Mitropolitul Dosoftei - cel care a adus limba romana in Biserica


Astazi, la Liturghia arhiereasca prilejuita de sarbatoarea Sfintei Cuvioase Parascheva se va face proclamarea canonizarii Mitropolitului Dosoftei. Sfantul Dosoftei va fi trecut in calendar cu ziua de pomenire 13 decembrie. Erudit carturar si ierarh misionar, Dosoftei a fost nevoit sa traiasca in ultima parte a vietii sale departe de tara.

Nascut la Suceava, in anul 1624

De-a lungul timpului, cercetatorii au propus mai multe variante privind originea mitropolitului: greceasca, macedoromana (sau meglenoromana) sau romana. Ipoteza originii grecesti a fost abandonata.

Dintr-o interpolare a sa in traducerea vietii Sfantului Evanghelist Luca, in care se vorbeste succint despre istoria romanilor de la sud si nord de Dunare, reiese ca Dosoftei avea constiinta ca este roman: 'acesti romani a nostri sa despart pre trii scaune: Moldova, Tara Romaneasca si Ardealul. Mai este inca una, alature de Tara Greceasca.' Conform dovezilor existente, viitorul mitropolit s-a nascut la Suceava, in anul 1624, in preajma sarbatorii Sfantului Dimitrie, primind din botez acest nume. Parintii sai, Leontie si Misira Barila, binecredinciosi crestini, erau romani de neam, avand rude in Transilvania si in tinutul Liovului (Polonia).

S-a calugarit la Manastirea Probota
Manuscrisele autografe ale mitropolitului care ni s-au pastrat dovedesc faptul ca stapanea bine cateva limbi, avand si cunostinte temeinice despre gramaticile clasice. A studiat mai intai acasa, cu dascali provenind din vreuna dintre manastirile Tarii de Jos, apoi la Iasi, probabil la Colegiul de la Trei Ierarhi, infiintat in timpul domnitorului Vasile Lupu. In acest colegiu a avut posibilitatea sa studieze, dupa parerea lui Nicolae Iorga, gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, muzica, geografia, astronomia si teologia. De aici se indreapta spre Liov, unde va studia la Scoala Fratiei Ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului“. Aici a invatat, pe langa ucraineana, limbile clasice (greaca si latina), slavona bisericeasca si polona, devenind unul dintre poliglotii vremii. Revenind in Moldova, s-a calugarit la Manastirea Probota, deprinzand invatatura duhovniceasca a rugaciunii, ascultarii, smereniei si nevointelor ascetice. In aceasta manastire a exersat si „mestesugul“ traducerii de texte in limba romana.

„Sa-ntaleaga tot spasenia lui Dumnedzau cu intreg inteles“

Calitatile intelectuale si duhovnicesti deosebite il vor recomanda pentru cele mai inalte slujiri bisericesti. Egumen al Manastirii Probota, este chemat in 1658 la inalta slujire a arhieriei, fiind numit Episcop de Husi, iar un an mai tarziu a trecut in scaunul vladicesc de la Roman. Dupa o pastorie de 11 ani la Roman, in 1671 a ajuns in scaunul de Mitropolit al Moldovei. In ciuda vremilor „nepasnice pentru tara“, cu dese schimbari de domnii si repetate navaliri straine, Mitropolitul Dosoftei si-a desfasurat cu devotament deosebit activitatea pastorala, devotament ce reliefeaza marea sa dragoste pentru Biserica Ortodoxa si credinciosii sai.

Convingerea de capatai a marelui mitropolit a fost aceea ca poporul trebuia sa inteleaga ceea ce se slujeste in biserica: „sa-ntaleaga tot spasenia lui Dumnedzau cu intreg inteles“. Importanta acestui lucru reiese din faptul ca la acea vreme slujbele se tineau fie in greceste, fie in slavoneste, limbi pe care poporul nu le mai intelegea. Putem spune chiar ca, din dragoste pentru pastoritii si conationalii sai, mitropolitul a „fortat mana“ Patriarhiei Constantinopolului, care la acea vreme nu aproba aceasta inovatie, argumentand temeinic demersul sau. De altfel, in Grecia si in Rusia, chiar si in zilele noastre se slujeste in formele vechi ale acestor limbi, neintelese de majoritatea populatiei.

Primele carti de cult in romaneste

Cu ajutorul lui Nicolae Milescu, Dosoftei a obtinut de la patriarhul Ioachim al Moscovei o tiparnita noua, cu ajutorul careia a tiparit cele mai multe dintre lucrari. Toata viata mitropolitului a fost o truda neincetata pusa in slujba poporului si a limbii romanesti, traducand si versificand diferite carti de zidire duhovniceasca. Dintre aceste lucrari amintim: Psaltirea in versuri, traducerea Dumnezeiestii Liturghii, Psaltirea de-ntales, Acatistul Nascatoarei de Dumnezeu, Molitvalnic de-ntales, Parimiile de preste an, Viata si petrecerea svintilor s.a. Toate aceste scrieri au un profund caracter pastoral-misionar, „sa traga hirea omului catra cetitul ei“. Istoricii si criticii literari au demonstrat originalitatea si frumusetea limbii folosite de mitropolit, evidentiind veleitatile sale carturaresti.

Exilul in Polonia

In 1686, in urma campaniei de retragere din Moldova, soldatii polonezi au luat cu ei multime de pietre scumpe si odoare din aur si argint. Intre ostatici s-a numarat si mitropolitul, care a luat cu sine si moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, de teama profanarii acestora. Aflat in Polonia, el a sperat mult timp ca se va putea intoarce in Moldova, in urma unei victorii definitive a crestinilor impotriva turcilor. Aceasta perioada a vietii sale a fost una plina de greutati si lipsuri. A ramas pana in ultima clipa a vietii devotat Ortodoxiei, intr-un context in care presiunile si propaganda greco-catolica erau fara scrupule. De asemenea, a inventariat cu grija toate odoarele rapite de poloni, pentru a nu li se pierde urma. Efortul sau a fost, din pacate, zadarnic, intrucat, dupa trecerea in imparatia dreptilor, acestea s-au risipit. Moastele Sfantului Ioan cel Nou au ramas in Polonia pana in 1783. Cu toate greutatile indurate, si-a continuat activitatea de traducator. Departe de tara, mitropolitul Dosoftei trece la cele vesnice la 13 decembrie 1693, iar din marturiile calugarilor care l-au insotit aflam ca si-a cunoscut dinainte sfarsitul. Blandul ierarh Dosoftei a fost inmormantat la Biserica „Nasterea Domnului“ din Zolkiew, astazi in Ucraina.

Tomos sinodal al Bisericii Ortodoxe autocefale privind canonizarea Sfantului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane

Prea iubitului cler, cinului monahal si drept maritorilor crestini din cuprinsul Patriarhiei Romane, har, mila si pace de la Dumnezeu, iar de la noi, parintesti binecuvantari!

Cu adevarat placut este inaintea lui Dumnezeu sa cinstim pomenirea celor ce s-au invrednicit sa primeasca din mana Domnului „cununa vietii“. Astfel, acesti iubitori de Hristos, prin viata lor plina de glorie si de fapte bune, au castigat indrazneala inaintea Prea Sfintei Treimi. Laudandu-i si venerandu-i, Biserica preamareste pe Insusi Dumnezeu, care, asa cum glasuieste psalmistul, „prin sfintii care sunt pe pamantul Lui, minunata a facut Domnul toata voia intru ei“.
Unul dintre cei pe care Dumnezeu l-a ales sa fie slujitor si marturisitor al adevarului credintei este si luminatul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei.

Parintele nostru Dosoftei, implinitor al virtutilor evanghelice si povatuitor cucernic al faptelor bune, inca din frageda varsta a deprins invatatura Duhului, pe care apoi a plinit-o la scoala Manastirii Probota. Aici, fiind iubitor de intelepciune, a primit ingerescul chip al calugariei, de care nu s-a despartit pana la moarte. Pentru aceasta Dumnezeu l-a inaltat la treapta arhieriei, ca sa fie pilda vrednica de urmat pentru multi, ca si acestia, „vazand faptele sale cele bune, sa slaveasca pe tatal cel ceresc“. Ca pastor de suflete, s-a nevoit si mai mult, ostenindu-se cu talcuirea cartilor sfinte, iar dupa ce a suferit mai multe incercari si necazuri, in aceasta viata trecatoare, s-a mutat catre Domnul, ca un adevarat marturisitor al credintei ortodoxe.

Avand in vedere viata pilduitoare a invatatului Ierarh Dosoftei, evlavia sa calugareasca si intelepciunea sa sfanta, in talcuirea cuvantului lui Dumnezeu, pentru luminarea slujitorilor sfintelor altare si a poporului credincios, precum si pastrarea dreptei credinte. Urmand obiceiul sinodal si chemand in ajutorul nostru puterea lui Dumnezeu, Celui inchinat si preamarit,

Hotaram:
Ca de acum inainte si in veci Ierarhul Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, sa fie numarat intre Sfintii Bisericii si sa fie pomenit si cinstit cu cantari de lauda in ziua de treisprezece a lunii decembrie.
Poruncim, de asemenea, in Duhul Sfant, ca viata, slujba si icoana Sfantului sa fie primite cu evlavie de preotii, monahii si credinciosii ortodocsi.

Spre deplina statornicire a celor pe care le-am hotarat in chip sinodal si canonic, intarim cu semnaturile noastre acest Tomos sinodal de canonizare a Sfantului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, aducandu-l la cunostinta clerului si a tuturor dreptcredinciosilor din cuprinsul Patriarhiei Romane.

Dat in Bucuresti,
anul mantuirii 2005,
luna iulie, ziua a cincea

.

13 Octombrie 2005

Vizualizari: 8864

Voteaza:

Mitropolitul Dosoftei - cel care a adus limba romana in Biserica 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE