Amvonul este o piesa de mobilier bisericesc, un mic balcon situat pe peretele de miazanoapte al bisericii, in interiorul naosului, asezat la oarecare inaltime. Diaconul citeste pe acest loc ecteniile sau psaltul, citeste de aici Apostolul. Denumirea vine de la grecescul “anavaino” care insemna a se urca, a se sui.
Amvonul are forma rotunda sau hexagonala, fiind impodobit cu sculpturi in lemn sau bronz, care au un caracter simbolic: porumbelul simbolizeaza pe Duhul Sfant, crucea e simbol al credintei, ancora este simbol al sperantei, inima e simbolul dragostei, iar trambita simbolizeaza propovaduirea Evangheliei.
In trecut, amvonul se gasea in mijlocul naosului avand insa mai multe intrebuintari decat astazi. Avea dimensiuni mai mari si la el se putea ajunge pe doua scari, una spre est si alta spre vest. Amvonul era folosit de psalti sau de cititorii Sfintei Scripturi. In timpul Sfantului Ioan Gura de Aur, amvonul a fost amplasat in partea stanga a navei, fiind folosit numai de cler (preoti si diaconi) pentru citirea Evangheliei. Tot de la amvon se faceau comunicarile diverse despre: viata bisericii, sarbatori, dispozitii canonice si alte probleme de interes general pentru credinciosi.
In plus, aici se citea, de catre preot sau arhiereu si rugaciunea finala de binecuvantare, de la sfarsitul Liturghiei, de unde si numele ei de “Rugaciunea amvonului”, sub care o cunoastem astazi.
Locul acesta pe care se aflau si stranele psaltilor si ale clerului inferior, se numea de multi solee, fiind despartit atat de altar, cat si de cealalata parte a naosului de mijloc, prin anumite grilaje de fier sau de lemn.
Amvonul se numea in vechime “sugestum lectorum” sau “analoghion”. De aceea, nu intamplator functia vechiului amvon fix e indeplinita astazi de un amvon portativ, numit analoghion (analog), in forma de pupitru pliant, acoperit cu panza brodata. Acesta se aseaza in mijlocul bisericii ori in fata usilor imparatesti, dupa caz, si pe el sta Biblia cand se citeste sau se predica.
Biserica manastirii Horaita este unica in Romania prin faptul ca amvonul este asezat deasupra usilor imparatesti din catapeteasma, fiind amplasat in partea de est, si nu in partea de nord, cum cere traditia Bisericii.
In prezent, in marea majoritate a bisericilor de la noi, amvonul a disparut, ramanand insemnat numai locul, printr-o cruce sau un cerc sub policandrul principal. Amvonul a ramas insa caracteristic interioarelor bisericilor romano-catolice si protestante.
Radu Alexandru
-
Pronaosul
Publicat in : Arhitectura Bisericeasca -
Sfantul Altar
Publicat in : Arhitectura Bisericeasca -
Iconostasul
Publicat in : Arhitectura Bisericeasca
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.