Arta miniaturilor
Secolul al XIII-lea
Contrar unei pareri sustinute multa vreme, atelierele de miniaturisti au continuat sa lucreze la Constantinopol si dupa 1204, in parte cel putin pentru o clientela de seniori si de prelati latini. Productia lor era totusi departe de a avea amploarea si diversitatea de mai inainte. Ea s-a redus la carti biblice, indeosebi la Noul Testament. Evangheliile nr. 118 din Biblioteca nationala de la Atena, Garrett 2 de la Universitatea Princeton (odinioara in schitul rus Sfantul Andrei de la Muntele Athos), nr.
Destinat fara indoiala unui occidental, manuscrisul grec 54 de la Paris cuprinde textul grec al Evangheliei la stanga si textul latin la dreapta. Miniaturile acestui manuscris au un caracter monumental care le apropie de picturile parietale si de icoanele contemporane. Sub drapari tratate cu suplete, volumele trupurilor se rotunjesc cu fermitate. O mare parte a fundalului, daca 61 nu chiar uneori fundalul intreg, ramane goala si accesoriile, cand exista, au drept scop sa scoata mai mult in evidenta figurile omenesti. in personajele grave si reculese salasluieste o energie spirituala intensa si chiar dramatica.
Renasterea din vremea Paleologilor
In jurul anului 1300, stilul miniaturilor, ca si al picturii murale si al icoanelor, a pierdut din calitatile sale de maretie si sobrietate. Personajele sunt mai putin robuste si mai putin corect construite; umerii lor sunt aplecati. O anume agitatie se exprima in drapari si in atitudini. Chipurile par crispate. Motivele de arhitecturi sau de peisaje ocupa in general cu amploare fundalurile. Culegerea din Noul Testament cu Psaltire de la Moscova tine de aceasta traditie, dar are o mai mare indrazneala in redarea atitudinilor si o viziune mai ampla.
Arta miniaturilor din anii 1330-1340 pana la mijlocul secolului al XV-lea
O profunda schimbare a avut loc in stilul miniaturilor incepand din anul 1330, fara indoiala sub efectul prefacerii generale la care a fost supusa societatea bizantina in aceasta epoca. intiinim aceeasi tendinta catre linistire si seninatate ca si in icoanele contemporane, aceeasi renuntare la manierismul de la inceputul secolului al XIV-lea. Pentru prima oara in Bizant, miniatura se rupe net de spiritul antic, de care nu se indepartase pana atunci decat rareori. Dar, pe cand marea pictura si icoanele se indreptau catre idealism, un curent naturalist a impins miniatura pe cai noi.
In ciuda unei anume uscaciuni a facturii, exista in ea multa viata si o vointa puternica de a scoate in evidenta personalitatea personajelor reprezentate; astfel sunt portretul autorului si acela al destinatarului, marele duce Apocaucos (ucis in 1345), care ilustreaza culegerea din operele lui Hipocrat. pastrata la Biblioteca nationala de la Paris. Aceleasi calitati, slujite de un mestesug mai sigur, se regasesc in miniaturile care ilustreaza operele teologice scrise de fostul imparat Ioan Cantacuzino cand, dupa abdicarea sa de la tron, in 1354, s-a calugarit luand numele de Ioasaf.
Tot in acest manuscris. Schimbarea la Fata - subiect indragit de isihasti este tratata cu o forta, un simt al compozitiei si o plenitudine a volumelor care sunt opera unui mare mester, in stare sa interpreteze potrivit exigentelor miniaturii lectiile oferite de pictura murala.
Cateva manuscrise de la sfarsitul secolului al XIV-'ea si de la inceputul celui de-al XV-lea merita de asemenea sa ne retina atentia prin portretele din cuprinsul lor. Unul dintre cele mai interesante este Typicon-ul care contine regulile monastice ale manastirii Maicii-Domnului-de-indreptatita-Speranta, Intemeiata la Constantinopol pentru doamnele din marile familii ale capitalei de catre Eufrosina Comnena Ducaina Paleologhina, stranepoata a lui Mihail al VIII-lea Paleolog. Ctitorii sunt infatisati perechi: Eufrosina si sotul ei Constantin Comnen Raul Paleolog, fiii si fiicele lor, impreuna cu sotiile sau sotii lor, si din nou fondatoarea cu una dintre fiicele sale. Calugaritele comunitatii au fost grupate intr-o singura imagine, de o izbitoare austeritate.
Uimitorul portret al patriarhului Iosif, din manuscrisul, continand pe Codinus si alte opuscule, de la Paris, arata ca in secolul al XV-lea grafismul bizantin regasea in schita in penita noi posibilitati de vigoare expresiva si de stilizare ornamentala si, deopotriva, o eleganta rafinata. Viitorul miniaturii era insa condamnat de apropiata aparitie a tiparului si a gravurii.
Un spirit naturalist, avand de asta data o esenta populara, anima ilustrarea vie si spontana a Cartii lui Iov, copiata fara indoiala la Mistra in 1362 de catre un scrib cu numele de Manuel Tzycandilis. In scenele din viata campeneasca si din existenta zilnica, personajele sunt reprezentate in costume de epoca: acest caracter familiar ne aminteste de arta gotica si de mozaicurile din baptisteriul Sfantului Marcu.
Atractia exercitata de real se face de asemenea simtita in miniaturile - aproape sase sute la numar - care impodobesc manuscrisul lucrarii Compendiu de istorii scris de Ioan Skylitzes (pastrat la Madrid). Aceasta cronica cuprinde perioada care incepe cu domnia lui Mihail I (811-813) si se termina cu domnia lui Nichifor al III-lea Botaniatul (1078-1081). Miniaturile care o ilustreaza abunda in notatii pitoresti despre obiceiurile si moravurile societatii bizantine. Este foarte posibil ca multe dintre ele sa derive din tablourile istorice care puteau fi vazute in palatele imperiale, dar ele sunt inviorate de incontestabilul dar al observatiei personale.
Arta miniaturilor in afara imperiului
Rusia
Teofan Grecul ocupa in arta miniaturii un loc intrucatva deosebit. Stim dintr-o scrisoare a lui Epifanie catre Chirii din Tver ca el nu a fost numai un pictor de fresce si de icoane, ci si de miniaturi. Atelierului sau i se atribuie de obicei Evanghelia executata prin anul 1390 la Moscova si daruita mai tarziu de catre tarul Feodor Alexandrovici boierului Hitrovo. In amploarea executiei, relieful volumelor si gingasia coloritului se simte maniera mesterilor obisnuiti cu tehnica picturii murale. Iconografia, cu fundalurile de arhitecturi si de munti retezati, este aceea care se practica in arta secolului al XIV-lea. Medalionul cuprinzand ingerul, simbolul evanghelistului Matei, are asemenea calitati de eleganta, de gratie sinuoasa, de duiosie delicata si de melodie in linie incat numerosi savanti au crezut ca pot recunoaste in el o opera a lui Rubliov. In orice caz, se vede cum atelierul lui Teofan a putut determina dezvoltarea unei scoli de miniaturisti moscoviti.
Serbia
Am aratat mai inainte cum secolele al XIII-lea si al XIV-lea au constituit epoca in care in domeniul miniaturii, ca si in acela al picturii parietale, s-au afirmat scolile nationale, tributare traditiilor bizantine. Fenomenul se poate intelege cu atat mai lesne cu cat scriptoriile aveau o fixitate la care nu erau constransi zugravii de fresce itineranti. Serbia a dat, intre altele, vestita Psaltire de la Munchen, ilustrata intre 1370 si 1390, avand o suta cincizeci si patru de miniaturi cu un desen mai putin rafinat decat acela al modelelor sale bizantine, dar cu un colorit destul de viu, care da stralucire tonurilor de albastru, rosu si violet. Cei doi miniaturisti ai Psaltirii au suferit influenta frescelor sarbe din anii 1350-1380.
Bulgaria
Din productia destul de abundenta a atelierelor bulgare vom retine miniaturile executate la Tirnovo pe la 1344-1345 pentru ilustrarea unui exemplar, destinat tarului Ioan Alexandru (1331 - 1371), al traducerii bulgare in proza a Cronicii in versuri a lui Constantin Manasses. Cele saizeci si noua de miniaturi infatiseaza scene din istoria biblica si din istoria vechilor popoare orientale, din razboiul Troiei, din istoria Romei, a Bizantului si a Bulgariei. Stilul lor viu si realist se inrudeste cu acela al Compendiuluihii Skylitzes de la Madrid. Miniaturistii au fost nevoiti sa faca inovatii pentru scenele din istoria bulgara, pe cand Pentru altele s-au slujit de modele bizantine. Ei le-au situat aproape totdeauna pe primele in regiunile muntoase ale patriei lor, iar pentru celelalte au reluat fundalurile traditionale de arhitecturi.
Siria
In secolul al XIII-lea, miniatura s-a bucurat din nou de un interes crescand in Siria. Elementele locale, bizantine musulmane s-au imbinat in sinteze cu accente destul de populare. In manuscrisul siriac 559 de la Vatican, in Intrarea in Ierusalim locuitorii orasului sunt niste bogati targoveti arabi, purtand adesea turbane si lungi vesminte infoiate, iar copiii lor sunt mici arabi care poarta doar pantalonasi scurti. Chiar si Ierusalimul, desi peste cupola sa in bulb se inalta o cruce, este de fapt un oras din Orientul islamic. Deoarece siriacii scriau de la dreapta la stanga, si Hristos inainteaza in acelasi sens, pe cand de obicei in arta bizantina el vine din stanga.
Miniaturi arabe de influenta bizantina
Miniaturile care ilustrau operele stiintifice scrise in greceste au fost imitate in versiunile arabe ale acestor texte. In Tratatul lui Dioscoride in araba, copiat in 1229 in nordul Irakului sau in Siria (Istanbul, Muzeul Seraiului), personajele cu turbane - autorul si cei doi discipoli ai sai - apar ca niste adaptari islamice ale unor prototipuri bizantine. Imprumuturile luate din miniaturile bizantine, desi sunt mai " arabizate ", raman numeroase si vadite in miniaturile manuscrisului executat in prima jumatate a secolului al XIII-lea, cuprinzand lucrarea alcatuita in secolul al Xl-lea, dupa izvoare grecesti, de catre el-Mubassir, sub titlul Cele mai frumoase cugetarisi cele mai pretioase proverbe. La fel se intampla si cu ilustratiile manuscrisului pictat in 1222, cuprinzand intrunirile sau Maqamat de al-Harari (1054-1122) din Biblioteca nationala de la Paris.
Armenia
Arta miniaturii a inflorit de asemenea in secolul al XIII-lea in Armenia Mare si mai mult inca in Cilicia, unde armenii se statornicisera la sfarsitul secolului al Xl-lea. Ea avea sa se mentina in plina vigoare pana in secolul al XV-lea. Pe un fond de traditii bizantine si armene s-au grefat si imprumuturi luate din Europa apuseana si China.
C. Delvoye
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.