Sfintii ocrotitori ai familiei

Sfintii ocrotitori ai familiei Mareste imaginea.

In toate căile vieţii, în toate necazurile şi bolile, la bucurie şi la necaz, în toată vremea şi în tot locul, creştinii se roagă Domnului, Preacuratei Lui Maici, grabnicei Apărătoare a neamului omenesc, sfinţilor îngeri şi oamenilor pe care îi numim bineplăcuţi ai lui Dumnezeu, adică celor care au plăcut lui Dumnezeu prin viaţa, prin nevoinţele, prin virtuţile sau prin pătimirile lor.

A plăcut înaintea Proniei dumnezeieşti să-i înzestreze pe sfinţi cu darurile ajutorării în tot felul a oameni lor: darul tămăduirii bolilor, al vindecării neputinţelor şi patimilor, al împăcării celor care se duşmănesc, al împăcării vieţii noastre, al întăririi legăturilor familiale.



Citind Vieţile Sfinţilor, putem observa asemănarea vieţii lor pământeşti, a nevoinţelor sau pătimirilor lor cu acele minuni şi cu acel ajutor haric ce se săvârşesc cu mijlocirea lor către Domnul pentru noi, pentru a noastră mântuire.

Din vechime, creştinii s-au rugat la icoanele Maicii Domnului pentru bunăstarea familială, pentru dăruirea soţului potrivit (soţiei potrivite), pentru naşterea de prunci. Rugându-se sfinţilor soţi Ioachim şi Ana, părinţii Născătoarei de Dumnezeu, creştinii evlavioşi cereau ajutorul dumnezeiesc în educarea copiilor.

Sfântul binecredincios cneaz Petru, în călugărie David, şi Sfânta binecredincioasă cneaghină Fevronia, în călugărie Eufrosinia, sunt un model de căsnicie creştină. Binecredinciosul cneaz Petru a fost al doilea fiu al cneazului Iurie al Muromului. El s-a suit pe tronul Muromului în anul 1203. Cu câţiva ani înainte, Sfântul Petru se îmbolnăvise de lepră, şi nimeni nu fusese în stare să-l vindece, într-o vedenie de noapte, cneazului i s-a descoperit că îl poate vindeca o fiică de prisăcar - binecredincioasa Fevronia din satul Laskova, în ţinutul Riazanului. Sfântul Petru a trimis oameni în acel sat, care i-au adus-o pe Fevronia. Când a văzut-o, a îndrăgit-o atât de mult pentru cucernicia, înţelepciunea şi bunătatea ei, încât a dat făgăduinţă că după vindecare o va lua de soaţă. Cei doi s-au proslăvit prin cucernicia şi milostivirea lor. S-au săvârşit din această viaţă în aceeaşi zi şi în acelaşi ceas, pe 8 iulie (25 iunie pe stil vechi) 1228, după ce, înaintând în vârstă, au primit tunderea monahală cu numele de Petru şi Eufrosinia. Trupurile lor au fost puse în acelaşi sicriu. Prin rugăciunile lor, ei fac să se pogoare binecuvântarea cerească asupra celor ce se căsătoresc.

Pentru fericirea familială se fac rugăciuni către Sfinţii mucenici Adrian şi Natalia. Sfinţii Mucenici Adrian şi Natalia din Nicomidia sunt un alt model de căsnicie creştină. Adrian era secretar la curtea împărătească. El trebuia să-i scrie în catastif pe creştinii condamnaţi la moarte de împăratul Maximian şi, văzând dârzenia lor în mărturisirea Domnului, s-a făcut şi el creştin şi s-a dus la pătimire pentru Domnul. Foştii lui tovarăşi îi spuneau: „Nu cumva ai înnebunit şi tu şi vrei să mori? Du-te, şterge-ţi numele din catastif şi adu jertfă zeilor!" Sfântul Adrian le răspundea: „Nu am înnebunit, ci am venit la înţelegerea sănătoasă." Pe chezăşia cunoscuţilor, lui Adrian i s-a dat drumul din închisoare ca să-şi vestească soţia cu privire la ziua caznei - dar, când a călcat pragul casei, Natalia a crezut că s-a lepădat de Hristos şi n-a vrut să-i dea drumul. Adrian a încredinţat-o pe Natalia că nu fuge de chinuri, ci a venit să o vestească despre ziua sfârşitului său, după care s-a dus la muncile cele cumplite. Sfântul Adrian avea douăzeci şi opt de ani. Natalia, tânăra văduvă iubitoare de Dumnezeu, a devenit muceniţă fără sânge, sprijinindu-şi soţul în pătimirile pentru Hristos. In curând s-a mutat şi ea la Domnul şi, la fel ca Adrian, a fost numărată în rândul sfinţilor. Pomenirea lor se face pe 26 august (8 august pe stil vechi).

In tradiţia creştină se face rugăciune pentru buna stare a familiei, precum şi „dacă bărbatul o urăşte fără vină pe femeia sa", Sfinţilor mucenici Gurie, Samon şi Aviva. Şi iată de ce: un oarecare ostaş got, trimis la slujbă în Efes, a luat-o de soţie pe evlavioasa fecioară Eftimia, după ce se jurase mamei acesteia, la mormântul Sfinţilor mucenici Gurie, Samon şi Aviva, că nu-i va face soaţei sale nici un rău, că nu o va jigni niciodată, ci o va iubi şi o va cinsti. După ce şi-a încheiat stagiul militar, a luat-o pe Eftimia cu el şi s-a întors în patria sa, unde s-a dovedit că o amăgise, deoarece acolo avea deja soţie. Eftimia i-a devenit roabă şi a avut de îndurat multe batjocuri şi înjosiri. Când i s-a născut un copil, soţia, gota, geloasă, i l-a otrăvit. Eftimia s-a rugat sfinţilor mucenici care fuseseră martori jurământului amăgitorului, şi Domnul a izbăvit-o de suferinţe şi a mutat-o în chip minunat la Efes, unde s-a întâlnit cu mama sa. Pomenirea Sfinţilor Gurie, Samon şi Aviva se prăznuieşte pe 28 noiembrie (15 noiembrie pe stil vechi).

Sfinţii Mucenici Hrisant şi Daria. Sfântul Hrisant se trăgea dintr-o familie de vază. Părinţii lui se închinau zeilor păgâni. In această credinţă şi-au crescut şi fiul, însă a plăcut înaintea Proniei lui Dumnezeu ca Hrisant să dea peste Sfânta Scriptură, care i-a luminat sufletul înţeleptului tânăr. Acesta a crezut şi s-a botezat. Tatăl lui Hrisant s-a străduit din răsputeri să-şi abată fiul de la creştinism şi l-a căsătorit cu frumoasa Daria, preoteasă a zeiţei Pallas Atena. Totuşi, Sfântul Hrisant s-a priceput să-şi aducă soţia la Hristos, şi tinerii soţi, prin bună învoială, au hotărât să trăiască în feciorie. Hrisant a adunat în jurul său câţiva tineri creştini, iar în jurul Dariei s-au adunat femei şi fete evlavioase. Unii orăşeni s-au plâns eparhului Cellerip că Hrisant şi Daria propovăduiesc necăsătorirea. Sfântul Hrisant a fost chinuit ca să se lepede de Hristos, dar chinurile n-au clintit statornicia mucenicului. Puterea lui Dumnezeu îl ajuta în chip vădit. Sfânta Daria a fost dată de chinuitori într-o casă de desfrânare, însă acolo a păzit-o un leu trimis de Dumnezeu. Pe toţi câţi încercau s-o spurce pe sfântă leul îi trântea la pământ, dar îi lăsa în viaţă. Daria le propovăduia pe Hristos şi-i aducea pe calea mântuirii. înfuriat, împăratul a poruncit ca Sfinţii Hrisant şi Daria să fie omorâţi. Sufletele sfinţilor mucenici s-au înălţat la Domnul. Pomenirea lor se săvârşeşte pe 1 aprilie (19 martie pe stil vechi).

Cuvioşii schimonahi Chiril şi Măria. Chiril şi Măria, boieri din Rostov, erau oameni buni şi plăcuţi lui Dumnezeu: îi ajutau pe cei săraci şi bolnavi, îi primeau pe străini. Soţii aveau un fiu, cu numele de Ştefan, când Dumnezeu le-a mai dăruit unul - pe viitorul întemeietor al Lavrei Sfintei Treimi din Radonej, Cuviosul Serghie. Cu mult înainte de naşterea lui, Pronia dumnezeiască a dat despre el semn că va fi ales al lui Dumnezeu. Odată, când Măria, însărcinată cu el, era în biserică, pruncul, spre marea mirare a tuturor, a strigat de trei ori cu mare glas din pântecele mamei în vremea Liturghiei - şi iată că dreapta Măria, împreună cu soţul său, a dat făgăduinţă că dacă i se va naşte băiat îl va închina lui Dumnezeu.

Spre sfârşitul vieţii, Chiril şi Măria au primit tunderea în monahism, apoi şi marea schimă. In anul 1992 s-a săvârşit proslăvirea lor. Sunt pomeniţi pe 11 octombrie (28 septembrie pe stil vechi) şi pe 31 ianuarie (18 ianuarie pe stil vechi).

PROF. DR. DMITRIAVDEEV

Articol preluat din cartea "NERVOZITATEA LA COPII ŞI ADOLESCENŢI", EDITURA SOPHIA

.

06 Iulie 2015

Vizualizari: 7285

Voteaza:

Sfintii ocrotitori ai familiei 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE