Mosii de iarna - Sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne

In aceasta sambata, de dinaintea Duminicii Infricosatoarei Judecati, Biserica Ortodoxa a randuit sa se faca pomenirea tuturor celor din veac adormiti intru dreapta credinta. Astfel, in toate bisericile noastre se va savarsi Sfanta Liturghie urmata apoi de Slujba Parastasului pentru morti. De asemenea slujbe de pomenire se vor oficia si in cimitire la mormintele celor dragi. Aceasta pomenire generala a mortilor poarta numele de Mosii de iarna, mosii de vara fiind pomeniti in sambata de dinaintea Rusaliilor.

In aceasta zi Biserica Ortodoxa a randuit sa se faca mijlocire pentru toti cei adormiti, atat pentru dreptii din Vechiul Testament care au adormit fara sa-L vada pe Hristos, cat si pentru cei ce au murit pe neasteptate si fara pregatirea necesara.

Prin aceste mijlociri Biserica cere lui Dumnezeu sa-i invredniceasca pe cei adormiti de milostivire Sa, sa-i judece cu blandete si sa-i aseze in ceata dreptilor.

Despre importanta pomenirii mortilor in aceasta zi si despre traditia pomenirii mortilor in Biserica noastra ne-a vorbit parintele Stefan Urda, parohul Bisericii din cartierul Lipoveni - Alba Iulia: "Sambata Lasatului sec de carne marcheaza in calendarul Bisericii Ortodoxe sambata mortilor, prin care incepe un ciclu de pomenire a mortilor, ce va dura pana in sambata Floriilor sau in sambata lui Lazar, cu exceptia sambetei urmatoare, sambata lasatului sec de branza. Pomenirea mortilor in perioada aceasta in fiecare sambata subliniaza un adevar teologic important, anume faptul ca Biserica lui Hristos este compusa din Biserica celor vii si Biserica celor adormiti. Este aceeasi Biserica al carui Cap este Hristos si membre suntem fiecare in parte, cum zice Apostolul Pavel, atat cei vii cat si cei adormiti. "

De ce se fac aceste pomeniri pentru cei adormiti si de ce este bine sa ne rugam pentru cei morti. Din nou Parintele Stefan Urda: "In primul rand din respectul fata de porunca de a ne ruga unii pentru ceilalti, indiferent daca sunt vii sau daca sunt morti. Pomenirea mortilor insa, marcheaza si un alt aspect, anume aspectul acela al respectului pe care noi il datoram celor plecati de aici.

Daca atunci cand eram mici ne rugam, asa cu rugaciunile noastre acelea de copii, ca Dumnezeu sa-l tina pe tata si pe mama, ca Dumnezeu sa le ajute parintilor nostri, ca Dumnezeu sa le dea sanatate fratilor nostri, aceste rugaciuni nu trebuie sa inceteze odata cu mutarea lor de aici in viata vesnica. Ei nu inceteaza de acolo sa fie nici parinti, nici bunici, nici frati, nici prieteni, ci ei sunt ceea ce au fost si aici doar ca sunt dincolo de granitele acestei lumi.

Pomenirea mortilor inseamna o dovada a cinstirii pe care noi le-o dam celor ce-au plecat de aici, nu-i uitam, ii pomenim.

Vedeti, la slujbele de pomenire a mortilor parca-i strigam pe nume pe fiecare, asa cum s-a chemat el si luam legatura cu el, ne rugam pentru el. Si aceasta este o datorie, poate cea mai importanta si cea mai de suflet pe care o avem fata de cei plecati de aici."

Un indemn pentru toti ascultatorii nostri pentru ai pomeni pe cei raposati ne-a pus-o la suflet tot Parintele Stefan Urda: "Indemnul Bisericii este ca in aceasta perioada fiecare familie sa duca un pomelnic la Biserica, sa duca eventual o prescura. Sa ceara ca cei adormiti din familia lor sa fie pomeniti, sa nu fie uitati.

Este o perioada unica din timpul anului liturgic, in care se savarsesc aceste slujbe pentru cei adormiti. Si este sigur o dovada, pe de-o parte a recunostintei, dar pe de alta parte si a cunostintei ca la randul nostru, mai devreme sau mai tarziu, vom si noi intre cei adormiti. Si abia atunci ne vom da seama cat de mult bine ne fac cei care ramasi dupa noi nu ne vor uita, ci se vor duce cu un pomelnic in mana la Biserica si vor zice: Parinte, roaga-te in perioada asta si pentru noi.

Aceasta este in esenta pomenirea mortilor, aceasta unitate a Bisericii lui Hristos si aceasta constiinta ca pe de-o parte avem obligatia sa nu-i uitam, sa-i amintim sau sa-i pomenim, iar pe alta parte constiinta ca ei de acolo de sus de unde sunt, ei vegheaza asupra noastra. Ca rugandu-ne noi pentru noi si ei se roaga pentru noi. Ca este o impreuna lucrare a noastra cu ei, ca noi beneficiem, rugandu-ne pentru ei, beneficiem de un bine pentru noi, care il primi de la ei, care la randul lor se roaga si ne ocrotesc de acolo de unde sunt."

.