Lunea Rusaliilor, zi de praznuire a Sfantului Duh sau a Sfintei Treimi?
Conform traditiei, a doua zi dupa Duminica Pogorarii Sfantului Duh, adica in Lunea Rusaliilor, Biserica ortodoxa praznuieste pe Sfantul Duh, a treia persoana a Sfintei Treimi, precum indica Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii: "Intru aceasta zi, praznuim pe insusi Preasfantul si de viata facatorul si intru tot puternicul Duh, Care este unul din Treime Dumnezeu."
In calendarele romanesti, aceasta zi e trecuta ca sarbatoarea Sfintei Treimi. Denumirea aceasta, de data mai noua, reprezinta probabil o influenta catolica (la catolici Sfanta Treime e sarbatorita in prima Duminica dupa Rusalii). In sec. XII, nici in Apus nu era inca generalizata o asemenea sarbatoare, ci era privita in unele manastiri ca o inovatie; ea a fost stabilita definitiv in Apus abia la 1334.
In calendarele celorlalte Biserici Ortodoxe insa, Lunea de dupa Rusalii este numita inca Lunea Sfantului Duh, ca in Penticostar. In schimb, adorarea Sfintei Treimi pare a face mai degraba obiectul expres al slujbei din Duminica Rusaliilor (vezi stihira lui Leon Despotul, de la Slava., la "Doamne, strigat-am" din slujba Vecerniei: "Veniti, popoare, sa ne inchinam Dumnezeirii celei in trei ipostasuri").
De aceea, in arta iconografica rusa, praznicul Cincizecimii e reprezentat de obicei prin cei trei ingeri din scena "Filoxeniei lui Avraam" (asa cum a zugravit-o Andrei Rubliov). In calendarele mai noi ale Bisericii ruse Sambata Rusaliilor e numita "a Treimii" (Troitkaia), iar Duminica Rusaliilor e indicata ca "Ziua Sfintei Treimi" (Den Sviatii Troiti).
La Romano-Catolici
Pe langa sarbatorile imparatesti tinute la ortodocsi si enumerate pana acum, la romano-catolici s-au mai instituit, in vremurile mai noi, si alte sarbatori, menite sa accentueze cultul de latrie dat Mantuitorului, ca de exemplu:
a. Sarbatoarea lui Dumnezeu (Fete-Dieu) sau Sarbatoarea Sfintei Euharistii (Fete du Saint-Sacrament), instituita in sec. XIII (Joi dupa Sfanta Treime).
b. Sarbatoarea Sfintei Inimi a Domnului (Sacre-Coeur), in Vinerea din saptamana urmatoare sarbatorii precedente, instituita in sec. XVII.
c. Sarbatoarea Sfantului Nume (al lui Iisus), in a doua duminica dupa Epifanie, instituita in sec. XVI si generalizata abia in sec. XVIII, ca o dublare a sarbatorii Taierii-imprejur.
d. Sarbatoarea Sfantului Sange (in prima duminica din iulie), de data foarte recenta, instituita de papa Pius IX la 1848, in amintirea reintrarii sale in Roma.
SFANTA TREIME
Potrivit revelatiei divine, Dumnezeu este unul in fiinta si intreit in persoane: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Fiecare persoana din Sfanta Treime detine aceeasi fiinta dumnezeiasca in intregime si in mod propriu.
Dumnezeu nu se confunda cu lumea, dar nici nu este separat de lume. Dupa invatatura bisericii Dumnezeu ramane necunoscut dupa fiinta, dar se face cunoscut prin lucrarea Sa.
Invatatura despre Sfanta Treime asa cum o avem in crestinism, este doar indicata in Vechiul Testament, descoperirea ei avea sa vina prin Fiul lui Dumnezeu intrupat. Descoperirea ei deplina nu putea avea loc in Vechiul Testament, deoarece evreii erau inconjurati de popoare politeiste, si astfel s-ar fi abatut de la monotheism si ar fi cazut in politeism.
Existenta mai multor Persoane in Dumnezeu Cel Unul a fost indicata in Vechiul Testament: "Si a zis Dumnezeu: Sa facem pe om dupa chipul si asemanarea Noastra. Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau" (Fac 1,26). Textul indica atat diversitatea cat si unitatea in Dumnezeu.
O indicatie mai directa a Sfintei Treimi o avem in teofania de la stejarul Mamvri ( Fac18, 1-3), unde Avraam vede trei barbati si li se adreseaza ca si cand ar fi fost unul singur.
Adevarul despre Sfanta Treime este descoperit prin Fiul lui Dumnezeu intrupat. Hristos vorbeste despre relatiile Sale atat cu Tatal cat si cu Duhul Sfant: "Credeti Mie ca Eu sunt in Tatal si Tatal in Mine"(Ioan 14,11) si "Iar cand va veni Mangaietorul pe Care Eu Il voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine"(Ioan 15,26).
Cel mai vechi simbol de credinta crestina despre Sfanta Treime este Simbolul Apostolic.
Formularea definitiva despre Sfanta Treime , pe baza Sfintei Scripturi si a Sfintei Traditii, a avut loc la Sinoadele I si II ecumenice.
Invatand ca Dumnezeu este intreit in Persoane, Biserica invata prin acesta ca in Dumnezeu exista anumite distinctii. Cele trei Persoane divine se disting prin modul de a poseda fiinta divina. Cele trei Persoane se deosebesc prin insusirile personale: Tatalui ii este specifica nenasterea si nepurcederea, Fiului nasterea si Sfantul Duh purcederea.
Avand identitate de fiinta, Persoanele Sfintei Treimi nu pot fi concepute altfel decat ca locuind una in alta. Acest mod de existenta se numeste perihoreza - intrepatrundere.
Teologia romano catolica plecand de la acentul pus pe natura si nu pe persoana, a ajuns sa marturisesca ca Sfantul Duh purcede si de la Fiul, invatatura cunoscuta sub denumirea de Filioque, considerata de biserica ortodoxa ca fiind o abatere de la revelatia divina.
Citeste: Sfanta Treime, taina iubirii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.