Pronaosul este una dintre incaperile bisericilor ortodoxe. Fiecare biserica este impartita in mai multe incaperi distincte: pridvor, pronaos, naos si Altar, acesta fiind cea mai de cinste incapere a bisericii, in el savarsindu-se Sfanta Liturghie si fiind pastrate Sfintele Taine.
Pronaosul sau "nartexul" este acea parte a bisericilor care preceda naosul. Pronaosul se mai numeste si "tinda bisericii". Pronaosul este incaperea in care se patrunde din pridvor, printr-o usa masiva. Daca lipseste pridvorul, credinciosii veniti la biserica intra direct in pronaos, insa in cadrul locasurilor de cult mai mari, in pronaos se intra dupa ce se trece prin pridvor.
Pronaosul este zidit de cele mai multe ori in forma dreptunghiulara. In pronaos, ferestrele sunt dispuse pe amandoua lateralele. Atunci cand biserica nu are un turn clopotnita separat, clopotele pot fi asezate chiar deasupra pronaosului. In arhitectura bizantina, pronaosul este adesea pictat cu scene din Vechiul Testament, in acest loc fiind savarsite unele slujbe speciale.
Pronaosul
Pronaosul este un spatiu liturgic destinat pocaintei. In vechime, in acest loc stateau la slujba diferite categorii de oameni, dupa starea pe care o avea fiecare: catehumenii, care se pregateau sa primeasca Sfantul Botez; penitentii, care se pocaiau pentru anumite pacate grave; cei care erau posedati de duhuri necurate, asupra carora se citeau exorcismele.
Astazi, in pronaos se savarsesc anumite slujbe si rugaciuni prevazute de randuielile canonice, dupa cum urmeaza: prima parte din slujba Litiei, care are un caracter de pocainta; unele dintre laudele bisericesti, precum pavecernita si miezonoptica; slujba inmormantarii; unele rugaciuni legate de nasterea unui copil. Tot in pronaos mai este savarsita si prima parte din Taina Botezului, numita "lepadarile", precum si Taina Spovedaniei.
Pe alocuri, unde pronaosul era despartit concret de naos, prin zid sau coloane, acesta era spatiul destinat femeilor, in vremea sfintelor slujbe. De cele mai multe ori insa, femeile stau in parte stanga, iar barbatii in partea dreapta, atat in naos, cat si in pronaos.
Din punct de vedere arhitectonic, pronaosul are in general forma dreptunghiulara, fiind mai lung si mai incapator decat naosul. La bisericile mai vechi, pronaosul este despartite de naos prin zid cu usa; zugravii aveau deci de pictat inca o suprafata importanta. La bisericile mai noi, peretele despartitor dintre naos si pronaos a fost inlocuit cu stalpi sau a fost suprimat total, stergandu-se astfel distinctia dintre naos si pronaos, care era atat de importanta in disciplina din vechime.
Daca in pronaos exista doua bolti, pe cea dintai se zugraveste scena numita "Toata suflarea sa laude pe Domnul"(Psalmul 148): un cer, in mijlocul caruia troneaza Hristos, inconjurat de ingeri, la unele biserici se adauga chipuri de animale domestice si salbatice, munti, ilustrandu-se astfel participarea sau colaborarea lumii, a naturii si a intregii firi create la proslavirea lui Dumnezeu; in cea de-a doua bolta se deseneaza alt cer, in care se ilustreaza axionul liturgic al Liturghiei Sfantului Vasile. Daca exista insa o singura bolta, pe ea se zugraveste de obicei chipul Maicii Domnului "Oranta", cu Pruncul in medalion.
In mijlocul pronaosului troneaza Maica Domnului "Oranta", cu mainile intinse in rugaciune, Pruncul fiind infatisat intr-un medalion, pe pieptul ei. Aceasta este inconjurata de ingeri si de proorocii mesianici. In pandantivii fiecarei turle sau la unghiurile boltilor se zugravesc chipuri de imnografi, melozi, sezand si scriind.
Pe peretii laterali ai pronaosului, impartiti in mai multe registre longitudinale, se zugravesc, in zona superioara, sinoadele ecumenice, iar in registrele de mai jos, scene principale din viata si patimirea sfintilor mucenici din calendar (sinaxarul): mineiul incepe cu luna septembrie, pe peretele de rasarit, din stanga usii de intrare in naos.
Tot in pronaos este zugravit si tabloul votiv al ctitorului bisericii, infatisat in inchinare, inaintea Mantuitorului, adesea tinand in maini modelul in miniatura al bisericii ctitorite; de obicei, ctitorul este insotit de sfantul ales drept hram pentru noua biserica. Tabloul votiv este zugravit adesea in registrul inferior al peretelui de apus, de o parte si de alta a usii de intrare.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Sfanta Cruce - temelia arhitecturii eclesiale ortodoxe
Publicat in : Viata liturgica -
Arhitectura in Tara Romaneasca in secolele XIV-XIX
Publicat in : Arhitectura Bisericeasca -
Arhitectura din Moldova in secolele XIV-XIX
Publicat in : Arhitectura Bisericeasca -
Arhitectura in Tara Romaneasca si Moldova in secolele XIX-XX
Publicat in : Arhitectura Bisericeasca -
Arhitectura din Transilvania
Publicat in : Arhitectura Bisericeasca
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.