Catedrala Sfantul Vitus din Praga

Catedrala Sfantul Vitus este cea mai mare si importanta catedrala din Prga. Pe langa ceremoniile religioase, aici se oficiau si ceremoniile de incoronare a regilor si reginelor.

Prima biserica, inchinata tot Sfantului Vitus, care s-a ridicat pe locul actualei catedrale era o rotonda romanica, ridicata de Wenceslaus I, ducele Boemiei, in anul 925. Acest sfant ocrotitor a fost ales datorita faptului ca Wenceslaus a facut rost, de la imparatul Henry I, de o parte din moastele sfantului - bratul sau.

Este, de asemenea, posibil ca Wenceslaus, vrand sa converteasca mai usor la crestinism pe cei prezenti, a ales un sfant al carui nume sa semene mult cu acela al divinitatii solare Slavic - Svantevit. Doua categorii de oameni religiosi au trait simultan in castelul din Praga, in secolul XI - crestinii, crescand in numar si paganii.

In anul 1060, odata cu infiintarea episcopiei din Praga, printul Spythinev II s-a implicat in ridicarea unei biserici mai incapatoare. Era simtita realitatea ca rotonda existenta nu reusea sa cuprinda credinciosii, al caror numar crestea simtitor. O basilica mai incapatoare si mai reprezentativa stilului romanic a fost construita in locul rotondei. Desi nu este in intregime descoperita, expertii sustin ca aceasta era o basilica cu trei abside, cu un cafas si doua turnuri asezata deasupra partii de vest.

Arhitectura prezinta stilul romanic al Imperiului Roman, asemanandu-se cu biserica din Hildesheim si cu catedrala Speyer. Absida de sud a rotondei a fost incorporata in partea de est a catedralei, datorita faptului ca aceasta gazduia mormantul Sfantului Wenceslaus, care a devenit deja ocrotitorul printilor cehi. O resedinta episcopala a fost de asemenea ridicata la sud de catedrala, fiind extinsa semnificativ pe la jumatatea secolului al XII-lea.

Catedrala Gotica din prezent a fost ridicata la 21 noiembrie 1344, cand episcopia din Praga a fost ridicata la rangul de arhiepiscopie. Patronii ei au fost arhiepiscopul Arnost din Pardubice si, in primul rand, Charles IV, regele Boemiei si viitorul imparat al imperiului roman, care a intentionat ca viitoarea catedrala sa fie o biserica de incoronare, o cripta regala, pastratoare a celor mai importanta bogatii si moaste ale imperiului si un loc de pelarinaj la Sfantul Wenceslaus.

Cel mai important arhitect a fost un francez - Matthias din Arras, venit din palatul papal de la Avignon. Matthias a proiectat stratul ce acoperea toata cladirea, in mare parte ca un tribut adus stilului gotic francez: o basilica cu trei nave. Oricum, nu a trait pana la temrinarea lucrarii. A reusit sa faca decat majoritatea detaliilor de pe laterala de est, cu arcade. Verticalitatea stilului tarziu gotic francez si claritatea si rigiditatea in respectarea proportiilor ii fac vizibila lucrarea pana azi.

Dupa moartea lui Matthias, in 1352, un nou arhitect a preluat comanda peste intreaga catedrala. Acesta a fost Peter Parler, avand doar 23 de ani si fiinf fiul unui renumit arhitect. Parler, doar la inceput a lucrat in acord cu planurile ramase de la antecedentul sau, ridicand unele detalii ale catedralei. Imediat ce a terminat ceea ce Matthias nu a mai avut timp sa faca, el a continuat in conformitate cu ideile sale. Designul indraznet si inovator al lui Parler a dus la realizarea unei noi sinteze de elemente gotice in arhitectura.

Acest lucru este cel mai bine exemplificat prin boltile pe care le-a realizat. Asa-zisele bolti ale lui Parler sau bolti-retea au diagonale duble ce despart latimea spatiului. Perechile de diagonale creaza o constructie asemanatoare unei retele, care intaresc evident si rezistenta boltii. Ele dau de asemenea un viu aspect tavanului, intersectandu-se intr-un zig-zag dinamic de-alungul catedralei.

In timp ce Matthias din Arras a fost scolit ca geometrician, punand accent pe un sistem rigid de calcule si proportii matematice in proiectul sau, Parler a fost invatat ca sculptor in piatra si lemn. El a tratat arhitectura ca pe sculptura, aproape jucandu-se cu structuri artistice in piatra. Pe langa boltile sale spectaculoase, particularitatile si ciudateniile stilului sau pot fi vazute si in proiectarea pilastrilor (cu coloane clasice in forma de clopot care erau aproape uitate de apogeul gotic), ingeniosul dom al capelui lui Wenceslaus, peretele unduitor al tavanului, originalitatea ferestrelor (nu are doua ferestre la fel - oranamentele lor sunt intotdeauna altele). Printre busturile prezente, se gasesc persoane din familia regala, sfinti, episcopi din Praga, si cei doi arhitecti, printre care si Parler.

Lucrarile la catedrala au decurs destul de greu, stiut fiind faptul ca in acea perioada imparatul il insarcinase pe Parler cu multe alte proiecte - construirea podului Charles din Praga si multe alte biserici. Pana in 1397, atunci cand Parler a murit, nu se terminasera decat cafasul si lateralele cu coloane.

In anul 1406, fiii lui Parler - Wenzer Parlers, insa mai ales Johannes Parler - au continuat munca acestuia. Acestia au fost urmati de un anume Petrilk, care, pe langa celelalte calitati ale sale, era si unul din membrii echipei originale ale lui Parler. Sub acesti trei maestri, s-au terminat lateralele si marele turn de pe laterala sudica. Supranumit si "Poarta de aur" (datorita mozaicului de aur care infatiseaza Judecata de Apoi) pe aici intrau regii in catedrala, cu ocazia ceremoniilor de incoronare.

Intregul proces de ridicare al catedralei a ajuns intr-un punct de stagnare odata cu inceputul rasboiului husit, in prima jumatate a secolului XV. Razboiul a adus o oprire a lucrarilor de aproape un secol, cat despre mobila, podoabe si pictura, acestea au suferit mult de pe urma ravagiilor husite iconoclaste. De parca acestea nu ar fi fost de ajuns, un mare foc a cuprins catedrala in anul 1541.

Capela Wenceslas este, probabil, cel mai impresionant loc din catedrala, aici fiind depuse si moastele sfantului. Camera a fost construita de Peter Parler intre anul 1344 si 1364. Partea inferioara a peretilor este frumos decorata, cu peste 1300 de pietre semi-pretioase si picturi despre patimile lui Hristos - parti din picturile originala ale catedralei, din perioada 1372-1373. Partea superioara a peretilor prezinta scene din viata sfantului Wenceslas - 1506-1509. La mijlocul peretelui se afla o statuie gotica a lui Wenceslas, executata de Jindrich Parler (nepotul lui Peter) in anul 1373.

Din pacate, capela nu este deschisa publicului, insa poate fi vazuta din pragul usii sale. O usa mica cu sapte incuietori, pe peretele de sud-vest al capelei, duce la camera Coroanei ce pastreaza bijuteriile de Incoronare.

Catedrala a parcurs urmatoarele secole doar pe jumatate terminata. Mai multe incercari de a continua lucrare la catedrala au fost in mare parte lipsite de succes. In ultima parte a secolului al XV-lea, regele Vladislav Jagiellon l- a insarcinat pe marele arhitect renascentisc gotic Benedict Ried cu continuarea lucrarilor, insa abia incepute, lucrarile au fost sistate din lipsa de fonduri.

In continuare, pana la terminarea catedralei au fost aduse doar mici modificari, fiind adaugata unele elemente arhitecturale renascentiste si gotice, fiind de notat spira baroca din turnul de sud si marea orga din aripa de nord a catedralei.

Secolele XIX si XX au dus la terminarea lucrarilor. Astfel, in anul 1844, Vaclav Pesina impreuna cu arhitectul neo-gotic Josef Kranner au prezentat un program de renovare si terminare a marii catedrale la adunarea arhitectilor germani din Praga.

In acelasi an, a fost formata o societate sub numele "Uniunea pentru finalizarea Catedralei Sfantului Vitus sin Praga" al carei scop era repararea si completarea catedralei.

Josef Kranner s-a ocupat, in mare parte, cu repararea intre anii 1861 si 186, scapand de decoratiile baroce inutile si restaurand interiorul. In 1870, fundatiile noii nave erau in sfarsit asezate, iar in 1873, odata cu moartea lui Kramer, arhitectul Joseph Mocker a preluat planurile. El este cel care a proiectat fatada de vest intr-o modalitate tipica gotica clasica, cu cele doua turnuri. Acelasi design a fost continuat, dupa moartea sa, de urmatorul arhitect, care va fi si ultimul - Kamil Hilbert.

Faimosul pictor ceh Alfons Mucha a decorat noile ferestre din nava de nord.

Catedrala reprezinta o imensa atractie turistica, atat prin ineditul cat si prin clasicul elementelor ei arhitecturale.

 

• Catedrala Sfintului Vitus din Praga
  Publicat in : Biserica in lume