Doar panzele lui Sirato, surprinzand arbusti infloriti pe stancile golase ale Balcicului, ar putea sa exprime, in parte, frumusetea ametitoare a raiului in care este asezata marea cetate imparateasca de la Tirnovo.

„Salvat“ din agitatia de la nord de Dunare, pelerinul ajuns la Tirnovo (in nici 3 ceasuri) intra intr-o lume care se agata cu incapatanare de traditie si normalitate totodata.

Strabatand stradutele inguste din cartierul „Imparatul Asan“ si privind spre colinele stancoase din jur, ti se pare ca ai in fata niste blocuri uriase - cu zeci de etaje, construite in stil traditional. Nu sunt altceva decat case cu un  singur etaj, ce urca pana spre varful muntelui plesuv, intr-o mare de strazi intortocheate. Totul s-a pastrat aici mai bine ca in Sighisoara. Stradute de mestesugari si de artisti... Intr-un loc, o bulgaroaica tese de zor la un razboi taranesc „macate“, pe care le poti comanda ori cumpara direct. Intr-altul, un pictor isi are atelierul de icoane de o rara frumusete. Alaturi, un artist picteaza sub privirile unor cunoscuti. Pe o straduta ce da in piata Samovodska, un olar trudeste din greu la mestesugul sau. Cate nu ar avea de invatat „Lipscanii“ nostri de la acest oras sanatos... Peste tot se aude numai muzica traditionala, iar aceasta ne face sa ne amintim ca in Bucuresti, de curand, doua posturi de radio cu manele „flancheaza“ nestingherite, postul national de radio pe FM, incat ne apuca deznadejdea ca ne vom pierde cu totul cultura si traditia noastra intr-o mocirla in care vecinii de la sud de Dunare refuza din demnitate sa se afunde.

Muzica Valiei Balkanska „incarcata“ in satelitul lansat de ceva vreme in spatiu, cuprinzand tezaurul cultural cel mai de pret al omenirii, datorita unicitatii si originalitatii ei, il face pe orice bulgar sa se mandreasca cu traditiile sale. Nu demult, Valia Balkanska a cantat in strana bisericii bulgare din Bucuresti, cu atata smerenie. Cantecul ei parea o rugaciune nesfarsita...

Cea mai veche biserica pastrata in cartierul „Imparatul Asan“ dateaza din secolul 12 si are hramul Sf. Dumitru. De aici, in 1185, Petru si Asan ridica la lupta vlaho-bulgarii impotriva asupritorilor bizantini. In biserica s-au incoronat pe rand Petru, Asan si Ionita Caloian. Nu departe, se afla o alta biserica veche, construita in cinstea Sfintilor 40 de Mucenici, de catre tarul Asan al II-lea, dupa ce acesta a invins, in 22 martie 1230, pe Teodor Comnenul, despotul Epirului. O alta biserica veche „din orasul de jos“ este Biserica Sf. Petru si Pavel, ce dateaza din a doua jumatate a secolului 13.

Cele trei puncte principale ale cetatii sunt colinele: Tarevet, Trapezita si Sfeta Gora. Orasul este despartit in doua parti de raul Iantra. Cetatea tarilor vlaho-bulgari (Tarevet), inconjurata de ziduri inalte de 12 metri si groase pana la 3 metri, era inaccesibila oamenilor de rand ori navalitorilor. Un pod mobil desparte orasul de jos de cetatea Tarevet. In piata mare a cetatii se afla palatul regal, ridicat in trei trepte, din cauza terenului accidentat. Un loc central il avea Patriarhia, reconstruita astazi in toata splendoarea ei. Aici s-au aflat moastele Sfintei Cuvioase Parascheva, aduse de catre imparatul Ioan Asan al II-lea de la Epivata.
Catedrala patriarhala poarta hramul Inaltarea Domnului. Pictura de astazi, cu scene din istoria poporului bulgar, realizate de catre Teofan Sokerov, in alb-negru, face din aceasta un muzeu, mai degraba, decat o biserica ortodoxa. Stradutele din jurul Patriarhiei si ale palatului imparatesc au ingramadite de-a lungul lor 22 de fundatii de biserici in forma de cruce. Unele biserici se afla la nici zece metri una de cealalta si, se pare, erau construite pe langa locuintele inaltilor demnitari, dupa obiceiul curtenilor de seama din Bizant.
Atatea altare de jertfa in duminici si sarbatori! Atatea liturghii si atatea slavoslovii inaltate catre Dumnezeu, din acest loc sfant, in urma cu 700 de ani!

In partea de sud-est a colinei Tarevet, se afla „Turnul lui Baldovin“, restaurat astazi, in care a fost inchis, in anul 1205, Baldovin de Flandra, luat captiv in timpul celei de a patra Cruciade, dupa marea victorie a tarului Ionita Caloian asupra cavalerilor latini.

Colina Trapezita se afla pe celalalt mal al Iantrei, fiind inconjurata de ziduri, parapete si porti fortificate. Aici se aflau resedintele „boierilor“, avand fiecare cate un paraclis, precum si mai multe cladiri publice. Pe Trapezita s-au aflat moastele Sfantului mare facator de minuni Ioan de Rila, stramutate de la Manastirea Rila, in anul 1195, de catre binecredinciosul imparat Ioan Asan. Sfantului Ioan de Rila i s-a construit o biserica, la acea data, in care au fost adapostite sfintele sale moaste. Tot pe Trapezita s-au aflat si moastele Sfantului Gavriil Lesnovski. Primul patriarh al imparatiei vlaho-bulgare a fost Vasilie. El a fost ridicat la rangul de patriarh in anul 1204, in biserica Sf. Dumitru.

Colina Sfeta Gora a constituit centrul spiritual si cultural al tarii. Manastirea Maica Domnului Hodighitria a fost locul in care s-a scris celebrul Tetraevangheliar al tarului Ivan Alexandru. Pe locul unde se afla astazi Universitatea Sf. Chiril si Metodiu, marii patriarhi Eftimie si Teodosie de Tirnovo au creat si tradus nemuritoare capodopere religioase in limba slavona bisericeasca.

Catedrala mitropolitana actuala, Adormirea Maicii Domnului, construita intre anii 1933-1934, se afla pe locul unei biserici foarte vechi, ce a avut hramul „Nasterea Maicii Domnului“. In pridvorul ei sunt ingropati mitropolitii Clement, Sofronie si Antim de Tirnovo. La o jumatate de ora de mers pe jos, din cartierul „Imparatul Asan“, la nord de Tirnovo, se afla manastirea Sfanta Treime, unde, in secolul 14, s-a aflat faimoasa scoala de pisari si miniaturisti de la Tirnovo. La sud (17 km) se afla manastirea Kelifarevo, unde Sfantul Teodosie de Tirnovo, ajutat de tarul Ivan Alexandru, a intemeiat cea mai renumita scoala isihasta din Balcani, cu sute de ucenici din Serbia, Bulgaria si Tarile Romane. Printre cei 460 de ucenici care se aflau in manastire in anul 1360 era si viitorul patriarh Eftimie de Tirnovo. Acesta a purtat o bogata corespondenta cu Sfantul Nicodim de la Tismana si cu Mitropolitul Antim (al treilea mitropolit) al Tarii Romanesti. Din acest focar isihast se raspandeste, la nord de Dunare, cea mai inalta forma de traire si slujire crestina.

In anul 1393, marea cetate imparateasca de la Tirnovo avea sa fie zdrobita de catre imparatia turceasca, risipindu-se astfel al doilea tarat bulgar, anticipand caderea Bizantului in mainile turcilor. Dezastrul ulterior a curmat Taborul acesta balcanic, impingandu-l spre o Golgota de sute ani.

Am plecat din Tirnovo cu gandul la imparatii vlaho-bulgari, la Sf. Eftimie si Teodosie, la cei 200 de ani de lumina cereasca, in care aceasta cetate a slavit pe Dumnezeu si a fost slavita la randul ei de Dumnezeu. Strabatand imprejurimile orasului, in drum spre Gorna-Oreahovita, am vazut cu ochii mintii pe plapanda copila Filofteia, purtand smerita sarica plina cu mancare, pe drumul ce ducea la ogorul unde lucra tatal sau. Cazuta la pamant, dupa ce a fost lovita cu o barda, mitropoliti si soboruri de preoti incep sa-i daruiasca, pe rand, manastiri si cetati. Trupul mucenitei s-a dezlipit de pamant doar la auzirea numelui Curtea de Arges, unde Negru Voda ridicase o noua manastire. Aceasta avea sa primeasca in dar moastele sfintei.

Multe alte daruri aveau sa se mai reverse asupra Tarilor Romane, prin sihastriile intemeiate de ucenicii scoliti la Tirnovo ori Kelifarevo, astfel incat Marea Cetate a Asanestilor a putut fi numita, pe drept cuvant, in acea vreme, Capitala Balcanilor.

                                                                             Gheorghita CIOCIOI

                                                                      Lumea credintei, anul II, nr 4(9)

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: