul unde se odihnea binecuvantatul barbat, ii lua toiagul si pieptarul scrise ceva pe o tablita pe care o batu in poarta manastirii si pleca: unde s-a dus si unde si-a dat duhul, nimeni nu stie. Pe tablita era scris: "Ramaneti cu bine, surorile mele in Hristos si rugati-va pentru mine din iubire pentru Domnul nostru. Iertati-ma pentru ca v-am facut atata suparare."

Pe data le aduna binecuvantatul barbat pe toate surorile, si le grai cuvant spre mantuire, mangaindu-le si zicandu-le: "Ati vazut-o pe aceasta nebuna; cu adevarat Dumnezeu iu­beste nebunii ca ea, care se imbata nebuneste cu iubire de foc pentru El." Apoi le-a insemnat cu semnul crucii si pleca de-acolo impreuna cu ucenicul sau.

5. Dupa ce au ajuns la Schit, batranul ii zise ucenicului sau: "Fiule, du-te si cerceteaza-i pe batranul acela care vie­tuieste mai adanc in desert decat noi." Pentru ca era un ba­tran, un eunuc, care traia cu 8 mile mai adanc in desert fata de Schit. Iata deci care era randuiala dupa care ucenicul il vizita pe batranul acela: ii ducea un vas cu apa, pe care-l punea in fata usii aceluia, apoi batea la usa dupa care se intorcea fara un cuvant, luand inapoi un vas gol. Aceasta se petrecea o data pe saptamana.

Asa ca intr-o zi, avva Daniil ii zise ucenicului sau: "Fiu­le, du-te si te uita daca nu cumva este ceva pe langa pestera batranului acela; iar daca vei da peste un ciob cu ceva scris pe el, sa-i iei cu tine." Ajungand acolo, ucenicul gasi in­tr-adevar un ciob scrijelit, pe care il aduse cu sine. Pe ciobul acela statea scris, "Ia-ti unealta de lucru si vino impreuna cu ucenicul tau." Dupa ce fericitul barbat a citit acestea, incepu sa planga amarnic, spunandu-i ucenicului sau: "Vai pustiei celei de dinauntru, ce stalp mare pierde astazi!" Apoi ii zise ucenicului sau: "Fiule, ia aceste unelte (caci aveau un harlet si o lopata) si sa ne zorim sa ajungem inainte ca batranul sa moara, ca nu cumva sa fim lipsiti de rugaciunile lui, caci se duce la Domnul."

6. Plangand, cei doi barbati plecara spre pestera acelui avva; si ajungand, il gasira cuprins de o mare fierbinteala. Fericitul Daniil se arunca la pieptul aceluia si, plangand grozav, spuse: "Binecuvantat esti tu, parinte, ca vorbind de­spre clipa aceasta, ai uitat de cele ale lumii acesteia, ingrijindu-te numai de lucrurile ceresti. Eunucul ii raspunse: "Bi­necuvantat esti tu, noule Avraame, din ale carui maini Dum­nezeu va primi atatea roade minunate." Avva Daniil ii zise: "Fa rugaciune pentru noi, parinte." La aceasta eunucul ras­punse: "Eu sunt cel care are acum nevoie de multe ruga­ciuni." Batranul ii zise: "Daca as fi fost in ceasul meu cel din urma inaintea ta, eu as fi raspuns rugamintii tale". Atunci eunucul se ridica putin din asternutul in care zacea si-i imbratisa pe batran, iar dupa ce il saruta pe crestet si ii zise: "Fie ca Dumnezeu, care m-a adus in acest loc, sa-si de­savarseasca harul si mila Sa cu tine la vremea caruntetilor tale, dupa cum a facut si cu patriarhul Avraam."

Binecuvantatul barbat isi lua apoi ucenicul si punandu-l in dreptul genunchilor eunucului, ii zise: "Roaga-te si peste fiul tau, parinte". Acesta il saruta si ii zise: "Fie ca Dumne­zeu, care m-a invrednicit de acest ceas in care ma despart de acest trup neputincios, care stie de cate ori a venit pana la chilia mea acest ucenic in smerenie si din dragoste pentru Numele Lui, fie ca Dumnezeu sa faca astfel incat duhul in­vatatorului sa se odihneasca peste ucenic, iar ucenicul sa se cheme prin numele parintelui sau, tot asa cum a facut ca duhul lui Ilie sa ramana peste Elisei."

Dupa aceasta, eunucul zise catre fericitul barbat: "Parin­te, pentru Domnul iti cer, nu lua acoperamantul de pe mine dupa ce ma voi fi savarsit, ci trimite-ma la Domnul asa cum sunt, pentru ca nimeni altul sa nu mai afle taina mea, in afara de tine si de ucenicul tau." Atunci batranul acela zise catre fericitul Daniil: "Da-mi impartasania, parinte." Iar dupa ce a luat-o, zise catre ei: "Daruiti-mi pacea cu saruta­rea sfanta a lui Hristos". Se rugara asupra lui, iar el se uita spre rasarit si spre miazazi, si intinzandu-si mainile, zise: "O, Doamne, in mainile Tale imi incredintez sufletul meu". Apoi isi facu semnul crucii peste gura si isi dadu duhul.

7. Sfarsind de jeluit, cei doi sapara o groapa inaintea usii. Binecuvantatul Daniel isi dezbraca haina si ii spuse uceni­cului sau: "Fiul meu, pune acest vesmant peste hainele lui." Caci hainele eunucului nu erau altceva decat o impletitura grosolana de fire de finic pe dedesubt si o tunica fara ma­neci pe deasupra. Dar pe cand il imbraca fratele, vazu ca pieptul eunucului avea sani, care aratau ca niste cute zbar­cite, insa nu zise nimic.

Dupa ce l-au ingropat si au ispravit , binecuvantatul Daniil i-a spus ucenicului sau: "Fiule, sa ri­dicam postul nostru astazi, si sa frangem painea noastra peste trupul batranului." Impartasindu-se cu Sfanta Euharis­tie, gasira apoi si niste bucati de turta si niste coji inmuiate; iar dupa ce au mancat si au baut putin, au luat cingatoarea batranului si plecara spre chilia lor, laudand si multumind lui Dumnezeu.

8. Pe cand calatoreau, ucenicul il intreba pe batran: ,,Parinte, stiai ca eunucul pe care l-am ingropat a fost femeie? Caci pe cand ii puneam vesmantul de ingropaciune, am va­zut ca avea sani care atarnau ca niste cute zbarcite". Batra­nul ii zise: "Da, fiule, stiu ca de fapt era femeie. Daca doresti, iti voi spune povestea ei; asculta. Aceasta era o ma­troana de cel mai inalt rang in imparatia imparatului Iustinian. Din pricina minunatei ei frumuseti si neprihaniri, im­paratul Iustinian voia s-o aduca in palatul sau, dar cand im­parateasa Teodora a aflat, se manie si cauta sa o alunge din cetate. Auzind de acestea, Anastasia iesi intr-o noapte, toc­mi o corabie si, luandu-si unele lucruri de pret, veni in Ale­xandria, unde se adaposti la Enaton, construind acolo o ma­nastire care pana si in ziua de astazi se numeste Manastirea Matroanei. Dar afland ca Teodora a murit si ca imparatul Iustinian voia sa trimita dupa ea, ca s-o aduca la el in palat, Anastasia fugi in timpul noptii din Alexandria si veni aici. M-a rugat sa-i dau o chilie in afara Schiturilor, marturisindu-mi toate cele intamplate. Deci i-am dat ei aceasta chilie, iar ea isi lua haine barbatesti.

Astazi s-au implinit 28 de ani de cand a venit in locul acesta, fara ca altcineva sa mai stie de asta, afara de mine si de un alt batran. Si cu toate ca au fost trimisi dupa ea magistri din partea regelui si chiar si din partea patriarhului si din toate partile Alexandriei, ni­meni nu i-a putut da de urma. Vezi, fiule, cati oameni sunt care, desi au fost crescuti la curtile imparatesti, cu toate acestea s-au intrecut in lupta cu Vrajmasul, zdrobindu-si trupurile si traind ca ingeri in trup. Cat despre noi, de cate ori nu s-a intamplat ca, pe cand eram inca in lume, sa nu avem nici macar o bucata de paine cu care sa ne putem hra­ni; insa de cand am luat haina calugareasca, desi mancarea si bautura ne-au prisosit, o astfel de vietuire ca a ei n-am putut dobandi. Sa ne rugam deci, fiule, ca Domnul nostru sa ne invredniceasca cu darul unei asemenea sfinte alergari si vietuiri, ca sa putem afla mila la venirea zilei celei mari, dimpreuna cu acest parinte; si impreuna cu acest parinte si frate Anastasie eunucul, sa fim invredniciti de ". Iar numele ei era Anastasia.

9. Apoi binecuvantatul ucenic se duse in chilia lui, se puse jos si scrise tot ceea ce a auzit si vazut. Aceasta ma­troana Anastasia fusese diaconita in timpul Sfantului Se­ver; acesta i-a scris multe scrisori, pline de lamuriri ale lu­crurilor despre care ea intrebase pe vremea cand traise intr-o manastire impreuna cu surorile, inainte de a sosi in pustia de la Schituri. Aici sfarseste istoria unei surori care a trait intr-o manas­tire si a fost privita de toti ca netoata si idioata; cat si istoria Anastasiei matroana, care a fost diaconita.

Sebastian Brock

23 Mai 2012

Vizualizari: 8598

Voteaza:

Sfanta Anastasia 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE