Dimitrie cel Nou, un sfant cu priza la public


Inca de ieri, Dealul Mitropoliei din Capitala a devenit tinta credinciosilor ortodocsi dispusi sa stea la coada ore intregi. Doua sarbatori religioase pentru doi Dumitri. Azi, Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, zis si Izvoratorul de Mir. Maine, preacuviosul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucurestilor. Timp de trei zile, insa, atractia acestui eveniment religios raman moastele lui Dimitrie cel Nou, expuse la loc de cinste in varful dealului, „pentru a fi venerate de catre credinciosi“.



Coada la moaste e bine strunita de gardurile de metal, plantate strategic de jandarmi si impartita pe bucati, ca sa nu iasa martiriu in loc de pelerinaj. Tinta tuturor e tocmai sus, in deal. La locul faptei, credinciosi se inchina si pupa Sfintele Moaste, apoi iau mir la cornet de hartie si primesc tufanele sfintite.

Atmosfera de pelerinaj e intarita de volumul boxelor din care izvorasc cuvintele preotilor ce canta slujba. Din loc in loc, cate o batrana cade in genunchi, direct pe piatra cubica si incepe maratonul crucilor. Un grup mai curajos de femei cu basmale pe cap se inghesuie chiar la baza scenei pe care canta preacuviosii parinti, astfel ca primesc cuvantul divin stereo, cu o putere de mii de wati.

In tot acest timp, un tanar profesor incearca sa le explice elevilor sai adusi aici pe principiul „vrei, nu vrei, bea Grigore agheasma“, de ce au stat atata la coada la moaste. Cornetele albe pe care pustii si le baga cu ghidusie in nari contin mir, cu care se pot unge pe frunte cand se simt la ananghie.

Florile urat mirositoare, lumeste numite tufanele, sunt sfintite si trebuie puse la icoana. Cand se usuca, le arzi si le ingopi sau le pui in apa de baie, ca sa-ti treaca de frica.

„De la opt dimineata suntem aici. Am venit tarziu. In fiecare an venim aici de Sfantul Dumitru. Cum de ce? Mergi acolo sa pupi, sa-ti faci cruce.“, se indigneaza, dupa cinci ore de stat la coada, doua batrane de la Iasi cand le intrebi pentru ce toata truda. „Acolo sus sunt niste bucatele mici din mana Sfantului Dumitru. Te inchini si la icoana facatoare de minuni. Stii ce minuni face, pe loc, uite-asa! Ce, nu crezi?“, te ia la interogatoriu o alta doamna, venita cu papornita tot de la Iasi.

Capatul cozii e undeva, departe. Ultimii sositi vin cu zambetul pe buze, chiar daca ii asteapta ore bune pana sus. „Vin de cinci ani aici, maica, si mereu am avut parte numai de fericire si de bucurie! Stau cat e nevoie, pana la 4 dimineata stau! Asta e, canonul, ce sa-i faci?“, e gata de orice o femeie care are, pentru scurt timp, nefericirea de a fi ultima la coada. Parca special trimisa sa ii chinuie pe ultimii sositi la coada la atins moastele, o masina trece, cu boxele date la maximum, lasand in urma un refren care a sacait romanii o vara intreaga: „tempting to touch, tempting to touch.“. (A.L.P.)

.

25 Octombrie 2005

Vizualizari: 846

Voteaza:

Dimitrie cel Nou, un sfant cu priza la public 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE