Sfanta Zlata a fost fiica unui taran sarac din Meglenia. Ea a fost daruita din belsug atat cu cele duhovnicesti, cat si cu frumusetea chipului. A stralucit prin smerenie, curatie, intelepciune si credinta neclintita, dar si prin frumusetea cea din afara, cum rar se poate intalni aceasta.

Odata, Sfanta Zlata a iesit cu prietenele sale la padure dupa lemne. In acea vreme, s-a napustit asupra ei un turc, a rapit-o si adus-o la casa lui.

Robit de frumusetea fecioarei, turcul a cautat sa o aduca la mahomedanism si sa o ia de sotie. I-a fagaduit ei ca va duce o minunata viata de belsug daca se invoieste sa-i devina sotie si a infricosat-o ca o va ucide daca se va lepada de vorbele sale.

Insa totul a fost in zadar: viteaza crestina s-a lepadat cu hotarare de o astfel de fapta.

- Cred doar in Domnul Iisus Hristos si de El nu ma voi lepada chiar daca voi fi taiata in bucati! a raspuns ea. Turcul a hotarat sa foloseasca atunci felurite viclesuguri. Zlata era inconjurata de turcoaice care incercau sa o plece pe ea spre cele dorite. Cadanele inchipuiau inaintea Zlatei felurite tablouri de viata despre belsugul care ar fi curs spre ea daca s-ar fi facut mahomedana. Insa nici aceasta incercare nu a avut izbanda.

Suparat de indarjirea ei, turcul a chemat parintii si pe cele trei surori ale Zlatei si, infricosandu-i cu chinuri de nerabdat, le-a spus sa intrebuinteze toate mijloacele pe care le au ca sa o plece spre cele dorite de el.

Si iata, parintii si surorile ei cu glasul stins al constiintei lor au inceput sa o indemne pe fecioara sa se supuna soartei cele rele.

- Scumpa fiica - ii spuneau mama si tatal ei -, fie-ti mila de noi, caci altfel vom pieri cu moarte cumplita! Invoieste-te sa primesti voia agai; Dumnezeu este nespus de milostiv,
El vede ca tu esti silita sa faci aceasta si-ti va ierta acest pacat!

Greu i-a fost Sfintei Zlata si i s-au intunecat ochii la aceste cuvinte: destramarea familiei, pieirea celor dragi ai ei, parinti si surori - cu adevarat acesta e lucru destul de greu.

Insa ce sunt toate acestea fata de vesnicul chin, fata de adevarata pieire, in care vor merge toti cei care s-au lepadat de Hristos?! Si inca si mai mult: ce sunt aceste vremelnice, scurte patimiri, fata de acea slava vesnica, nepieritoare, care-i asteapta pe cei credinciosi Domnului in viata viitoare?!. Propriii ei parinti si surorile ii cereau sa se lepede de acea slava, de acea cununa muceniceasca stralucitoare pentru o oarecare vremelnica bunastare pamanteasca, iar dupa aceasta sa mearga in locul vesnicelor chinuri.

- Nu! a raspuns hotarat Sfanta Zlata. Daca voi ma siliti sa ma lepad de Domnul Hristos slujindu-va spre rau de dragostea mea catre voi, atunci nu-mi sunteti parinti si nu-mi sunteti surori! Parintele meu este Domnul Iisus Hristos si maica mea - este Prea curata Maica a lui Iisus, iar frati si surori imi sunt sfintii mucenici si sfintele mucenice.

Rusinati, parintii si surorile s-au dus de la ea.

Atunci turcul a implinit amenintarea sa si a dat-o pe ea la infricosatoare munci. Vreme de trei luni de zile a fost batuta in fiecare zi fara mila, cu toiege. Dupa aceasta i s-au taiat ei pieptul si bucati de piele si le treceau pe ele pe dinaintea ochilor ei. Sangele tasnea din ea ca dintr-un urcior. Mai apoi au incins un drug de fier pana ce s-a inrosit si cu el i-au strapuns capul de la o ureche la cealalta.

Sfanta mucenita, intarita cu puterea lui Dumnezeu, a ramas intru toate acestea vie si nu a tradat. Insa, in infricosatoarele chinuri, pe cand ii strapungeau capul, a simtit ca taria i se clatina. Pentru a se impotrivi oricarei indoieli si ca sa-si bea pana la capat paharul ei mucenicesc, in taina a trimis ea un om la parintele sau duhovnicesc, staretul Timotei de la Athos, ca sa se roage pentru ea sa nu-i slabeasca credinta si rabdarea. Si Domnul a implinit rugaciunea ei, dandu-i puteri pana la capat ca sa rabde toate patimirile infricosatoare.

Vazand ca este cu neputinta si cu neizbanda sa o chinuie pe ea mai mult, turcii cei cruzi au taiat-o atunci in bucati.

Astfel si-a savarsit nevointa sa marea Mucenita Zlata din Meglenia

Aceasta s-a petrecut in anul 1795, pe data de 18 (31 octombrie). In aceasta zi, Sfanta Biserica praznuieste pomenirea ei, pomenirea marii placute a lui Hristos, biruitoarea intru credinta, marturisitoarea sfantului Sau nume, mostenitoarea nespuselor bunatati ceresti.

ARHIMANDRIT SERAFIM ALEXIEV

Articol preluat din volumul Puterea si ajutorul sfintilor, Editura Sophia

Cumpara cartea Puterea si ajutorul sfintilor

.