Stilul arhitectonic romanic
Numit, inexact, uneori : romano-bizantin sau latin, este cel dintai stil de arta propriu al Apusului medieval. El ia nastere in epoca lui Carol cel Mare (secolele VIII-IX), cand se realizeaza in Apus o prima simbioza a resturilor vechii arte romane a bastinasilor romanizati (galo-romani) cu cultura nationala a popoarelor germanice stabilite in Apus (goti, alemani, franci, normanzi, anglo-saxoni, germani etc.) si cu influente de origine orientala, aduse in Apus pe de o parte de maurii din Spania, pe de alta de calugari, comercianti, pelerini, iar mai apoi (de la 1096 inainte) de Cruciati care pun in contact cultura apuseana cu cea bizantina si araba.
Locul de nastere al stilului romanic este Franta si nordul Italiei (Lombardia), unde reminiscentele vechii arte galo-romane, amestecate cu influente noi, asiatice, dau nastere celor dintai biserici cu cupole pe pandantivi (considerate de unii ca influente bizantine). De aci, stilul acesta se raspandeste in toate tarile catolice (Anglia, tarile germanice, tarile scandinave, Polonia, Ungaria, Moravia, mai putin in Italia si Spania), devenind arta oficiala a catolicismului (ritualul latin) din secolele X-XIII, asa cum devenise mai de mult cea bizantina pentru crestinismul rasaritean. Mult mai putin unitara insa in evolutia si aspectele ei generale decat cea basilicala si cea bizantina, arta romanica a facut mai mult loc influentelor si traditiilor locale, dand nastere la scoli, tipuri sau sub-stiluri regionale, dintre care amintim, ca mai importante, pe cele din : Lombardia (nordul Italiei), Proventa (sudul Frantei), Burgundia (in centrul Frantei), Norfnandia (in nord-vestul Frantei) si regiunea Rinului (estul Frantei si apusul Germaniei).
Perioada de formare a stilului o constituie secolele VIII-X (faza timpurie sau pre-romanica) ; apogeul il atinge in secolele XI -XII (perioada matura, sau romanicul dezvoltat), iar in sec. XIII incepe sa fie inlocuit (mai intai in Franta) de stilul gotic.
Arta romanica este o arta exclusiv religioasa, creata de calugari si oameni ai Bisericii.
Caracterele generale ale stilului se pot reduce la urmatoarele :
a) Lipsa de unitate in plan ; planul bisericilor romanice este foarte variat : cruciform (mai ales in cruce latina), treflat biabsidal, circular (influenta din rasarit) ; de cele mai multe ori apare un plan complex, combinatie a tipului basilical cu cel cruciform, creat prin prezenta regulata a navei transversale (transeptului, uneori dublu).
b) Materialul de constructie este mai ales piatra (mai putin caramida si lemnul), zidaria fiind lasata aparenta (netencuita si neacoperita cu placaj de marmura, ca in basilical sau bizantinul timpuriu), iar zidurile fiind masive (groase si puternice), sunt sprijinite de contraforti (ziduri suplimentare, de sprijin, in partile unde apasarea masei de zidarie e mai mare).
c) Soclul inalt, fatada principala (de vest) precedata uneori de o curte inchisa cu un portic este in general monumentala, cu trepte multe si portaluri uriase, bogat decorate si flancate de turnuri patrate sau octogonale (influenta siriana), dintre care unul serveste si ca clopotnita, cand aceasta nu e separata de biserica.
d) Interiorul, precedat uneori de un narthex de mari proportii, e impartit (ca si la basilici) in mai multe nave.
e) Acoperisul primelor biserici romanice e in sarpanta, adica cu scheletul de lemn sau metal (cu sau fara tavan), ca la basilici ; mai tarziu e inlocuit intai la navele laterale cu acoperisul boltit, de piatra sau caramida, sub diverse forme : calote sau cupole hemisferice.
f) Caracteristic (comun) tuturor bisericilor apusene de orice stil este chorul, adica o travee (despartitura) deosebita a interiorului, sub forma de nava transversala, intre absida altarului si transept. In general el este mai inalt fata de restul bisericii, pentru ca sub el si altar se construiesc cripte de mari dimensiuni.
g) Sculptura decorativa e intrebuintata mai mult decat in basilical si bizantin, ca auxiliar important al arhitecturii (la impodobirea capitelurilor de pilastri si coloane, a fatadelor si a portalurilor, a cadrelor de usi si ferestre, la cornise etc). h) Arcul rotund (roman, in semicerc perfect) este utilizat in larga masura, atat ca element arhitectonic (de legatura intre coloanele sau pilastrii din interior), cat si ca element decorativ (mai ales la fatade, in galerii de arcade) ; de aceea, stilul romanic e numit uneori si stilul arcului rotund.
i) Ferestrele sunt la inceput putine si mici, apoi mai multe si mai mari, terminate totdeauna in arc rotund (simplu sau divizat bifor, tri-for etc.) si cu ornamentatie bogata (apar primele vitralii in sec- XII).
Monumente reprezentative
Dintre bisericile romanice din epoca lui Carol cel Mare (faza preromanica), cele mai multe au fost distruse de invazia normanzilor din secolele IX si X.
Astazi se pastreaza (restaurate) numai cateva din Franta, ca de ex. : Capela Palatina (biserica palatului lui Carol cel Mare) din Aachen (azi catedrala din Aix-la-Chapelle), construita la 805, in forma de octogon acoperit de o cupola sprijinita pe opt pilastri dispusi in cerc (copie greoaie a bisericii San-Vitale din Ravena) ; biserica din Germigny-des-Pres, in Loiret, cladita dupa 806, in forma de rotonda; biserica Sf. Filibert din Tournus (Burgundia), tot din faza carolingiana s.a.
Din faza romanicului dezvoltat (secolele XI-XIII) se pastreaza mai multe biserici (unele in forma originala, altele restaurate). Mentionam, de exemplu :
a) In Franta (patria stilului) :
- biserica abatiala (principala) a manastirii Sf. Stefan (Saint-Etienne) din Caen, in nordul Frantei (sec. XI).
- biserica Notre-Dame du Port din Clermont (sec. XI) ; - biserica manastirii benedictine din Cluny (secolele XI-XII).
- catedralele din : Avignon (Notre-Dame-des-Domes), Perigord, Autun (Saint-Lazare), sec. XII, Lyon s.a. ;
- catedrala Sf. Fronton (Saint-Front) din Perigueux, avand planul in cruce greaca, cu 5 cupole.
- bisericile Saint-Germain din Toulouse;
- domurile Sf. Ilarie (Saint-Hilaire) si Notre-Dame la Grande din Poitiers, Sf. Paul (Saint Paul-Austremoine) din Issoire (sec. XII).
b) In Anglia amintim catedralele din orasele : Durham, Canterbury, Exeter, Winchester, Norwich, capela Sf. Ioan a Turnului din Londra s.a.
c) In Germania, din epoca preromianica se mai pastreaza biserica S. Cyriac la Gernrode, din timpul lui Carol cel Mare ; iar din epoca de inflorire a romanicului mentionam : catedrala Sankta Maria im Kapitol si biserica Sfintii Apostoli din Colonia (sec. XI, plan triconc), catedralele din orasele : Bonn, Bamberg, Worms (sec. XII), Mainz (sec. XIII), Spira (Speyer, sec. XII), Hildesheim (Sf. Mihail, sec. XI), s.a.
d) In Austria, amintim biserica manastirii din Lilienfeld (sec. XIII), biserica din Heiligenkreuz (sec- XII).
e) In Belgia si Olanda : Catedrala din Tournay (cu 5 turnuri monumentale), biserica minastirii din Tongres, bisericile din Ruremond si Maestricht.
f) In Suedia si Norvegia : Domurile din Trontheim, Lund, Alvastra s.a.
g) In Danemarca : catedrala din Viborg.
h) In Spania si Portugalia : biserica Sf. Iacob (Santiago) din Compostella (unul din cele mai vestite centre de pelerinaj din Apus in evul-mediu, unde se pretindea ca se pastreaza moastele Sfantului Apostol Iacob cel Mare), catedralele din orasele : Avila (Sf. Vincentiu), Lugo (sec. XII), Urgel (tip lombard, sec. XII), Saragossa (San Pablo, sec. XIII).
i) In Italia, stilul romanic s-a dezvoltat mai putin, formand scoala lombarda, cu biserici care pastreaza mai bine amintirile filiatiei lor antice, cu clopotnite izolate de corpul bisericii, bisericile fiind la inceput fara cupole, apoi cu bolti inaltate pe ogive, facand trecerea spre stilul gotic (ca la biserica Sf. Ambrozie Sant'Ambrogio din Milano, sec. XII). Mai amintim : catedralele din orasele : Pisa (secolele XI-XII cu faimosul turn-clopotnita inclinat), Modena (sec. XII), Parma (sec. XII), Pavia (Sf. Mihail), Piacenza (sec. XII), Bari (Sf. Nicolae, secolele XI-XII, influenta adusa de normanzi in sudul Italiei).
Biserici de stil romanic tarziu (decadent) s-au construit si la noi, mai ales in Ardeal, de catre unguri si sasii catolici (ca de ex. catedrala romano-catolica din Alba-Iulia, biserica Sf. Mihail din Cisnadioara, biserica din Cisnadie, Noul-Sasesc, Sebes, Garbova, azi in ruina), s.a.
-
Stilul rococo
Publicat in : Arhitectura Bisericeasca -
Stilul bizantin in timpul imparatului Iustinian
Publicat in : Arhitectura Bisericeasca -
Stilul bizantin dupa cruciade
Publicat in : Arhitectura Bisericeasca -
Stilul gotic
Publicat in : Arhitectura Bisericeasca
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.